Notiţele unui mare leneş, carele, dacă nu ar fi fost să fie ca atare, ar fi scornit-sclipuit, în baza ideilor-momentelor-licăririlor-filgerărilor cu adevărat năsruşnice, dar amuzante ce-i trec prin cap, veritabile... perle artistice! Dar, precum am zis, lovit de dalac fiind—boala oilor—a catadixit doar să consemneze, scurt, dar scurt de tot, unele ca acestea:
d.e. DESPRE MINTE
ÎN—CĂL—ŢĂ---MINTE
ÎM---BRĂ—CĂ –MINTE
ÎN—GRĂ ---ŞĂ---MINTE,
Dar pe ...când:
ÎN—VĂ—ŢĂ—MIIIIINTE?
Sau:
Ieri, trecând prin zona hotelului „INTURIST”, văd venind în faţa mea doi bărbaţi: unul-înalt, impunător, în strai negru, dar cu capul alb-nins, iar barba, de tip corsar, ca spuma laptelui... Păşea demn, rar, de parcă ar fi împins cu pieptu-i întreaga istorie a lumii (unde? încotro? nu ştiu), iar alături de el păşea, parcă ţupăind , un omulean în galben, josuţ, serviabil, care vorbea ceva, dar eu nu auzeam ce anume, gesticula, arătând cu mâna ba într-o parte, ba în alta, spre un bloc, spre un altul, ca un ghid sau o călăuză..
Am avut o senzaţie de stranie întâlnire...
Ceva s-a produs în adâncul memoriei mele şi, aşa cum păşeam spre cei doi, la un moment dat , mi-a trecut prin minte gândul:
__Dar acesta seamănă cu...
Apoi:
__Dar dacă e cu adevărat... Paul Goma, aşa cum îl ştim din atâtea şi atâtea portrete, fotografii?...
După acea senzaţie stranie a venit şi întrebarea: „Dar ce să caute Paul Goma la Chişinău într-o zi ca ...asta?” Un alt gând s-a dat la primul: „Şi de ce: nu? E tocmai ajun de alegeri ... (iunie 2011) A sosit să-l susţină pe Dorin Chirtoacă”..
Ca să vezi ce supoziţii se pot isca într-o situaţie ca asta! Apoi: „Dar când a fost să vină la Academie, nu a venit!”
Ei, şi?
Dar acum a venit...
Astea toate între timp ce m-am apropiat, pas cu pas, de ei...
„Stai, mi-am zis: dar dacă e o iluzie a mea? Nu e un singur om pe lume cu o asemenea frumuseţe de barbă, albă ca laptele, rotundă de la ureche la ureche, tuşinată frumos şi îngrijită de minune...”
Apoi îmi zic:
„Iată, mă opresc în loc”...
Nu! Mai întâi am avut tentaţia să spun tare, cu voce mare:
„Domnule Paul Goma! Bine aţi venit la Chişinău!... Vă aşteptam demult! V-am dorit între noi...” Fără alte complimente de felul: „Sunteţi adevăratul şi singurul om drept şi curat în sânul acestui neam rătăcit şi... stricat”, dar aş fi apărut prea emfatic şi... am tăcut.
Iar când am ajuns în dreptul lor, am stat locului să-i aud: vorbesc în româneşte sau ... într-o altă limbă?
Am stat pe loc, m-am uitat după ei, şi, în timp ce se îndepărtau, mergând încet, bărbatul înalt , în negru, păşind drept, şi cel scund, de alături, urmându-l, dar nu au scos un cuvânt, de parcă ar fi intuit că vreau să-i aud...
Şi aşa... s-au dus în drumul lor, spre hotelul „Inturist”, iar eu... am rămas copleşit de iluzia aceea atât de frumoasă, dominat de enigma unei miraculoase întâlniri în acest oraş minunat, care este, totuşi, Chişinăul nostru...
6 iunie 2011.
Vai! Peste noapte toate s-au dus de-a berbeleacul!
NICI...MINUNAT
Şi
NICI AL NOSTRU
NU (MAI) ESTE
PI—ŞI---NĂ---UL !..