Spre marele şi sincerul meu regret, l-am cunoscut puţin, mai mult din cele auzite de la foştii lui studenţi basarabeni, dintre cei care au studiat la Braşov sau pe care i-a editat... Am aflat trista veste într-o şedinţă a cenaclului REPUBLICA, ce activează în incinta Bibliotecii Naţionale şi e moderat de poeta şi eseista Moni Stănilă.
La îndemnul ei, noi, cei prezenţi, am păstrat, în memoria celui plecat, un moment de reculegere.
Mărturisesc, am fost profund mişcat. M-am simţit, nu ştiu cum... vinovat. De ce: vinovat? Că l-am cunoscut prea puţin, cât a fost în viaţă? Da, poate... Dar a rămas... opera lui. Să vezi că nu e doar asta la mijloc. Opera, cărţile le voi căuta şi citi, dar aş fi vrut să cunosc... omul. Pe profesorul Alexandru Muşina, despre care am auzit atâtea lucruri frumoase de la foştii lui discipoli. Ba, mai mult: aş fi vrut să mă prenumăr şi eu printre aceştia... Să fac filologia la Universitatea Transilvania şi să-l am de profesor...
...Citesc în numărul recent al „Observatorului cultural”, în reluare, interviul acordat de regretatul poet şi profesor şi, printre alte judecăţi extrem de interesante asupra procesului literar actual, îmi atrage atenţia întrebarea: „Ce părere aveţi despre poezia aşa zis mizerabilistă?”
A.M.: „...dacă ea apărea acum 30 de ani, ba nu, acum 70 de ani, avea un chichitez.”
Şi mai jos: „...mizerabilismul este o trecere în poezie a anumitor tipuri de emisiuni de televiziune, o „reciclare” a anumitor filme care se fac în Occident de 30-40 de ani, a unui anumit tip de proză „supărată” să zicem a tinerilor furioşi din anii '50. E, paradoxal, retardată. Are, în plus, ceva care pe mine mă deranjează, despre care am vorbit deja, e prea jurnalistică. Perspectiva asta „mizerabilistică” este perspectiva ştirilor de la ora 5, senzaţională şi stupidă.” În concluzie, precizează, tranşant şi judicios:
„Prea puţini reuşesc să realizeze un Teatru al Sinelui cu „tema”: viaţa e un căcat”.
Vine întrebarea logică:
„Cine sunt aceştia? Te gândeşti la nişte cărţi anume?”
A.M.: „Cărţile lui Dumitru Crudu, jumătate din primul volum al lui Marius Ianuş,.. volumul de debut al lui Alexandru Vakulovski, o parte din volumele lui Dan Sociu, Baştovoi...” „Mizerabilismul” (pur şi dur) este şi o formă de nombrilism”...
La respectiva şedinţă a atelierului Republica de la BN a fost lansată cartea de debut a lui Ion Buzu: „3 ml de konfidor”, care se deschide cu poemul „Holiday session”, din care citez:
„Când eram prin a şasea
în ajun de Crăciun mama m-a găsit ghemuit pe podea
în coridorul mic din casă.
„mă taie în partea stângă a stomacului”- spuneam gemând şi tremurând
„s-a blocat în intestin.
aaaa, mă înfige în partea stângă”
„e căcatul din tine, trebuie scos”
..............................................................
„clismă, îţi trebuie urgent clismă!
............................................................
pompă apă în mine,
nu am mai suportat,
am fugit la veceu cu pantalonii în vine şi
i-am dat drumul”.
Placheta a apărut la Casa de pariuri literare, Bucureşti, 2013.
Am parcurs abia primele texte din carte. O să încerc să duc lectura până la capăt.
Mult aş vrea să ştiu: dacă ar fi în viaţă Alexandru Muşina şi ar lua cunoştinţă de debutul acestui june poet Ion Buzu, unde l-ar plasa? Printre cei „Prea puţini care reuşesc să realizeze un Teatru al Sinelui cu „ tema”: viaţa e un căcat”? Sau?..
Rămâne de văzut.
25 iunie 2013