Ce șanse au și când vor adera la Uniune țările cu aspirații europene.
La summitul Uniunii Europene de la Bruxelles, Serbia a primit confirmarea că va începe negocierile de aderare la începutul anului viitor. Iar Kosovă, pe cele pentru un acord de asociere. În câteva zile, mai precis pe 1 iulie, Croaţia devine al 28-lea stat membru în Uniunea Europeană. După care se aşteaptă o lungă pauză în procesul de extindere. Poate 10 ani şi mai mult, relatează corespondentul Europei Libere la Bruxelles, Rikard Jozwiak, o relatare rezumată de Oana Serafim.
Corespondentul nostru împarte ţările cu aspirații europene în trei categorii. Țările din Parteneriatul Estic constituie o entitate aparte.
Între „primii în competitie” se află Muntegenru, Macedonia și începînd de vineri, Serbia. Muntenegru a devenit ţară candidată la Uniunea Europeană în 2010 şi acum a început să puna în practica aşa-numitul aquis comunitar.
Încheierea tuturor celor 35 de capitole de aderare va lua ceva timp. Croaţiei, care devine luni, 1 iulie membră a Uniunii, i-au trebuit 6 ani pentru a le închide. Una din principalele probleme ale ţării, văzută de la Bruxelles, este corupţia şi crima organizată. Unii experti estimează că Uniunea Europeana nu va primi noi membri mai devreme de anul 2020, adică peste 7 ani.
Macedonia a devenit candidată la Uniunea Europeana in 2005, dar Grecia a blocat demararea negocierilor de aderare din cauza disputei pe care o are referitoare la numele ţării. La Bruxelles se speculează însă că Atena ar putea să-și schimbe poziţia când va deține preşedinţia prin rotație a Uniunii Europene, adică în a doua jumătate a anului viitor. Dacă acest lucru se întîmpla, Macedonia ar putea ajunge în aceeași poziţie ca Muntenegru.
După ce a semnat acordurile cu Kosovo acordurile de normalizare a relațiilor, Serbia a primit lumină verde pentru a începe, cel mai tîrziu la începutul lui 2014, negocierile de aderare. Serbia şi-a depus oficial candidatura pentru aderare anul trecut. Pentru a deveni membră a Uniunii va trebui să recunoască independenţa Kosovo, pentru că Uniunea Europeana nu mai doreşte o repetare a situaţiei din Cipru, primită în 2004 fără normalizarea relației cu partea turcă a insulei.
În categoria celor care se află pe „scaunele din spate” corespondentul nostru pune Kosovo, Bosnia Herţegovina, Albania şi Turcia.
Kosovo va începe negocierile pentru un acord de stabilizare şi asociere, aşa cum au toate ţările din Balcanii de Vest cu Uniunea Europeană. Convorbirile pentru încheierea acestui acord pot dura între unul și cinci ani. Dacă însă cele 5 ţări ale Uniunii care nu au recunoscut independența Kosovo, continuă să aibă aceasta poziţie, eforturile Priştinei ar putea sa fie zădărnicite pe o mai lungă perioada de timp.
Bosnia-Herțegovina a semnat cu Bruxelles-ul un acord de stabilitate și asociere, dar el nu a fost pus în practică pentru că autorităţile de la Sarajevo nu au îndeplinit cererea din 2009 a Curtii Europene pentru Drepturile Omului de a anula legea prin care numai bosniacii, croații și sîrbii pot candida pentru demnitîţi importante in ţară. Fără a renunţa la această lege, Bosnia nu va putea incepe negocierile de aderare la Uniunea Europeană.
Albania ar putea să devină oficial candidată la aderare în decembrie 2013. Acest lucru depinde însă de stabilitatea politică din ţară. Comisia Europeană a propus în toamna lui 2012 ca Albaniei să i se acorde statutul de ţară candidată, cu condiţia ca ea să pună în practică anumite reforme. Tirana a întîrziat insă şi pare blocată în dispute politice care o impiedică să adopte reformele necesare.
Turcia a facut cerere de aderare in 1987, când încă mai exista Comunitatea Economică Europeană, şi a devenit ţară candidată la Uniunea Europeană în 2005. De atunci însă procesul de negociere a capitolelor aquis-ului comunitar au mers foarte greu și numai un singur capitol a fost închis pînă acum. Jumatate din ele au fost îngheţate, în parte și pentru că Turcia a refuzat să–şi deschidă porturile pentru vasele cipriote. În această toamna, Ankara ar putea deschide un nou capitol de negocieri din cele rămase nedeschise, cel legat de politica regională. Mai multe ţări europene importante manifestă încă rezerve serioase faţă de reformele democratice din Turcia şi șansele ei de aderare.
Mai exista și Islanda, care, deși a cerut sa între în Uniunea Europeană în 2008, la inceputul crizei financiare, a anunţat luna aceasta că „îngheaţă” unilateral orice negociere cu Uniunea Europeana pentru 4 ani, pe perioada mandatului guvernului de centru-dreapta care se află acum la putere la Reykjavik. Islanda începuse negocierile de aderare în 2010 și avea toate şansele să le incheie în 2016 -2017. Decizia de a renunţa pîna una-alta la candidatura la Uniunea Europeană a fost salutată de islandezi, care şi-au revenit economic, iar moneda locală şi-a recîștigat puterea.
Parteneriatul Estic cuprinde șaste foste republici sovietice, dintre care Ucraina pare sa fie cea mai avansată, avînd un acord de asociere agreat cu Bruxelles-ul, dar semnarea si ratificarea lui de către ţările membre ale Uniunii ţine de evoluţiile în cazul Iuliei Timoşenko și ale problemelor din justitie. Moldova, Armenia si Georgia speră, toate trei, să aibă acordul de asociere cu Uniunea Europeana agreat la summitul de la Vilnius din toamnă. Azerbaijanul nu este interesat în acest moment de o apropiere mai mare de Uniunea Europeana, iar cît privește Republica Belarus, Bruxelles-ul nu dorește o apropiere cît timp este guvernată de autoritarul Aliaksandr Lukaşenka.