Deocamdată, afacerile sunt doar în favoarea investitorilor ruşi, care duc în ţara lor ceea ce produc în România.
Despre afaceri ruso-române s-a vorbit cu ocazia vizitei la Moscova a ministrului roman de externe Titus Corlățean, care a constatat împreună cu omologul său rus, Serghei Lavrov, că și acum relațiile economice bilaterale sunt mai bune decât cele politice.
Romania importa anual din Rusia intre 20 si 30 la suta din necesarul de gaze naturale, la preturi mult mai mari decit statele vestice. Ministrul roman de Externe, Titus Corlatean a incercat sa puna pe agenda bilaterala problema eliminarii firmelor care intermediaza vinzarea de gaz spre Romania, dar deocamdata Rusia nu a dat niciun raspuns. O promisiune mai veche i-a fost facuta lui Traian Basescu de catre Vladimir Putin, dar nu a fost onorata, fiindcă România nu a raspuns asteptarilor Moscovei, nici macar pe plan economic. Inca din 2003 de la vizita fostului premier Adrian Nastase in Rusia, liderii moscoviti au vorbit despre interesul lor de a intra pe piata romaneasca in domenii cheie ale economiei autohtone: energie, industria consturctoare de masini, industria metalurgica, industria usoara si chimica. Dupa venirea la putere a lui Traian Basescu, presedintele roman le-a transmis investitorilor rusi ca sint bineveniti aici, dar ca trebuie sa participe la competitiile pentru privatizare, potrivit standardelor europene, ca orice investitor occidental. Rusii si-ar fi dorit sa devina investitori strategici si sa beneficieze, la fel ca Renault, de exemplu, de facilitati si posibilitatea de a face oferte directe, fara a trece prin impedimentele unei licitatii.
Privind retrospectiv, multe dintre obiectivele industriale dorite de rusi si care ar fi putut ajunge la ei prin privatizare au sfirsit, in cele din urma, la fier vechi sau se afla in pragul falimentului. In aceasta situatie se afla combinatul chimic Oltchim Rimnicu Vilcea, care era cea mai mare intreprindere de profil din regiune si pe care pusese ochi compania TISE, cu capital majoritar de stat infiintata la Moscova in 2003.
Au existat, insa, si proiecte pe care rusii le-au pus in practica in Romania, dar care ulterior au esuat. De pilda, afacerile falimentate de grupul Mechel, care a cumparat trei combinate metalurgice si care in 2008 detinea 80 la suta din productia de otel-beton din Romania. Mechel este cel mai mare producator rus de oteluri, iar principalul actionar e Igor Zyzin, unul dintre cei mai bogati oameni de afaceri din Rusia, devenit celebru in 2008, dupa ce a fost criticat dur de Vladimir Putin, ca vinde carbine la export mai ieftin decit pe piata rusa. Dupa acest atac, actiunile Mechel la bursa din Moscova au scazut cu 30 la suta si intre timp miliardarul rus a scos la vinzare toate intreprinderile din Romania, unde chiar in aceste zile au loc disponibilizari masive.
Un alt mare investitor in Romania este miliardarul Vitali Matsiski, care a cumparat Combinatul de aluminiu Alro Slatina, cel mai mare consumator autohton de energie electctrica - 8 la suta din productia romaneasca - si care a stiut sa-si faca legaturi politice astfel incit sa cumpere energie sub pretul pietei.
In fine, TMK, o intreprindere specializata in productia de tevi din otel laminat, al doilea producator mondial in domeniu detine doua combinate in Romania, unul la Slatina si celalalt la Resita. Miliardarul Dmitri Pumpianski, proprietarul TMK a anuntat anul trecut ca vrea sa investeasca in continuare in Romania.
„Cu rusii poti face afaceri”, spunea optimist ambasadorul Vasile Soare, inainte de a-si prelua postul de la Moscova, stiind totusi ca balanta comerciala este dezechilibrata din cauza exporturilor de gaze rusesti. Deocamdata, afacerile sint doar in favoarea investitorilor rusi, care duc in tara lor ceea ce produc in Romania. In orice caz, magnatii rusi detin intreaga industrie de aluminiu a Romaniei, o parte importanta din cea a metalurgiei, pe care insa au pus-o pe butuci, una din cele mai mari rafinarii, dar si un sfert din piata de carburanti si intermedierea gazelor naturale.