Rolul Bisericii în conturarea strategiilor de politică externă a Federaţiei Ruse este bine cunoscut

Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, Kiril, revine pentru a doua oară la Chişinău, de această dată în scopul de a marca 200 de ani de la integrarea Eparhiei de Chişinău în biserica ortodoxă rusă. El a mai fost în Moldova anul trecut, la începutul lunii octombrie. Atunci, dar şi acum, va oficia o slujbă la Catedrala mitropolitană. Unii lideri de opinie spun că, în ultimii ani, Patriarhia Moscovei duce o adevărată campanie de promovare a unei dimensiuni spirituale panslave pentru a întări aşa-zisul teritoriu canonic. Europa Liberă a căutat să afle cum percep această vizită oamenii din satul Căpriana, localitate unde va ajunge şi Patriarhul, pentru a doua oară.

Europa Liberă: Cum vedeţi vizita Patriarhului Rusiei în Moldova?

– „Eu nu o văd negativ, dacă s-ar uita şi dumnealui cu ochii cu care văd eu. Oricât ar vrea Rusia să ia, eu înţeleg că aceasta e o politică şi ei au nevoie de Moldova, nu atât de noi, cât de teritoriul acesta. Dar cât de tare nu s-ar strădui, n-o să se întâmple aceasta. Pentru că totdeauna, aşa spune Scriptura, fiecare neam se va duce la neamul lui. Şi n-o să căutăm noi în Siberia, cu toate că avem rude acolo şi oseminte multe, tot din vina lor.”

Europa Liberă: Ce aşteptări aveţi de la această vizită?

– „Eu aş dori credinţa noastră ortodoxă să fie unită, să fie o credinţă puternică. Popoarele toate care sunt, credinţa aceasta să nu se dezbine, să nu spună Mitropolia Rusiei, Mitropolia României, să fie o credinţă ca să ne înţelegem noi între noi, să nu ne dezbinăm. Este destul că în Parlament nu se înţeleg. Măcar credinţa să fie înţeleasă între oameni şi lumea să se nădăjduiască în Domnul că o să ne ajute.”

– „Politicienii îşi rezolvă problemele lor, clericii şi le rezolvă pe ale lor, noi, mirenii, trebuie şi noi să stăm cu frică de Dumnezeu, să privim şi noi la spectacole acestea.”

Europa Liberă: Politicul e mână în mână cu biserica?

– „Politicul, de la Marele Sinod de la Constantinopol, când au trecut clericii cu Constantin şi Elena merg mână în mână. Nu în zadar, uitaţi-vă, câte investiţii a făcut dl Voronin la Mănăstirea Căpriana, Curchi, Hâncu. A investit, acolo sunt roade: voturi... Partidul Comuniştilor are nişte strategi, ceea ce nu au, din păcate, partidele noastre democratice.”

Europa Liberă: Cum vă uitaţi la politicianul care stă alături de faţa bisericească?

– „Politica îşi are ale ei. Noi suntem născuţi sub numele lui Dumnezeu. Noi suntem născuţi sub frica lui Dumnezeu. Şi atunci când aceste două lucruri se încurcă, chiar nu înţelegem nimic, sincer, vă spun.”

Europa Liberă: Dar a nimerit politicul în biserică?

– „Numaidecât, desigur. 90 la sută este politică.”

Europa Liberă: E vina politicienilor, sau a bisericii?

– „50 la 50. Preotul în biserică are grijă de sufletul omului. Dar atunci

La Mânăstirea Căpriana

când se implică, atunci când impune omului să voteze pentru cineva sau o viziune politică, deja omul îşi pierde orientarea şi spune că eu mă duc la lăcaşul Domnului, dar nimeresc la lăcaşul politicului.”

– „Banul înainte, se sfinţeşte, busuioc, agheasmă este, spectacolul ia amploare.”

Europa Liberă: Politicianul care e aproape de altar vă insuflă mai multă încredere?

– „Nu. Nu ar trebui să încurce două lucruri: credinţa cu politica. Când ajunge în biserică, el e om muritor ca şi mine, de rând. El trece şi se închină lui Dumnezeu şi trebuie să se roage pentru chestiunea lui pe care o are, dar nu pentru politică. Şi, credeţi-mă, nu stă bine când ajunge politicianul împreună cu religia. Când omul se duce cu chinul lui, cu sufletul lui necăjit pe care vrea să-l tămăduiască şi acolo aude aceeaşi politică pe care o aude zi de zi, îşi pierde şi biserica, îşi pierde şi politicianul în faţa oamenilor. El nu mai este socotit creştin. Pentru că creştinul se duce pentru suflet.”

– „Chiar nu înţelegem cum pot politicienii să se implice în aşa chestii care ţin de suflet. Poate nu-şi dau seama, dar cândva, când fiecare dintre noi, ca muritori de rând, o să ne dăm o dare de seamă, că aşa se spune, la judecata de apoi.”

Europa Liberă: Veţi participa la Te Deumul pe care îl va oficia Patriarhul Kiril?

Vedere a Mânăstirii Căpriana

– „Da, numaidecât. După rugăciunea de la sfânta biserică a noastră o să plecăm încolo. Cu ajutorul lui Dumnezeu, o să plecăm.”

Europa Liberă: Ar trebui să existe o limită până unde să se apropie biserica de politic şi politicul de biserică?

– „Când au interese să adune voturile, politicul finanţează biserica. Când biserica are nevoie de politic, deci, se ei ajută. Nu în zadar un mare filosof a spus că este credinţă, politică şi religie. Eu dintre acestea trei am ales credinţa.”

***

Socialiştii lui Igor Dodon s-au pregătit de vizita Patriarhului Kiril în Moldova. Şi, cu acest prilej, au transmis în toate bisericile şi şcolile din ţară cartea „Libertatea şi responsabilitatea: în căutarea armoniei. Drepturile omului şi demnitatea personală”. La iniţiativa lui Igor Dodon, cartea este tradusă, aşa cum spune el, în limba moldovenească. Această acţiune, cum afirmă deputatul Ion Ceban, este îndreptată spre consolidarea credinţei şi moralei creştine a moldovenilor, creştinismul fiind unul dintre pilonii statalităţii şi identităţii moldoveneşti.

Ion Ceban: „Ţin în mână acuma o carte pe care noi am tradus-o, noi, socialiştii. Este vorba despre cartea Patriarhului Kiril „Libertatea şi

Traducerea în limba română a cărții Patriarhului Kiril

responsabilitatea: în căutarea armoniei”. Sunt foarte multe lucruri spuse aici. Noi am distribuit aceste cărţi tuturor bisericilor, le distribuim instituţiilor de învăţământ pentru a le avea în bibliotecă.

Eu, ca membru al Asambleei interparlamentare al ortodoxiei, ca membru executiv al Fundaţiei internaţionale a popoarelor ortodoxe aici, la Chişinău, ca membru al grupului parlamentar pentru promovarea valorilor creştin-ortodoxe, pot să vă spun că aştept un mesaj pozitiv pentru noi toţi. Trebuie să fim mai buni, trebuie să avem o credinţă mai mare, trebuie să facem această distincţie. Pentru că este foarte bine spus aici: libertatea şi responsabilitatea.”

Europa Liberă: Dar, în opinia dumneavoastră, în biserică se face politică?

Ion Ceban: „Nu putem exclude că s-a făcut şi se face.”

Europa Liberă: Şi se va face...

Ion Ceban: „Da. Depinde de oameni. Depinde de cei care slujesc în biserică. Depinde de cei care vin în biserică şi tot aşa mai departe. Pentru că am fost şi eu la biserici în Chişinău în care preotul îşi permite, de exemplu, în timpul predicilor, să facă referinţe, să se dea cu părerea, ceea ce nu trebuie să facă. Dar nu sunt eu cel care trebuie să judece aceste lucruri. Dacă mă întrebaţi: trebuie să existe, vă spun că nu ar trebui să existe.”

Europa Liberă: Preotul este un model pentru enoriaşi?

Ion Ceban: „În mare măsură, da. Bine, există întotdeauna excepţii, ca şi între oameni. Avem excepţii. Uite că s-a arătat la televizor că în preot a fost aşa sau aşa. Aceasta nu înseamnă că toţi preoţii sunt aşa.”

Europa Liberă: Domnule Ceban, dincolo de semnificaţia religioasă, vizita Patriarhului Kiril ar avea şi o conotaţie geopolitică, din moment ce se va afla şi aici, şi la Tiraspol?

Ion Ceban: „Dacă ar veni astăzi, de exemplu, Papa de la Roma în oricare ţară unde este prezentă biserica catolică, cum ar fi interpretat acest lucru? Ar fi ca şi o acţiune politică. Deci, haideţi să nu căutăm acolo unde...”

Europa Liberă: Parcă la catolicism e mai distanţată biserică de politică.

Ion Ceban: „Noi ne creăm aceste aparenţe şi le privim în esenţă.”

Europa Liberă: Vă întrebam despre conotaţia geopolitică...

Ion Ceban: „Eu vreau să vă întreb în felul următor. Ştiţi foarte bine Mitropolia Moldovei de care Patriarhat ţine la momentul de faţă. Se întâmplă aşa de 200 de ani încoace. Deci sunt nişte lucruri normale. Mai mult decât atât, cu o autonomie extrem de largă în acest sens bisericească. Referitor la esenţa şi contextul geopolitic, haideţi să vedem astăzi şi mâine ce se va întâmpla. Vom urmări mesajele care vor fi transmise.

Eu sincer mi-aş dori ca în societatea noastră să fie mai puţină ură. Probabil şi pentru politicieni, şi pentru cei care vorbesc foarte mult şi încearcă să găsească lucruri rele, ar fi bine să meargă mai des la biserică, să se mai roage şi să-i ajute pe cei care sunt în preajma lor.”
Europa Liberă: Pentru iertarea păcatelor?

Ion Ceban: „Şi nu doar să critice în stânga şi în dreapta, pentru că ura naşte ură, agresiunea naşte agresiune...”

Europa Liberă: Dar totuşi se consolidează poziţia statului rus în acest teritoriu, în detrimentul aspiraţiilor europene ale Republicii Moldova?

Ion Ceban: „Eu vreau să se consolideze doar interesele Republicii Moldova aici, pe interior. Şi, dacă interesele Republicii Moldova şi ale cetăţenilor săi rezidă inclusiv în relaţiile comerciale bune cu Federaţia Rusă, în unele relaţii politice bune, pentru că o bună parte a migranţilor moldoveni, sunt sute de mii de cetăţeni care trimit astăzi bani acasă din Federaţia Rusă şi nu putem scuipa în acea direcţie. Astăzi toate resursele energetice cui aparţin?”

Europa Liberă: Vă întrebam dacă se face în detrimentul parcursului european al Republicii Moldova.

Ion Ceban: „Dar cine a consfinţit că Republica Moldova trebuie să meargă neapărat pe parcursul european?”

Europa Liberă: Alegerile din 2009.

Ion Ceban: „Nu. Poporul este suveran în această ţară.”

Europa Liberă: Poporul a dat votul deputaţilor. Deputaţii, care constituie majoritatea parlamentară, au constituit o coaliţie care se numeşte Coaliţia pentru Guvernare Pro-europeană.

Deputatul Ion Ceban

Ion Ceban: „Dacă noi vorbim despre standarde europene în acest sens, eu nu zic astăzi haideţi să mergem în Vest sau Est. Să întrebăm oamenii unde consideră ei că este bine să se îndrepte.”

Europa Liberă: Şi dacă ei zic că spre Vest?

Ion Ceban: „Dacă ei zic că se îndreaptă spre Vest, este bine, nicio problemă. Deci asta spuneam: poporul este suveran.”

Europa Liberă: Ne-am distanţat de subiectul pe care îl discutăm. Astăzi s-au făcut auzite şi alte voci care spun că Patriarhul Kiril ar veni să îl susţină şi pe mai departe pe Mitropolitul Vladimir. Credeţi că ar exista divergenţe în sânul bisericii din Moldova?

Ion Ceban: „Eu aş prefera ca biserica foarte des să nu se implice în politică. Evident, sunt subiecte foarte sensibile, cum ar fi Legea privind egalitatea de şanse pentru homosexuali, pentru că aceasta contravine normelor morale şi multor altor lucruri. Şi aş prefera ca politicul să nu se implice în activitatea bisericii. Prea mari sunt divergenţele, cu mare regret. Eu sunt de părerea că în Republica Moldova ar trebui să existe o singură Mitropolie, dar aceasta este părerea mea personală, ca a unui cetăţean, nu ca a unui politician.”

Europa Liberă: Care să nu se supună nici Moscovei, nici Bucureştiului?

Ion Ceban: „Ar trebui să existe o singură Mitropolie.”

Europa Liberă: Mergeţi des la biserică?

Ion Ceban: „Merg des la biserică. V-am spus că eu fac parte din mai multe organizaţii, din Asambleea interparlamentară a ortodoxiei. Merg.”

Europa Liberă: Politicienii n-au încercat să facă o modă prin prezenţa lor în locaşul sfânt?

Ion Ceban: „Vedeţi, că eu, când merg la biserică, nu merg acolo să mă filmeze sau să mă fotografieze.”

Europa Liberă: Deci nu ar trebui să fie camera de filmat după politicianul care a trecut pragul bisericii?

Ion Ceban: „Aceasta e părerea mea. Eu merg câteodată la biserică şi nici preotul poate să nu mă vadă. Am venit, m-am rugat şi am ieşit.”

***

Patriarhul rus Kiril vine să participe la un eveniment istoric cu conotaţie politico-religioasă, crede istoricul Octavian Ţîcu.

Octavian Ţîcu: „Eu zic că are numai conotaţie politică. Pentru că, la fel ca şi vizita lui Rogozin, încearcă să fie acoperită de o chestiune care nu are niciun substrat de relevanţă, la ora actuală, pentru noi. Şi, în al doilea rând, pentru că s-a suprapus cu această vizită a lui Rogozin şi „întâmplător” vine într-un moment când Republica Moldova are de luat nişte decizii importante. Iar rolul bisericii în conturarea strategiilor de politică externă a Federaţiei Ruse este bine cunoscut.”

Europa Liberă: Unii spun că Patriarhul Kiril al Rusiei promovează interesele Moscovei în Moldova, alţii spun că el, în calitate de cap al bisericii ortodoxe ruse, vine în Republica Moldova ca şi când ar veni în gospodăria lui, pentru că Mitropolia Moldovei rămâne să se subordoneze Patriarhiei ruse.

Octavian Ţîcu: „Şi aceasta este o politică. Pentru că, dacă ai statalitate, cred eu, biserica trebuie să fie autocefală. Pentru că tradiţia ortodoxă presupune autocefalie, în condiţiile în care, după căderea Patriarhiei de la Constantinopol şi a acelui pol care direcţiona ortodoxia, în general, asemenea papalităţii la Roma, am asistat, în întreg spaţiul est-european ortodox, la această partajare, la această intercalare între interesele statului şi interesele religiei în statele respective est-europene, astfel încât fiecare dintre ele au obţinut acest grad de autonomie, în raport cu centrul de la Constantinopol, reprezentând interesele, în primul rând, ale statului ai cărui enoriaşi îi reprezintă.

Astfel încât, eu cred, că s-au copt premisele pentru această autonomie a bisericii noastre în raport, aş spune, chiar şi cu Bucureştiul, şi cu Moscova. Această dependenţă creează foarte multe suspiciuni, la nivelul relaţiilor, trezeşte rivalităţi şi neîncredere în instituţia bisericii ca una care reprezintă, într-adevăr, interesele statului. Şi din alt punct de vedere, această rivalitate constantă între Mitropolia Basarabiei şi cea a Moldovei creează extrem de multe incomodităţi şi probleme.”

Europa Liberă: Dar există rivalitate?

Octavian Ţîcu: „Continuă să existe din moment ce avem probleme în legitimarea anumitor proprietăţi pe care vrea Mitropolia Basarabiei să le aibă sau divizările care există în interiorul anumitor biserici, sau proprietăţi care sunt între ele. Nemaivorbind de faptul că această rivalitate ascunde şi o dihotomie identitară mai accentuată asupra căreia putem vorbi la infinit, astfel încât eu cred că, într-un context şi aşa extrem de expus la multiple divizări, am putea evita această problemă.”

Europa Liberă: Faptul că Patriarhul va merge şi la Tiraspol unii îl interpretează că şi prin această vizită ar alimenta separatismul. Pe de altă parte, într-un interviu cu Europa Liberă, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove Vladimir zicea că Republica Moldova este un stat integru şi nu ar trebui de judecat că Patriarhul va merge la Tiraspol, pentru că, cu alte ocazii, ar putea să mai revină şi să meargă şi la Comrat, şi în alte localităţi, la Bălţi.

Octavian Ţîcu: „Este iarăşi o chestie de interpretare pentru că tot ceea ce vine dinspre Rusia este, din multe puncte de vedere, expus acestei suspiciuni de influenţă. Pe de altă parte, este şi o chestiune determinată de neîncrederea pe care o avem de toate acţiunile care vin de la Moscova, indiferent de care ele ar fi, fie ele culturale sau religioase, nemaivorbind de cele economice şi politice. Pentru că, de-a lungul timpului, s-a conturat această neîncredere determinată de acest bagaj istoric care atârnă greu în relaţiile între noi, tot acel tacâm de neînţelegeri pe care le-am avut, de politici care s-au conturat în acest spaţiu din partea Rusiei. Cu atât mai mult că, în ceea ce observăm, Patriarhul Kiril chiar are o viziune, aşa să-i spunem, de politică externă care, în mare parte, se suprapune cu cea a Kremlinului. A mai făcut asemenea gesturi şi în cazul altor state, cum ar fi Ucraina şi Belarusia.

Şi mai mult decât atât, el a enunţat chiar o integritate a spaţiului de spiritualitate ortodoxă care se referă nu doar la Republica Moldova, dar la tot ceea ce ţine de fostul Imperiu Rus, asupra căruia s-a extins. Şi aceasta indiferent de aspiraţiile politice ale statelor care există, la ora actuală. Adică a încercat să introducă această spiritualitate într-o dimensiune care nu ţine de frontieră sau de regimuri politice.

Şi atunci ne întrebăm asupra intenţiilor sale originale, în condiţiile în

Președintele Rusiei Vladimir Putin și Patriarhul Kiril

care vedem o încercare a Patriarhului Kiril de a reda o dimensiune de împăcare în lumea creştină, în general, pentru că vedem încercări de apropiere între catolicism şi ortodoxie, operate la nivelul limbajului din ambele părţi. Dar, pe de altă parte, vedem şi încercări care nouă ni se par, prin prisma statalităţii noastre deformate, ni se par anormale, în condiţiile în care o asemenea vizită ar trebui să fie privită cu normalitate.”

Europa Liberă: Cât de mult a pătruns totuşi politicul în casa Domnului? Or, pe parcursul veacurilor, feţele bisericeşti erau văzute alături de politicieni.

Octavian Ţîcu: „Problema este că Ortodoxia, spre deosebire de Catolicism, a pierdut acest centru de gravitate care îi condiţiona funcţionalitatea ca o instituţie autonomă, în raport cu politicul. Adică, dacă catolicismul, de-a lungul timpului, datorită papalităţii, şi-a dezvoltat o senzaţie de stat în interiorul acestei lumi, iar instituţia papalităţii este una care transcende umanul, aşa se spune, teluricul şi intră într-o dimensiune de sacralitate care depăşeşte frontiere, popoare, naţiuni, continente ş.a.m.d. Şi acest grad de autonomie oferă catolicismului o anumită libertate în acţiune. De aceea şi papalitatea şi-a asumat acel rol anticomunist, în perioada războiului rece, atunci când a susţinut mişcările anticomuniste din Lituania, din Polonia, din Ungaria ş.a.m.d.

Spre deosebire de ea, însă, ortodoxia, pierzând, de la 1453, acest centru de gravitate, asistăm la o suprapunere a intereselor statului, care statul, de fapt, şi-a subjugat biserica, instrumentând-o în interesele statului. Iar în cazul Rusiei este o suprapunere explicită, pentru că, de la apariţia mitului celei de a treia Romă, care a fost, în mare parte, pus în scena politică de către Ioan cel Groaznic, Rusia a articulat această tentă de panslavism împreună cu panortodoxism şi această suprapunere de doctrine, de teorii. La nivelul extinderii imperiale, a făcut ca, odată cu extinderea imperială rusă teritorial-economică, să asistăm şi la o dimensiune de ortodoxism. Până la 1917, lucrurile acestea au fost atât de fireşti, încât nu trezeau nicio diferenţă de interpretare, atât în mediul imperial rus, cât şi în teritoriile care erau asimilate.

După 1991, şi revenirea Rusiei în dimensiunile alte decât cele comuniste, vedem o resuscitare a acestui panortodoxism determinat de mitul celei de a treia Romă. Şi argumentele care sunt operate, la ora

Patriarhul Moscovei în cursul vizitei în R. Belarus

actuală, de Kiril, pentru că el, în mare parte, se identifică acum cu resuscitarea acestui mit, folosesc limbajul cel de altădată, în care fraţii ortodocşi sunt văzuţi ca o turmă, haideţi să spunem, ca o comunitate integră, indiferent de teritoriile unde se află. Şi, în mod intenţionat sau nu, dar discursul Patriarhului Kiril se oferă explicit la vecinătatea apropiată, acele popoare care reprezintă această frăţie ortodoxă şi care, de foarte multe ori, sunt acoperite de acest limbaj spiritual care, în aparenţă, nu creează impresia unei colaborări între politic şi religios.”

Europa Liberă: Ce mesaj ar trebui să transmită el enoriaşilor de aici, din Republica Moldova, efectuând această vizită?

Octavian Ţîcu: „Mesajul în sine nu este important, pentru că oricum nu va avea credibilitate. Aceasta este marea problemă a mesajului care vine de la Moscova, în general. Şi acest lucru, de foarte multe ori, nu este legat de integritatea sau lipsa de integritate a mesajului, cât este legat de neîncrederea care persistă. Şi aici nu este vorba doar de noi, dar şi de întreg spaţiu est-european şi post-sovietic care are o neîncredere cronică faţă de tot ceea ce vine de la Moscova.

Această demonizare a discursului rus nu este o invenţie actuală, ea este veche, de când occidentalii din sec. XIV au început să descopere Moscova şi ruşii. Ea a fost pedalată continuu. Această lipsă de neîncredere a fost alimentată şi de atitudinea şi politica Rusiei constantă care a înfierat aceste supoziţii şi această neîncredere, astfel încât, la ora actuală, orice emanaţie a lucrurilor care vin de la Moscova sperie, iar mesajele sunt interpretate ambiguu, de foarte multe ori, nu aşa cum ar vrea Moscova să se înţeleagă.”

Liberă: Câţi enoriaşi din Moldova gândesc ca şi dumneavoastră? Sau împărtăşesc, cel puţin, aceste convingeri pe care le expuneţi la microfonul Europei Libere?

Octavian Ţîcu: „Nu ştiu. Eu, probabil, sunt un caz atipic pentru a fi relevant, dar privesc această vizită şi prin prisma cunoştinţelor mele acumulate, de-a lungul timpului. Pentru că Biserica este o instituţie care a fost creată pentru anumite scopuri, ea este, din punct de vedere istoric, bine conturată, la fel ca multe instituţii create pentru a funcţiona în acest fel, astfel încât are instrumente clare de acţiune.”

Europa Liberă: Şi aceste instrumente bisericeşti sunt binecunoscute, Biblia, rugăciunea. De fapt, este chiar însăşi Dumnezeu.

Octavian Ţîcu: „Trecem în altă dimensiune a discuţiei noastre legată de relaţia între credinţă, religie şi Dumnezeu, care, de foarte multe ori, nu are nimic comun cu biserica în sine. Noi am ajuns să credem în Republica Moldova, mă refer la noi, cei care au această dimensiune de spiritualitate, nu neapărat religioasă, să ajungem să credem în natura deformată a instituţiei bisericii, în condiţiile în care şi acţiunile slujitorului cultului ne alimentează această neîncredere.”

Europa Liberă: Bine, dar Biserica este instituţia în care lumea are cea mai mare încredere.

Octavian Ţîcu: „Da. Dar ce înseamnă „cea mai mare încredere”, în condiţiile în care nu ai încredere în nimic? Aceasta este o criză de încredere în instituţiile statului, în felul cum funcţionează statul în sine, în partidele politice, în poliţie, în instituţia justiţiei... Şi atunci îţi rămân nişte repere care vin de undeva din adâncul instinctual al moldovenilor sau al românilor. Pentru că. în esenţă. noi suntem un popor extrem de religios.

Vara aceasta, am făcut un itinerar la 11 mănăstiri în Moldova veche. Şi am văzut că, într-adevăr, această dimensiune de spiritualitate, la noi, la moldoveni, este, probabil, cea mai puternică din tot spaţiul românesc. Sigur ea a fost deformată de acţiunea comunismului, dar undeva instinctual noi rămânem ancoraţi în nişte repere de spiritualitate religioasă care sunt, cred eu, exploatate în condiţiile post-independenţă, când acţiunile oamenilor, ale bisericii, aşa cum vedem, sunt, de foarte multe ori, instrumentate politic, sunt determinate de materialismul vulgar şi etalativ, în mare parte.

Pentru că eu nu înţeleg cum un slujitor al cultului poate avea maşini supra-dotate, palate, telefoane mobile ş.a.m.d., când în sine dogma şi această dimensiune de spiritualitate te predispune la smerenie, la castitate, la o anumită umilinţă, în sens uman...”

Europa Liberă: De câte ori ziceţi rugăciunea sau, cel puţin, vă adresaţi la Dumnezeu: „Apără-mă, Doamne”, „Apără ţara”?

Octavian Ţîcu: „Am un loc unde merg în Chişinău, este biserica „Sf. Panteleimon”, de la intersecţia Vlaicu Pârcălab cu 31 August. Dar, în rest, eu cel mai bine mă simt la Iaşi, pentru că Iaşul este, prin definiţie, un centru al spiritualităţii şi, într-adevăr, o simt. Sunt 121 de schituri, mănăstiri, biserici într-o concentrare enormă. Şi acest tur al mănăstirilor, care îl fac sistemic, îmi dă ambianţa de spiritualitate care este ajutătoare, măcar o dată în an.”

Europa Liberă: Dar există o explicaţie că Patriarhul României nu trece Prutul?

Octavian Ţîcu: „Ea este determinată, probabil, de această natură a relaţiei dintre Mitropolia Moldovei şi Patriarhia de la Moscova. Dar eu cred că Mitropolitul Daniel ar trebui să facă acest efort, pentru că este un efort determinat şi de funcţia sa anterioară. El a fost Mitropolit al Moldovei şi lucrul acesta ar fi trebuit încă atunci să predispună spre a vedea acest spaţiu ca unul integru.”

Europa Liberă: El atunci a fost aici.

Octavian Ţîcu: „Cu atât mai mult. Atunci lucrul acesta chiar nu are explicaţie, din raţionamentul acestei integrităţi a Moldovei istorice.”

Europa Liberă: Deci lăsaţi să se înţeleagă că această dependenţă a bisericii din Moldova de Patriarhia rusă ar fi o rămăşiţă ruski mir de care trebuie să scape?

Octavian Ţîcu: „Exact. Ea accentuează această dependenţă.”

Europa Liberă: Parcursul european o îndepărtează de acest ruski mir?

Octavian Ţîcu: „Cu siguranţă, da. Dar aici sunt lucruri care ar putea undeva să nu fie contradictorii, pentru că biserica, în general, în spaţiul nostru, nu comportă în sine o tentă politică evidentă. Adică toţi cei care s-au revendicat de la religie, şi creştin-democraţii, şi încercarea lui Pasat, toţi au falimentat pentru că şi componenta religioasă, aparent, cum spuneţi, este una importantă şi au încredere. Dar, atunci când vine vorba de limbajul politic, nu prea se împacă. Sigur, biserica are, de foarte multe ori, atitudini inexplicabile din punctul de vedere al dominaţiei pe care ortodoxia o are în acest spaţiu.”

Europa Liberă: Ce rămâne inexplicabil pentru dumneavoastră?

Octavian Ţîcu: „Atitudinea faţă de homosexualitate, Legea privind egalitatea de şanse ş.a.m.d. Sunt chestiuni fireşti care trebuie privite

Demonstrație la Moscova împotriva legislației homofobe

adecvat pentru că astfel de reacţii ale bisericii, în momentele în care Republica Moldova are nevoie de adoptarea acestor legi, pentru a deveni parte a spaţiului european, sunt interpretate ca acţiuni instrumentate de Moscova care vrea, cu orice preţ, să împiedice această...”

Europa Liberă: ... apropiere a Moldovei de UE.

Octavian Ţîcu: „Şi atunci când Biserica face asemenea acţiuni sau reprezentanţii ei, eşti înclinat să crezi că nu are bună credinţă sau bune intenţii... Eu cred că ortodoxia nu este în niciun fel ameninţată, în acest spaţiu şi faţă de reprezentarea altor culte, cum ar fi cel iudaic sau cel musulman, faţă de care s-a arătat intoleranţă. Dar acest lucru, probabil, generează şi interese din alte părţi asupra cărora eu cred că biserica ar trebui să se gândească, să reflecte asupra lor.”