Ca să vedeţi ce vertiginos se produc evenimentele în ziua de azi, mai cu seamă aici, la noi, unde, de mai multă vreme, se tot vehiculează ideea, precum că... am bate pasul pe loc, că... am fi o zonă mlăştinoasă unde nu se întâmplă nimic...
Ba se întâmplă! Şi ce mai întâmplări, măi frate, măi!
Ce să mai vorbim de furtunoasele vizite ale emisarilor din... Răsărit, care vin unul după altul, ca să ne dea poveţe, cum să trăim, încotro să mergem, cu cine să ne adunăm şi... tot aşa...
Dar şi dintre ai noştri, ca să zic aşa, nu lipsesc nişte cazuri cu adevărat nostime, care fac să te distrezi şi încă... copios de tot!
Curat pătărănii!
Să le luăm pe rând.
1. Mult talentatul şi... aş zice prolificul nostru scriitor Dumitru Crudu, ale cărui cărţi apar, una după alta, la edituri din România, merge cu actele la consulat ca să-şi perfecteze viza... Se dovedeşte că nu are toate hârtiile necesare. Le completează, după un oarecare efort şi... năduf. I se primeşte dosarul, după ce are loc o altercaţie dură cu... consulul. Scrie un eseu despre această tărăşenie, pe care îl publică în revista, la care are onoarea să fie angajat... Când merge să-şi ridice paşaportul, află că... i s-a refuzat viza! De ce?
Răspunsu îl aflăm de la...
2. Domnul ambasador Marius Lazurca, cel care, în virtutea funcţiei sale, s-a simţit obligat a aduce lumină asupra respectivului caz, desigur, neplăcut - şi pentru solicitant, sau, cum se exprimă diplomatul: petent, dar şi pentru instituţia consulară ce i se subordonează. Citez: „... cetăţenii români nu au nevoie de viză pentru a intra în ţara lor” (Timpul, Vineri, 13 septembrie, pag.19).
Cum vine asta?
Simplu de tot: Dumitru Crudu are paşaport românesc, deci este cetăţean român! Şi atunci de ce are nevoie de viză?
Pentru că a expirat acel paşaport, încă din 2006 sau 2007, şi dânsul nu l-a mai reînnoit.
Ca să vedeţi ce urmează, fraţilor!
Viza i s-a refuzat: du-te de-ţi perfecteză paşaportul, scriitorule mult talentat şi prolific. Ce te tot ocupi de scrisul şi editatul cărţilor, în loc să respecţi legile ţării care te-a făcut cetăţean al ei! Dar păţania nu se curmă aici: i se rătăceşte, în toată daravela asta, certificatul de... căsătorie! Soţia îl ameninţă cu... divorţul!
Divorţul, ca divorţul, dar, colac peste pupăză: şeful de la revista la care se afla angajat, ca să-şi câştige şi el o bucată de pâine, îl aruncă în stradă, ca pe unul care a calomniat... diplomaţia română!
Iată, ajungând aici, mi-am zis: ferice de tine, dragă coleg şi frate Dumitre, că ai parte de asemenea şocuri existenţiale, cum le denumesc eu, - aşa se durează o biografie, cu multe şi grele, dar şi neplăcute păţanii, din care va să extragi noi subiecte antrenante...
3.De ce am pus în titlul acestui text şi numele lui Titus Corlăţean?
Pentru că dl Ministru de Externe al României, omul de mare curaj şi demnitate umană, este cel care a intervenit pe lângă forurile superioare ale Uniunii Europene, cerând acestora să vină în ajutorul Republicii Moldova, în codiţiile în care suntem supuşi unor presiuni brutale, unui adevărat şantaj din partea Moscovei, cu toţi emisarii ei...
P.S. Iar, dacă stăm să cumpănim şi să cugetăm, pe aşezatelea, asupra unor scârţâieli cu o nenorocită de viză (care e, şi ea, gratuită, dragă Doamne!), dar să punem alături demersurile diplomaţiei române în sprijinul nostru, chiar că-ţi vine greu să te stăpâneşti de a nu izbucni într-un hohot de râs...
Poate, chiar... homeric!
16 septembrie 2013