Lumea rusească între metafizică și logica geo-politică. Studiu de caz moldovenesc

Doamnelor şi domnilor, bine v-am găsit. La microfon e Vasile Botnaru, autorul şi prezentatorul emisiunii PUNCT şi de la capăt.

„Umom Rossiyu ne poniati!”, spun, cu mândrie, ruşii, citându-l, de fapt, incomplet, dacă nu chiar distorsionat pe poetul Fiodor Tiutcev.* Astfel, sugerează că raţiunea devine inutilă, atunci când sau dacă doreşti sa îi înţelegi. Mai curând, intuiţia şi sensibilităţi metafizice ar putea prinde bine în perceperea „lumii ruseşti” , pe care nu au cum să o ignore chiar şi vecinii mai îndepărtaţi, darămite cei din proximitatea imediată. Acesta este epigraful emisiunii de astăzi, la care participă doi analişti, nu doar metafiziceşte sensibili, dar şi informaţi.

Aşadar, în studioul de la Chişinău al Europei Libere, astăzi se află Radu Vrabie director de programe la Asociaţia de Politică Externă, şi Cornel Ciurea, director de programe la IDIS Viitorul.

Vasile Botnaru

Europa Liberă: Tema emisiunii de astăzi eu am anunţat-o în felul următor: evoluţiile din Rusia, de la Moscova, văzute de la Chişinău de către Radu Vrabie şi Cornel Ciurea care, fireşte, că vor evoca viziunea Chişinăului şi ce se vede de la Chişinău nu doar din poziţiile domniilor voastre, dar din poziţiile instituţiilor, liderilor politici care au căderea să observe ceea ce se întâmplă la Moscova. Vladimir Putin ne-a dat cel mai proaspăt prilej, prin discursul său de la Valdai, locul în care dânsul se produce mereu cu lucruri inedite sau mai puţin inedite, dar suficient de relevante. Sigur că Putin, fiind acum pe cal alb, după victoria în subiectul sirian, îşi permite să treacă în ofensivă. Ce trebuie să vedem îndărătul acestui discurs al lui Vladimir Putin? Este justificarea a ceea ce s-a întâmplat sau este justificarea a ceea ce se va întâmpla încă, eventual şi mai grav, domnule Radu Vrabie?

Radu Vrabie: „Vladimir Putin, în discursul său de la Valdai, a spus ceea ce, probabil, nu au spus ceilalţi reprezentanţi ai autorităţilor ruse direct. Deci ei au spus că embargourile, limitările pe care le vor face au ca bază viitorul summit de la Vilnius şi acordul de asociere pe care unele state din sfera de influenţă rusească urmează să-l semneze sau să-l parafeze. Deci, spre deosebire de Onişcenko, care invocă un motiv de calitate, el a spus direct că Rusia se teme de anumite urmări ale acestui acord de asociere semnat de Ucraina, Republica Moldova.”

Europa Liberă: Şi e legitimă apărare împotriva reexportului...

Cornel Ciurea: „Şi legitimă apărare, cum spune el. Dar, din punctul meu de vedere, acest discurs face chiar mai multă opoziţie, să spunem aşa, în ţările din Parteneriatul Estic decât succese. Nu înţeleg graba cu care Federaţia Rusă încearcă să-şi utilizeze toate instrumentele, pentru că, vorbind cu expresia domnului Leancă, după Vilnius, nu se termină istoria. Deci, după Vilnius, mai sunt paşi de făcut. Federaţia Rusă ar putea să acţioneze nu atât de repede, pentru că această ofensivă destul de intensă cred că are efectul invers, chiar dacă, în termen scurt, este dureroasă pentru un stat ca Republica Moldova.”

Europa Liberă: Domnule Vrabie, dar de unde să ştim noi, poate are instrumente şi mai?

Radu Vrabie: „Bine, sunt câteva la vedere: migranţii, Găgăuzia, Transnistria, preţul la gaz etc. Sunt primele care se aruncă în ochi şi primele pe care Federaţia Rusă le utilizează.”

Europa Liberă: Domnule Ciurea, dumneavoastră cum credeţi, ce e acesta? Un semnal de avertisment sau este o justificare a ceea ce s-a întâmplat deja?

Cornel Ciurea: „Noi cumva ne alinăm cu gândul că Rusia nu va merge până la capăt şi, cu siguranţă, nu va acţiona aşa cum a acţionat în Georgia. Aceasta este povestea cu care ne alinăm. Ceea ce este clar e că Rusia nu crede lacrimilor şi joacă tare. Joacă tare pentru că ea nu are de gând să piardă aceste teritorii. Or, din câte înţelegem, Acordul de Liber Schimb este pentru ei o ameninţare nu doar economică, ci şi o ameninţare legată de securitate. Şi, în aceste condiţii, trebuie să ne aşteptăm că replica Rusiei va fi una extrem de dură. Până la Vilnius sau după, chiar mai puţin contează. Dar toate instrumentele de care dispune Rusia, toate pârghiile pe care le are vor fi folosite pentru a bloca accesul Ucrainei, în primul rând, spre Zona de Liber Schimb şi spre Uniunea Europeană şi, în paralel, braţ la braţ cu Ucraina, este şi Republica Moldova. S-ar putea ca noi să suferim un pic mai puţin. Dar oricum cred că Rusia, încă o dată, nu va crede lacrimilor şi nu ne va cruţa, pentru că e vorba de un interes vital pentru Moscova.”

Europa Liberă: Ca să convenim asupra termenilor, când aţi spus „va merge până la capăt” şi aţi făcut paralela cu Georgia, „până la capăt” asta însemnând recunoaşterea Transnistriei şi chiar decuparea definitivă din teritoriul Republicii Moldova?

Cornel Ciurea: „Haideţi cu toţii să încercăm să definim ce înseamnă „a merge până la capăt”, pentru că eu nu ştiu ce înseamnă „a merge până la capăt'.”

Europa Liberă: Dar, în versiunea dumneavoastră, când spuneţi „va merge până la capăt”, ce aveţi în vedere dumneavoastră, „capătul” însemnând ce?

Cornel Ciurea: „Exemplul Georgiei arată că, atunci când Rusiei nu-i convine ceva, ea nu se sinchiseşte să utilizeze forţa, violenţa în varii forme. Poate, în cazul Georgiei, a fost o invazie. În Republica Moldova, se pot produce alte modalităţi de sancţionare, mai este Transnistria, domnul Vrabie, s-a referit la ea. Deci, putem fi siguri, probabil, doar de un lucru - reieşind din istorie şi din exemplele pe care ni le relevă istoria - că Rusia, atunci când este afectată, nu poate lovi economic, pentru că este, din punct de vedere economic, o putere slabă şi loveşte cu ceea ce are mai bine dezvoltat, acestea sunt structurile de securitate, armata şi forţa...”

Europa Liberă: Dar a lovit, iată, de exemplu, în Ucraina şi a obţinut efect invers. Ianukovici a fost mai ferm ca altă dată, întorcându-se spre Parteneriatul Estic.

Cornel Ciurea: „Putem fi siguri că războiul abia începe.”

Europa Liberă: Adică credeţi că şi împotriva Kievului are ac de cojoc?

Cornel Ciurea: „În primul rând, înaintea Kievului. Nu ştim dacă are ac de cojoc, nu ştim cât de puternică este Rusia. Centrul de Analiză Stratford scrie că, de fapt, politica din ultimul timp a lui Putin este un bluf. Rusia vrea să arate că este mult mai puternică decât este ea în realitate. Dumneavoastră aţi spus că Putin a înregistrat o serie de succese, în ultimul timp, este discutabil acest lucru. Este oare politica lui Putin un bluff, în sensul are el ceva în spate sau, cum aţi spus, în tools kit-ul lui, sau nu are? Este un mare semn de întrebare. Dar pentru Rusia această bătălie este una, chiar aş spune, mai importantă decât cea din Siria.”

Europa Liberă: Mai multe reviste, instituţii de presă constată că Putin a ieşit victorios din subiectul Siria şi este protejat de această glorie. În sensul acesta, a înregistrat o victorie pe care nu o constat eu. Dar, revenind la rezistenţa Kievului, domnule Vrabie, totuşi Rusia, prin gesturile pe care le întreprinde la adresa Kievului, dar şi la adresa Moldovei, poate obţine, într-adevăr, zădărnicirea Vilnius-ului?

Radu Vrabie: „Pornind de la afirmaţia colegului, domnului Ciurea, că Moscova nu crede în lacrimi, cred că primul şi cel mai bun lucru pe care îl pot face ţările vecine este să nu lăcrimeze, pentru că oricum Moscova nu crede în ele... Eu nu cred în puterea Moscovei, cel puţin, în soft power, pentru că cifra de export a Ucrainei în Federaţia Rusă este de 12,8 miliarde de dolari sau 12,3 miliarde de dolari. Este o sumă impresionantă. Deci tu nu poţi să blochezi acest export în Federaţia Rusă, pentru că trebuie să găseşti să înlocuieşti 12 miliarde de dolari, nu sunt bani puţini. În cazul vinurilor moldoveneşti, poţi să te mai joci cu cifre de câteva milioane, nu e cazul Ucrainei. De aceea eu cred că, dacă ţările ca Ucraina, Republica Moldova, îşi vor vedea de drum, fără să ofere motive de supărare Rusiei, pentru că acesta, cred eu, a fost momentul-cheie în invazia în Georgia în 2008, că, într-adevăr, Georgia făcea acţiuni total neprieteneşti faţă de Federaţia Rusă, drept suveran, drept pe care şi l-a asumat, dar acesta a fost unul dintre pretexte şi, de fapt, una dintre victoriile Rusiei de atunci. Pentru că şi acum în Vest lumea consideră că Saakaşvili are o mare parte de vină în conflictul din 2008. Dacă facem un screening al declaraţiilor autorităţilor moldoveneşti, vedem că mesaje antiruseşti nu persistă. Dimpotrivă, există o încercare de a îmbuna, de deschidere a Rusiei. Republica Moldova nu provoacă. Eu cred că conjunctural, nu din cauza că nu vrea să supere Rusia. Dar, în general, nu prea avem provocări, nu înarmăm armata, nu ne pregătim de război, nu facem declaraţii belicoase. Deci, ca şi orice stat din lume, Federaţia Rusă are nevoie de anumite acţiuni pentru a-şi justifica contraacţiunile. Chiar şi Statele Unite ale Americii în Siria au căutat arme chimice pentru a putea interveni, deci, nu este o intervenţie de capul lor.”

Europa Liberă: Domnule Vrabie, ştim că până şi Patriarhul Kiril aştepta un pretext ca să fie mai dur. Şi masa de la aeroport, şi modul în care a fost tratat, pe parcursul vizitei, l-au determinat să fie destul de îngăduitor. E adevărat că, după aceasta, Onişcenko imediat a introdus embargoul. Întrebarea mea este dacă, prin presiuni, ar putea obţine Rusia ca să clintească fermitatea autorităţilor? Ca să nu mai vorbim şi de fermitatea societăţii, care trebuie să sprijine autorităţile prin mandatarea lor la următoarele alegeri.

Radu Vrabie: „Vorbesc exclusiv în cazul Republicii Moldova, pentru că în Ucraina, probabil, este un pic mai complex. Dar uitaţi-vă, dacă noi avem în Republica Moldova blocaje din partea Rusiei cu gazele, cu vinurile, lucruri pe care le-am trecut, greu, dar le-am trecut, acum mai uşor se trec, chiar văd şi din reacţia vinificatorilor. Acest argument, singur, că, iată, Republica Moldova este pedepsită de Rusia pentru că nu se comportă bine, utilizat de anumite forţe politice, nu va merge. Însă noi avem partea a doua, legat de realităţile de aici, din Republica Moldova - corupţie, netransparenţă, justiţie deficientă - care acumulează o anumită nemulţumire în rândurile populaţiei. Deci, dacă forţele politice pro-ruseşti vor utiliza ambii factori, în viitoarele alegeri, cu siguranţă, aceasta ar putea să încline balanţa şi să aducă la conducere unele forţe care sunt, cel puţin, acum împotriva asocierii cu Uniunea Europeană şi integrării de mai departe în Uniunea Europeană. De aceea, răspunsul meu ar fi că, dacă Republica Moldova, autorităţile Republicii Moldova ar fi mult mai atente şi mult mai corecte faţă de cetăţenii lor, la problemele pe care le-am enumerat mai sus, atunci încercările Rusiei de a dărâma barca, trenul european vor fi cu efect puţin.”

Europa Liberă: Revin totuşi la ce se întâmplă în Rusia, la Moscova. Observăm că şi democraţii, liberalii, reformatorii lor nu sunt foarte îngăduitori cu migranţii. Într-o formă sau alta, până şi Navalinîi, şi Nemţov, şi alţii au căzut de acord cu măsurile drastice pe care le vehiculează mai mulţi politicieni în privinţa migranţilor, sigur că şi moldoveni, care vor fi făcând parte din tools kit-ul acesta despre care vorbim, despre trusa cu instrumente de presiune, pe care, în orice moment, le poate folosi Kremlinul. În ce măsură se pot proteja migranţii, forţa aceasta motrice a unei „contrarevoluţii”, în condiţiile în care există o unanimitate la Kremlin, domnule Ciurea?

Cornel Ciurea: „Sunt de acord că majoritatea politicienilor ruşi vor susţine aceste acţiuni, în cazul în care ele vor fi demarate, în trombă. Părerea mea, ca om care a studiat un pic geopolitica, este că Rusia poate fi menţinută pe linia de plutire doar prin mijloace autoritare. Rusia nu poate să aibă un stil democratic de conducere, un stil european... Şi, în aceste condiţii, sigur, ne putem întreba ce se va întâmpla cu oamenii noştri care muncesc la negru în Rusia. Eu cred că noi nu dispunem de pârghii pentru a-i apăra... Tot ce poate să se întâmple este că, în cazul luării unei decizii, ei vor fi trimişi frumuşel acasă, unii vor mai fi zdupăciţi. Recent, m-am întors dintr-o deplasare, am mers cu trenul şi mi s-a spus că deja trenul care circulă spre Moscova, la hotar cu Rusia, este oprit şi toate băuturile moldoveneşti, inclusiv berea „Chişinău” sunt date jos. Deci acţiunile au demarat, ele încă nu sunt foarte grave. Dar în cazul în care se va purcede şi în cazul oamenilor, migranţilor, atunci ei se vor întoarce acasă şi cifrele noastre de şomaj vor creşte brusc. Aceasta fiind o problemă în plus, la toate cele pe care poate să ni le creeze Rusia. Pentru că noi trebuie să acceptăm un lucru: Rusia ne poate crea probleme. Punctul doi este că noi putem, probabil, rezista în faţa acestor presiuni pe care le face Rusia, dar cea mai importantă întrebare este: suntem noi oare gata să rezistăm în faţa acestor probleme pe care Rusia, în mod normal, poate să ni le creeze?! Aici eu am semne de întrebare.”

Europa Liberă: Întrebarea lui Bulă, care stă în fundul clasei, este dacă rezistenţa aceasta va fi răsplătit post-Vilnius? Că oamenii s-ar putea mobiliza şi ar strânge cureaua de dragul cărei vieţi?

Cornel Ciurea: „Aceasta este a patra întrebare, domnule Botnaru: ce face Uniunea Europeană, în aceste condiţii?.. Pentru că problemele, pe care le vom avea, nu sunt doar ale Republicii Moldova sau ale Ucrainei. Ele au apărut şi vor apărea, datorită unui anumit trend încurajat de europeni. Şi aceste probleme, în mod normal, sunt şi probleme ale Uniunii Europene... Din punctul meu de vedere, Bruxelles-ul trebuie să intre într-un dialog foarte intensiv cu Moscova, să nu se mulţumească doar cu declaraţia care să deranjeze Duma... Vreau să vă spun că, din ceea ce am vorbit, în ultimul timp, cu experţii europeni, Europa nu are o strategie pentru „după Vilnius” în ceea ce priveşte cum să abordeze această regiune. Şi, în aceste condiţii, lucrurile par destul de îngrijorătoare.”

Europa Liberă: Exact în sensul acesta aş fi vrut să înţeleg ce a avut în vedere domnul Leancă, atunci când a spus că există viaţă şi după Vilnius. Este un avertisment pentru cetăţenii noştri cumva că Europa ne-a învăţat să ţinem echilibru pe două roţi, după aceasta ne lasă să ne zdrelim genunchii, cum vrem noi? Sau însemnând că ne va purta din spate în continuare, ca să nu „cădem de pe bicicletă”? Domnule Vrabie, aţi vrut dumneavoastră să completaţi.

Radu Vrabie: „Vroiam să spun despre migranţi, că din acel tools kit, pe care tot îl pomenim, pe parcursul emisiunii, migranţii sunt veriga slabă a apărării moldoveneşti... Cred că aici ar fi cel mai dureros pentru autorităţi, cum să gestioneze aceşti oameni.”

Europa Liberă: Şi cel mai eficient, din punctul de vedere al resursei de votanţi.

Radu Vrabie: „Da, resursele de votanţi, plus campania informaţională. Pentru că îmi vine greu să cred că Rusia îi va scoate pe toţi 300 de mii de cetăţeni sau câţi sunt acolo în Moscova, dar vor găsi vreo 10 mii...”

Cornel Ciurea: „...cel puţin, 300 de mii.”

Radu Vrabie: „...îi vor arăta la canalele federale. Dacă vor fi, de exemplu, vreo 10 crime pe noapte în Moscova, iar în una din ele va fi implicat un moldovean, cu siguranţă, aceasta se va arăta la televizor, că, iată, cât sunt de răi moldovenii... Singurul lucru pe care îl văd acuma: acei care sunt în Federaţia Rusă să-şi legalizeze şederea, pentru că aceasta i-ar ajuta foarte mult. Altfel şi noi avem una dintre problemele la care ne refeream - cât de pregătiţi suntem pentru a rezista în faţa Rusiei - este că noi suntem mai poeţi, undeva poate foarte credincioşi în gândirea noastră... Deci, nu ne înregistrăm la Moscova, pentru că nimeni nu ne zice nimic, nu ne asigurăm roada, pentru că aşteptăm că poate a da Dumnezeu totuşi şi va fi un an foarte bun şi a ploua, şi n-a fi secetă, sau n-a veni Rusia... Sunt nişte lucruri pe care noi, elementar, ar trebui să le facem - asigurări, pregătiri etc. - pentru că aceasta ar limita, să spunem aşa, marja de manevră a celor care...”

Europa Liberă: Da, termenul consacrat este „mioritici”...

Radu Vrabie: „Mioritici, exact. Pentru că, de exemplu, eu aud că unul din argumentele legat de vinuri, expus de partidele filoruse, este: „Dar ce fac oare ţăranii, sărmanii, care, iată, acum nu pot să-şi vândă strugurii?”. Dar mă întreb: dacă era o secetă sau dacă era un an ploios, ce făceau oare ţăranii? Deci ţăranii, în mod normal, cei care vând strugurii la fabricile acestea de vinuri pentru a face profit, trebuie să-şi asigure marfa, iar ţăranii care, pur şi simplu, cresc pentru ei struguri, oricum îşi vor face vin de casă şi se vor bucura iarna de el.”

Europa Liberă: A propos de migranţi, îmi spunea iarăşi cineva care vorbeşte în cunoştinţă de cauză, şi mai dureros pentru omul simplu care călătoreşte este faptul că un semnal sau o ridicare de sprânceană de la Valdai se multiplică prin abuzurile la „executori”... Or, un însoţitor de tren sau un vameş, sau un grănicer, văzându-l pe Putin că are o atitudine anume faţă de moldoveni, multiplică şi ia atitudine faţă de un călător din tren şi omul acesta, chiar dacă nu este împiedicat să ajungă, cel puţin, este nevoit să plătească o mită grasă, ca să fie lăsat să treacă. Şi, dincolo de statisticile oficiale care vor exista, vor rămâne în afara statisticilor o sumedenie de cazuri de genul acesta. Dar există deja informaţii că figurează, cel puţin, 150 de mii de moldoveni cu diferite încălcări care au motive formale să fie împiedicaţi în aeroport sau la intrarea cu trenul să ajungă în Rusia. Deci este o resursă garantată pentru asemenea mişcări. Dar mai există un subiect legat de comportamentul Kremlinului: Tiraspolul. Şevciuk, mai devreme, a spus că oricum va merge spre recunoaştere. Dumneavoastră, domnule Vrabie, aţi spus că, în setul acesta de măsuri, Tiraspolul nu trebuie să-l uităm niciodată. Din comportamentul Tiraspolului, dumneavoastră ce vedeţi? Ei îşi divulgă participarea la un posibil plan diabolic sau ei încă se feresc să arate potenţialul şi surprizele de care sunt în stare?

Radu Vrabie: „Din câte înţeleg eu situaţia, cei de la Tiraspol au considerat că anul 2013 oricum va fi unul favorabil pentru ei, întrucât este Vilnius-ul şi oricum Federaţia Rusă va trebui să fie mai generoasă cu Tiraspolul. De aceea şi-au permis anumite acţiuni mai puţin controlate. S-a scris în presă despre banii daţi Abhaziei, acum despre un fond de stabilizare pe care liderul Şevciuk îl are în gestiune. Din câte înţeleg, relaţia Tiraspolului cu Federaţia Rusă acum nu este pe o pantă ascendentă, este un fel de răcire. Şi, dacă observăm cum era întâmpinat şi cum venea Dmitri Rogozin înainte şi cum a venit, la ultima întâlnire, vom sesiza o diferenţă foarte mare.”

Europa Liberă: În schimb, Rogozin le-a promis spitale, multe investiţii.

Radu Vrabie: „Bine, Rogozin multe promite. El a promis că nici americanii nu vor merge prin Ulianovsk cu armament, dar, mă rog... Referitor la anul 2013 şi Transnistria, cred că aici pachetul cu Ucraina ne-a ajutat foarte mult. Ucraina este preşedinte în exerciţiu al OSCE şi pentru Ucraina o deteriorare a situaţiei în regiunea transnistreană, cel puţin, în anul 2013, este una foarte şi foarte negativă. Şi aşa anul OSCE merge destul de prost pentru ei. De aceea eu nu cred că Transnistria va putea fi utilizată, într-un fel sau altul, ca scenariu georgian de către Rusia, cel puţin, în anul 2013. Pentru că, uităm de aceasta de multe ori, Ucraina are mai multe pârghii în Transnistria decât le are Federaţia Rusă... Dar, în acelaşi timp, nu trebuie permanent să ne bazăm doar pe faptul că Ucraina va fi dispusă să ne ajute, de fiecare dată. De multe ori, observ situaţii când spunem că Ucraina nu va permite Rusiei să treacă armament, să treacă oameni etc., etc. Relaţia cu Ucraina este una foarte importantă pentru noi, chiar perioada aceasta Vilnius este crucială. Cred că apropierea de Ucraina ne-ar ajuta mult mai mult să facem faţă presiunilor care vin din Federaţia Rusă.”

Europa Liberă: Când spuneaţi de fondul de stabilizare, ca să înţeleagă radioascultătorii despre ce este vorba, cum scrie www.kommersant.md, banii, pe care ar fi trebuit Tiraspolul să-i plătească pentru gazul rusesc „Gazprom”-ului, îi pune de o parte, la ciorap, şi-i foloseşte la discreţie. Şi lucrul acesta îl îngăduie, probabil, „Gazprom”-ul sau Kremlinul. Domnule Ciurea, aceasta este dovada mâinii libere pe care o are Tiraspolul sau acţionează totuşi într-un scenariu pe care încă nu-l ştim?

Cornel Ciurea: „Păi, ei acţionează de mai mulţi ani, din 2008, am impresia. De vreo cinci ani, tot nu plătesc pentru gaz şi e o practică agreată de Moscova.”

Europa Liberă: Dar nu mă refer neapărat doar la gaz. În 2013, cum acţionează ei, sunt parte a acestui instrumentariu ce relevă anume comportamentul lor, dacă şi-au divulgat aşii?

Cornel Ciurea: „Întrucât cred în eficienţa serviciilor secrete, am senzaţia totuşi că Tiraspolul şi Şevciuk nu prea contează, în cazul în care se va dori ceva de organizat neplăcut, pe Nistru. Din această cauză, mai puţin contează persoana numărul unu din eşafodajul politic.”

Europa Liberă: Adică cei de la vedere?

Cornel Ciurea: „Da. Eu vreau să vă spun că sunt câteva studii în Republica Moldova şi peste hotare care atenţionează asupra pericolelor unor posibile provocări pe Nistru. E vorba, în primul rând, de Institute of Eastern Studies din Polonia, care anul trecut a atenţionat asupra acestui lucru şi a vorbit despre faptul că Rusia s-ar putea să recurgă la asemenea acţiuni. În Republica Moldova, domnul Oazu Nantoi mereu ne aminteşte despre aceasta, ca să nu uităm, pentru că, din păcate, deseori uităm.”

Europa Liberă: Aşa cum l-am uitat pe Vadim Pisari...

Cornel Ciurea: „Da. Pentru mine chiar o problemă mai gravă decât migranţii mi se pare chestiunea transnistreană. Noi trebuie să fim pregătiţi pentru aceasta şi eu cred că noi trebuie să vorbim, dacă nu noi, cel puţin, tot oamenii din servicii să vorbească, zi de zi, pe acest subiect şi să se pregătească de posibilele, eu nu vreau să zic iminentele, provocări, dar posibilele provocări care se pot produce.”

Europa Liberă: E bine să ai în vedere ce e mai rău, ca să poţi face faţă unor episoade mai sofisticate.

Cornel Ciurea: „Da, dar problema mea este că am senzaţia că societatea noastră, nu ştiu cum, este foarte senină, foarte relaxată, priveşte aceste ameninţări cu privirea unui prunc scos după scaldă...”

Europa Liberă: Domnule Ciurea, şi în 1992, în timp ce era război pe Nistru, aici se făceau petreceri şi zile de naştere copioase, şi...

Cornel Ciurea: „Da. Din păcate, eu îmi amintesc foarte prost acea perioadă. Îmi amintesc de îngrijorarea pe care o aveam eu personal, ca un tânăr care putea să meargă. Dar astăzi, eu, cel puţin, constat că atitudinea şi chiar a societăţii civile, a politicienilor este mult prea, aş spune, chiar dezangajată. Tot ce putem face este să criticăm Rusia şi să ne amăgim cu gândul că europenii şi românii ne vor bea vinul... Aceasta este toată reacţia noastră vizavi de ceea ce se produce. Bine, au plecat, în sfârşit, politicienii noştri la Moscova, să vedem... Dar în ce măsură sunt pregătiţi ei să-şi asume anumite responsabilităţi rămâne de văzut, în condiţiile în care avem o alianţă care de abia gâfâie...”

Radu Vrabie: „Sper că acţiunile autorităţilor Republicii Moldova nu sunt neapărat publice, dar sunt eficiente. Pentru că, până la urmă, nu trebuie Serviciul de Informaţii şi Securitate să iasă să bocească în Piaţa Marii Adunări Naţionale că, iată, ar putea să fie un următor conflict.”

Cornel Ciurea: „Dar nu avem de unde şti acest lucru.”

Radu Vrabie: „Nu avem de unde să ştim, dar, până una-alta, toate provocările care au avut loc în 2013 în Zona de Securitate au fost gestionate, din punctul meu de vedere, foarte eficient şi profesionist. Sperăm că acesta este trendul şi nu a fost o întâmplare. Problema transnistreană, probabil, este vizibilă, pentru că este o ameninţare, nu ai cum să o scoţi. Dar, în condiţiile actuale, din conjunctura care există, mi se parte cea mai puţin probabilă. Nu trebuie să o excludem, dar nu poate să aducă plusvaloare, în momentul în care georgienii înarmau armata, iar noi o dezarmăm. Deci nu există concentrări de forţe, nu există declaraţii la adresa regiunii transnistrene.”

Cornel Ciurea: „Astăzi, ca să câştigi un război, trebuie să dezarmezi armata.”

Radu Vrabie: „Probabil. Eu sper aceasta să nu intre în sânge la noi, dar conjunctural, momentul acesta ajută pentru faptul că Republica Moldova este deschisă spre dialog. În plus, am mai spus, avem factorul ucrainean care, din fericire, până una-alta, ne ajută. Să vedem dacă nu ne lăsăm prea des pe „urechea” ucraineană...”

Europa Liberă: Ruşii spun aşa: „Вашими устами, да мёд бы пить”, cam aşa ceva, dar dă Doamne. Şi omul de la ţară se apără prin vorba „Ducă-se pe pustie”. Aceasta nu este suficient, în cazul pericolului transnistrean, presupun eu. Tot aşa cum am să constat eu, cu titlu de încheiere a acestui dialog, că noi avem foarte multă încredere în autorităţi că acţionează exact cum trebuie, mai ales, în subiecte dificile, cum este cel transnistrean. Dar această încredere se bazează şi pe acţiuni în alte subiecte care sunt vizibile, cum ar fi privatizarea, concesionarea şi alte lucruri care ridică semne de întrebare... Şi atunci, dacă i-am văzut cum au acţionat în subiecte de genul acesta, de ce am fi foarte siguri că acţionează cum se cuvine în alte situaţii?! De aceasta, avem tot dreptul şi obligaţia să-i întrebăm, atât cât putem să aflăm, să-i întrebăm cum acţionează şi ce au în vedere şi dacă toată lista de pericole o au în faţă şi au suficientă perspicacitate ca să acţioneze în conformitate cu această listă. Eu sper că, în intervalul care a rămas până la Vilnius, nu vom avea prilejuri dramatice ca să ne întâlnim. Dar oricum vă invit să ne mai întâlnim, să vedem cum stăm şi cum ne mişcăm spre acest jalon care se numeşte, convenţional, Vilnius.


-------------------------

*
„Умом Россию не понять,
Аршином общим не измерить:
У ней особенная стать -
В Россию можно только верить”.