Sunetul oud-ul, cald, apropiat și învăluitor, ca un răsărit de soare.
Dhafer Youssef, compozitor, vocalist și instrumentist tunisian cu o carieră remarcabilă în jazzul european, s-a născut în 1967 și se trage dintr-o lungă linie de muezini.
A învățat de la bunicul său arta recitalului coranic, și în adolescență a descoperit oud-ul, apoi ghitara bas, și în cele din urmă jazzul.
Din 1990 trăiește în Europa, la Viena, unde a și studiat, și la Paris.
Oud-ul, instrumentul care l-a consacrat pe Youssef, este acea lăută arăbească al cărei sunet poate fi auzit în toate muzicile Orientului Mjlociu și în acelea din nordul Africii, în special cele islamice tradiționale.
Instrument oriental prin definiție, considerat un strămoș îndepărtat al ghitării, oud-ul nu pare deloc făcut pentru jazz, sau cel puțin nu pentru jazzul din nordul Europei, în special cel din Norvegia.
În primul rînd din cauza diferenței de temperatură: sunetul oud-ul e cald, apropiat și învăluitor, ca un răsărit de soare, în timp ce jazzul cântat în Nord nu poate părea a fi altfel decît rece, lunar și întunecat, ca zilele care vin după ce te părăsește o femeie frumoasă pe care o iubești fără leac.
Aceste două elemente aparent contrarii sînt sudate perfect însă de vocea de muezin a lui Dhafer Youssef și de instrumentele celor mai buni muzicieni ai scenei de jazz din Norvegia (între care îi amintim aici pe ghitarisul Eivind Aarset, și pe trompetistul Nils Peter Molvaer).
Ascultăm acum piesa „Blending Souls & Shades (To Shiraz)”, de pe albumul „Birds Requiem”, din 2013.