Un volum cât un raft de bibliotecă, raftul întâi!
Karel Čapek, Jaroslav Hašek, Václav Havel, Bohumil Hrabal, Milan Kundera – numele de primă mână prin care literatura cehă s-a făcut cunoscută sunt (deja!) tot atâtea argumente pentru a deschide această primă antologie de proză cehă contemporană din spaţiul românesc, Coama leului pe pernă, Arc, 2013, şi a nu o mai lăsa din mâini!
Ceva mai mult de o jumătate de veac este diferenţa de vârstă dintre Roman Raz (n. 1935), decanul autorilor antologaţi, şi benjaminul Vratislav Manak (n. 1988); şi tot o jumătate de secol (XX, cea de-a doua!) intră în cele 240 de pagini ale cărţii. De remarcat totodată că o bună parte a prozatorilor în vârstă fie a trecut prin arest, fie a fost împinsă spre marginea societăţii, difuzându-şi opera scrisă prin samizdat – ceea ce înseamnă că „rezistenţa prin cultură” a fost una pe bune în ţara care a dat lumii Charta ’77. Plus que ça, s-a rezistat… cu stil! Chiar dacă unii poartă robe de muncitori necalificaţi, fiindcă au refuzat înregimentarea, scrisul lor este mereu la patru ace – nici mai mult, nici mai puţin, urmaşii lui Hašek au stofă, şi acelaşi nedezminţit „scepticism cehesc”. Care scepticism îl face pe Jachym Topol să răsucească „altfel” spirala istoriei: „Da, pe atunci, în 1989, în anul acela memorabil, în anul aşa-numitelor revoluţii din Est, am aterizat din Orwell în Huxley”; iar pe eroina lui Jiri Hajicek, din Buletine de vot melancolice din copacii autumnali ai democraţiei, să-şi exercite în felul ei dreptul constituţional: „Tana (…) îşi băgă mâinile sub fustă (...) în mâna dreaptă ţinea nişte chiloţei albi, exact deasupra tăieturii din cutia cu buletine de vot:
– Ascultă-mă un pic, doar tu singur ai spus că trebuie să arunc ceva în urnă şi eu nu am altceva pe mine.” Oricâte farse şi-ar face personajele, în cele din urmă tot istoria le trage tuturor clapa, ca-n Micul Manchester, de Marketa Hejkalova, unde după ce „Cortina de Fier a încetat să mai divizeze Europa şi paradisul s-a mutat puţin mai departe, din Iugoslavia în Cehoslovacia”, o telegramă venită acum din Serbia pune punctele pe i: „Din păcate, trebuie să vă spun că fiu meu Dragan…”
Un volum cât un raft de bibliotecă, raftul întâi!
24 februarie ’14