Rândurile ce urmează mi-au fost inspirate de lectura textului semnat de colegul Vasile Gârneţ, apărut la rubrica editoriale în numărul de vineri , 20 iunie curent, al ZIARULUI NAŢIONAL, ediţia de Chişinău.
Se întitulează concis şi expresiv: ”UCRAINA—RUSIA. Dialog peste zid”.
Citez : ”...la est de noi, în Ucraina, se prăbuşeşte un întreg sistem de relaţii seculare şi de reprezentări simbolice, care păreau de nezdruncinat. „Rusia kieveană” , ”Lavra Pecersca”, ”Bogdan Hmelniţki”, ”Victoria de la Poltava a lui Petru cel Mare”, „Dneprogăs”, ” Marele Război pentru apărarea Patriei”, ” Dinamo Kiev”... ş.a.— toate aceste mituri ale frăţiei ruso-ucrainene, neapărat glorioase, construite cu migală de propaganda sovietică... se năruiesc sub ochii noştri, în aceste zile, ca un castel de cărţi de joc”...
Am fost foarte intrigat să aflu cum va proceda în continuare autorul, cunoscut ca un poet de o prestanţă rară în peisajul literelor române, acum şi aici, la expunerea-analiza acestui subiect atât de fierbinte şi, totodată, complex, cu multiple semnificaţii, dar şi cu aspecte de-a dreptul obscure, dacă nu chiar oculte. Am avut deplina satisfacţie să mă conving, dar şi plăcerea de a urmări desfăşurarea argumentării în problema ce şi-a propus s-o abordeze.
Am aflat lucruri, detalii, date noi, pe lângă cele ce le cunoşteam din alte surse de informare, dar şi din textele altor autori.
Or, ca un literat care se respectă pe sine, dar şi mai mult pe cititor, Vasile Gârneţ vine să ne comunice ceva, ceea ce mulţi dintre noi nu ştiu sau încă nu au auzit.
D.e. Citez: ”...se vorbeşte despre ridicarea unui zid de apărare de-a lungul frontierei ucraineano-ruse...” „O altă formă de descurajare a invaziei ruse ar fi săparea unui şanţ adânc... Sau, zic ucrainenii, mai bine ambele soluţii”.
Desigur, evenimentele legate de criza din Ucraina evoluează cu o viteză nebună: s-a declarat ,unilateral, un armistiţiu de către conducerea Ucrainei, care fiind acceptat de către insurgenţi, a fost curând încălcat de aceştia, prin doborârea unui elicopter al forţelor armate ucrainene... Şi altele vin şi vor veni la rând... Dar ceea ce ţin să menţionez aici este pasajul, în care editorialistul se referă la rolul şi figura lui Putin,direct.
Citez: ”...poporul vrea noi victorii, cere alte „Crimei”... încât o mică repliere , o sincopă în marşul triumfal declanşat de comandantul suprem ar însemna o slăbiciune, chiar o înfrângere a regimului Putin”.
Aici am intenţionat să ajung şi să zic următoarele: la ora când a fost redactat acest text , autorul nu avea cum să ştie, că doar la câteva zile, Putin, cel care a cerut Dumei pe 1 Martie curent să voteze o lege ce permite introducerea de forţe armate ale Rusiei în alte state spre” a apăra „pe etnicii ruşi trăitori acolo,`tot dânsul va trimite un ordin către Dumă să revoce această lege.
A făcut-o sub presiunea opiniei publice mondiale care dezaprobă vehement politica agresivă a lui Putin?
Şi-a schimbat politica externă Putin?
Ba bine că nu!
Opinia mea este următoarea, şi cred că e una întemeiată.
Experienţa invaziei hoţeşti în Crimeea şi anexarea acesteia printr-un aşa zis act de plebiscit popular i-a dezvăluit ţarului de la Kremlin, că poate să-şi satisfacă poftele de acaparare a unor teritorii străine nu prin forţa armelor, ci prin provocări de revolte ale unor insurgenţi din interiorul acelor teritorii, prin stimularea şi aprovizionarea lor cu cadre, muniţii şi armament...
Or, cred eu, acea lege votată de Dumă privind introducerea de armată în teritorii străine, venea din partea generalilor, s-a văzut ,însă, că serviciile screte pot lucra la fel de eficient, dar cu mănuşi, aşa cum s-a întâmplat în cazul Crimeei.
Este ştiut, că în sistemul sovietic ( iar regimul Putin este moştenitorul fidel al acelui sistem) a existat o permanentă concurenţă între cele două structuri de forţă: armată şi serviciile secrete. Zi-i cocurenţă, rivalitate, competitivitate...
De data aceasta, revocând legea promovată de generalii de armată, Putin revine la ceea ce a fost şi a rămas dintotdeauna: un KAGEBIST inveterat şi convins.
Chiar dacă Duma aboleşte legea din 1 martie, nu se schimbă nimic.
Se schimbă doar tactica, scopul strategic, ocuparea de teritorii străine rămâne în picioare!
25 iunie 2014.
P.S. Atunci când a apărut cartea de poeme a lui Vasile Gârneţ „Câmpia Borges”, carte de o rezonanţă aparte în contextul poeziei româneşti contemporane, am trăit un timp sub impresia universului pe care mi l-a deschis. Mi-amintesc şi acum că ajungând la viersul „MAI MULTĂ METANOIA! MAI MULTĂ METANOIA!”,m-am întrebat eu, cel care am citit munţi de cărţi în viaţa mea: DAR CE E ACEEA METANOIA? DE CE METANOIA? Şi, pe parcursul căutărilor răspunsului, am ajuns la Leo Tolstoi cu „SPOVEDANIA” lui...
Îndemnul poetului Vasile Gîrneţ m-a debarasat de clişee osificate.
Iată adevărata poezie!
Acum Domnia Sa se produce în postura de analist poiltic.
O face cu aceeaşi competenţă, dăruire, talent.