Moldovenii trăiesc cu oroare și stupefacție tragedia avionului de pasageri malaysian doborât de separatiștii pro-ruși în estul Ucrainei. Moartea unui mare număr de oameni, între care 80 de copii, șochează, trezește din letargie și nepăsare pe oricine. Numai că problema la noi e sursa din care se informează lumea. Audiovizualul din Moldova este dominat de televiziunile din Rusia, angajate în campania propagandistică a lui Putin, cu excepția notabilă a postului „Dojdi”, de orientare liberală, șicanat de autoritățile rusești. Așa încât mulți moldoveni, după cum constată și alți comentatori, au îmbrățișat versiunea servită de televiziunile din Rusia: și anume că America și „junta fascistă” de la Kiev poartă vina morală pentru doborârea avionului, nu mercenarii susținuți militar, logistic și mediatic de Moscova. Moldovenii conectați la posturile rusești n-au auzit, pentru că n-au acces la Internet, de sacrilegiul comis de rebelii pro-ruși care ai jefuit trupurile pasagerilor din avionul prăbușit, și, desigur, n-au citit scrisoarea îndurerată a unui tată din Olanda, care-i mulțumește, cu sarcasm amar, lui Putin pentru că i-a ucis singura fiică, lumina vieții sale…
Mulți moldoveni rămân prizonierii spațiului informațional și de percepție rusesc: așa s-au obișnuit, așa le este comod, fiindcă nu cunosc alte limbi – tinerii urbani, care le vorbesc, încă nu reprezintă o forță semnificativă. Deși sunt etnici români, moldovenii simt rusește, gândesc rusește, continuă să caute centrul politic, „metropola legitimatoare” nu la Chișinău, București, Bruxelles, Roma sau Washington, ci la Moscova.
Mass-media rusești, retransmise, reluate, multiplicate la Chișinău, sunt o armă letală pentru orice proiect de construcție europeană a Moldovei și pot schimba desenul electoral din toamnă, oricâte eforturi de promovare și explicare a reformelor ar depune guvernanții noștri. Deocamdată, Rusia ne-a declarat un război economic pe toate fronturile, adăugând la vechile embargouri și refuzul importurilor de fructe și legume din Moldova. Este o lovitură perfidă care încalcă regulile Organizației Mondiale a Comerțului și acordurile bilaterale, aducând pierderi substanțiale agricultorilor basarabeni, luați prin surprindere.
Guvernul încearcă să depășească problema cu ajutorul Uniunii Europene – noi piețe de desfacere, o mai rațională comercializare a producției agricole în interiorul Moldovei, unde, la o recoltă destul de generoasă în acest an, avem prețuri exagerate la tarabă, și mai este și concurența neloială a monopoliștilor care importă zarzavaturi din țările străine, din sud. O soluție ar fi, nu știm pe cât de fezabilă, aprovizionarea, în plin sezon estival, cu fructe și legume moldovenești a bazelor de odihnă și a magazinelor alimentare de pe litoralul românesc și cel ucrainean. La fel ca în cazul embargoului asupra vinurilor, boicotul rusesc al fructelor și legumelor din Moldova ne așteptăm să conducă în final la dezvoltarea și modernizarea sectorului agricol autohton, chiar dacă momentan, firește, vor fi căutate soluții de avarie.
Moldova are de învățat din experiența Țărilor Baltice. Au trecut și ele, cu ani în urmă, prin ravagiile unor embargouri rusești și au rezistat, s-au pus pe picioare, și-au scos economia din plasa dependenței „fatale” față de Rusia. Să nu ne facem iluzii: acesta este prețul independenței, a venit timpul să și-l asume și moldovenii, care ar trebui să știe de ce ne pedepsește Rusia, să nu caute falși vinovați. Și ar fi bine să cunoaștem și numele celor care își sabotează țara din interior, oferind sugestii Moscovei, după cum relatează presa, asupra punctelor vulnerabile ale Moldovei. Independența trebuie apărată prin imaginație, luciditate și voință de acțiune, așa cum s-a întâmplat și în august 1991, când am pornit pe acest drum.