România a răspuns destul de ezitant propunerii Uniunii Europene de a construi conducte de gaz care să o conecteze cu vecinii. Proiectul Bruxelles-ului pornea de la ipoteza că oricând poate apărea un accident pe traseul gazoductului care alimentează Europa dinspre Rusia: o problemă politică așa cum s-a mai întâmplat în 2006 și 2009 sau chiar una tehnică. Gazoductele în sens invers pot fi supape de supraviețuire în situații limită. De pildă cel inaugurat astăzi, între România și Republica Moldova, poate asigura în caz de nevoie un minim de energie pentru moldoveni. Dar în același fel ar fi trebuit construite linii electrice și conducte între România și restul vecinilor săi, ca de altfel între toate statele membre ale Uniunii Europene.
Din motive greu de înțeles la prima vedere, România a refuzat până acum, fără să spună însă în clar acest lucru, să pună în operă o conductă spre Ucraina. Din pricina neînțelegerilor diplomatice, a procesului de la Haga privind platoul continental din jurul Insulei Șerpilor și a moștenirii istorice complicate, România nu are încă un proiect tehnic de construire a unei conducte de gaz spre Ucraina.
Mai harnică, Ungaria a terminat în această primăvară gazoductul spre Ucraina. Operatorul național de gaz de la Budapesta a declarat încă din aprilie că poate livra Ucrainei 16,8 milioane de metri cubi de gaze pe zi. Polonia furnizează, pe de altă parte, gaz dinspre Germania spre Ucraina încă din 2012.
Gazul rămâne în Europa o problemă de politică externă, care nu a fost gestionată prea eficient până acum. Eșecul proiectului Nabucco prin care ar fi urmat să se aducă gaz în Uniunea Europeană din regiunea caspică și eventual din Iran, după ce această țară se va întoarce cu fața spre Vest nu i-a neliniștit în 2012 prea mult pe oficialii de la Bruxelles. Prin această formulă, gazul ar fi putut veni în Europa fără să treacă prin Rusia și fără să depindă în nici un fel de politica Moscovei.
Acum lucrurile sunt din ce în ce mai complicate, iar europenii au fost nevoiți să blocheze proiectul South Stream prin care Rusia voia să aducă gaz în Europa ocolind Ucraina, țară prin care trece principalul gazoduct care alimentează statele din Uniunea Europeană. Conducta South Stream traversează Marea Neagră prin spațiul maritim turcesc, iar traseul ar urma să ajungă în Bulgaria de unde se ramifică trecând prin Serbia spre Austria și prin Grecia spre Italia. Lucrările au fost oprite în Bulgaria după ce Bruxelles-ul și-a dat seama că noul gazoduct ar face Europa și mai vulnerabilă în fața Rusiei, în vreme ce conducta din Ucraina ar fi abandonată. Exista deci un dublu risc, cel ca Ucraina să se confrunte cu o criză energetică majoră și cel ca Moscova să poată face presiuni și mai mari asupra europenilor, într-un moment în care agresiunea Rusiei în Estul ucrainean a ajuns într-un punct critic.
Europa încearcă așadar să-și diversifice resursele, ceea ce nu poate să se întâmple pe termen scurt, în vreme ce România și Ucraina își fac speranțe că resursele descoperite în Marea Neagră lângă Insula Șerpilor ar putea în viitor să le asigure independența energetică dimpreună cu exploatarea gazelor de șist pe care mizează și alte state vestice. Toate acestea pot da rezultate pe termen lung, dar până atunci solidaritatea europeană față de Ucraina trece prin conductele cu gaz rusesc.