Kievul ar vrea să interzică concernului rus Gazprom să folosească reţelele de pe teritoriul Ucrainei pentru tranzitul gazelor în UE, R. Moldova şi Turcia. Aşa cel puţin a anunţat săptămâna trecută premierul ucrainean. La Chişinău, un fost premier, Ion Sturza, cunoscut pentru stilul direct de a-şi exprima în public previziunile, a şi atenţionat autorităţile să se pregătească de o severă criză energetică. Cât de mare este riscul? Cum se poate descurca energetic, în caz de necaz, o Moldovă dependentă aproape deplin de resurse energetice estice? Sunt două din cele mai importante întrebări la care căutăm răspuns în această dimineaţă împreună cu expertul Ruslan Surugiu, preşedinte al Centrului de Eficienţă Energetică de la Chişinău.
Europa Liberă: Lucrurile în chestiunea energetică par să evalueze, în contextul noii dispute legate de tranzitul de gaze ruseşti pe teritoriul ucrainean, spre imprevizibil. Kievul pare decis să interzică concernului rus Gazprom să folosească reţelele de pe teritoriul Ucrainei pentru tranzitul gazelor în UE, R. Moldova şi Turcia. Un fost premier de la Chişinău vorbeşte despre o severă criză energetică care ar putea interveni în regiune. Să vedem mai întâi ce reacţii au existat în UE şi cum sunt citite aceste reacţii de cercetătorul român Dan Dungaciu, director al Institutului de Studii Politice al Academiei Române, după care vom începe discuţia:
„Până în momentul acesta, de fapt şi în momentul acesta, UE cumpăra gazul de ruşi prin intermediul Ucrainei de la frontiera dintre UE şi Ucraina. Kievul spune că UE trebuie să-şi asume să cumpere gazul din momentul în care intră în Ucraina. Dar ce înseamnă chestiunea aceasta? Asta înseamnă că pui de fapt UE faţă în faţă cu Rusia şi toată responsabilitatea pe care Ucraina a avut-o până în acest moment – vine iarna şi Kievul nu are suficient gaz stocat ca să facă faţă presiunilor iernii – deci, toată presiunea pe care o avea Ucraina ca spaţiu de distribuţie a gazului spre UE va reveni UE. Chestiunea aceasta este foarte dură şi comisarul european pentru energie, Günther Oettinger, a replicat déjà, spunând că o asemenea schimbare ar necesita o schimbare a tratatelor, a contractelor de tranzit, o schimbare a contractului cu Gazprom, deci trebuie de renegociat cu Gazprom şi chiar dacă Gazprom ar vrea să renegocieze în sensul în care vrea Kievul, spune Günther Oettinger, asta ar dura câţiva ani ca să se întâmple. Lucrurile nu se pot întâmpla până în iarna aceasta, în care iarnă Ucraina va fi obligată să găsească şui alt gaz, dincolo de cele 3 miliarde de metri cubi pe care le va primi până la sfârşitul anului de la Slovacia. Deci, cu ce va primi de la slovaci, plus ce are stocat, nu e suficient să treacă iarna. Deci, din punctual acesta de vedere şi fie şi numai din punctual acesta de vedere, Ucraina va trebui să se înţeleagă într-un fel cu Gazprom pentru că, repet, plecând de la ipoteza că UE va accepta să intre la nivel de 49 la sută în infrastructura de gaze a Ucrainei şi va accepta să cumpere gazul de la frontiera ruso-ucraineană, chestiunea aceasta n u se va putea face până în iarnă şi Kievul va avea această problemă pe care nu o va putea soluţiona pe termen scurt. Orice joc foarte dur cu UE pe tema gazului, în sensul în care Ucraina spune: ajutaţi-ne, pentru că, dacă nu, o să luăm noi din gazul care trebuie să vă revină nouă, deci gazul care trece prin Ucraina şi trebuie să ajungă în UE, pentru că ruşii deja au închis gazul pentru Ucraina, deci orice presiune a Kievului din punctul acesta de vedere va da muniţie celor care, inclusiv la nivelul UE, solicită construirea conductei South Stream. Asta este Scila şi Caribda Kievului: dacă joacă prea dur şi şantajează UE cu gazul, s-ar putea să câştige tabăra care vrea construcţia conductei South Stream, care va fi construită tocmai pentru a evita Ucraina. Şi Ucraina trebuie să joace foarte atent acest joc, pentru că dacă presează Bruxellesul prea tare într-o direcţie, s-ar putea să piardă şi să câştige tabăra care vrea South Stream-ul, arătând la Ucraina că nu este un partener pe care te-ai putea baza a UE.”
Europa Liberă: O părere a cercetătorului român Dan Dungaciu. Totuşi, dle Surugiu, Dvs. personal cât de probabilă vi se pare o criză energetică în regiune şi cu ce urmări pentru Republica Moldova?
Ruslan Surugiu: „Eu am menţionat despre presupusul risc de ceva timp în urmă şi cel puţin mie mi se pare destul de eminent asemenea risc. În primul rând, în ceea ce priveşte gazele. Acum, după cum se vede, Ucraina iese cu iniţiativa care ar putea bloca acest tranzit de gaze. În 2009 am asistat la un moment când Gazprom pur şi simplu a sistat livrările de gaze. Deci, nu e ceva ieşit din comun, din păcate pentru noi, asemenea sistări de gaze, indiferent care ar fi motivul. Acum, pentru noi, consumatorii care sunt pe conducta care merge prin Ucraina, trebuie să fie foarte clar că la iarnă trebuie să ne pregătim pentru scenarii destul de dure şi va trebui să strângem cureaua în ceea ce priveşte consumul de gaze naturale. Va trebui să ne gândim cum să acoperim acest deficit de gaze, să-l acoperim cu alt gen de combustibil, pentru a asigura cât de cât încălzirea localităţilor din ţară. ”
Europa Liberă: Citez o postare de pe o reţea de socializare a fostului premier moldovean, Ion Sturza: „Riscăm să rămânem fără gaz și energie electrică în plină iarnă. Ar fi bine: să procurăm de urgență 30-40 mii de tone de păcură în rezerva de stat; să conectăm cât mai mulți consumatori la gazoductul Iași-Ungheni, nu numai să aprindem făclia la festivitatea din 27 august; să unim de urgență cât mai multe reţele de 10 kW peste Prut pentru a crea măcar câteva „insule” de consum; să alocăm un mic ajutor oamenilor de la țară pentru a procura cărbune și lemne de foc.” Cum vi se pare acest caiet de sarcini pe care îl vede un fost şef de guvern?
Ruslan Surugiu: „Este ceva în cunoştinţă de cauză spus. Pentru că într-adevăr, primul lucru pe care trebuie să-l facă guvernul este să se asigure cu combustibil opţional de rezervă pentru sistemele centralizate de încălzire cum este cel din Chişinău. Deci, trebuie în primul rând să procure acea păcură. Din păcate, păcura este suficientă doar pentru un timp destul de scurt, până la două săptămâni. Dar în cazul în care vom avea pe tot parcursul iernii lipsă de gaze, respectiv de pe acum trebuie semnate contracte pentru furnizorii de păcură care să asigure livrarea acestui combustibil pe timp de iarnă în caz că se termină stocurile, pe care la moment din păcate nici nu le avem. Din păcate, pentru consumator această opţiune este mult mai scumpă decât cu gazele naturale, cu aproximativ 50%, dar acesta este costul conflictului din regiune. Deci, este o situaţie de forţă majoră. Cât îi priveşte pe ceilalţi consumatori, şi anume oamenii care sunt conectaţi la sistemele de gaze, ei trebuie cumva să se pregătească, să se gândească la o altă sursă de încălzire pe timp de iarnă şi aici probabil că guvernul deja trebuie să vină cu o campanie de informare. Nu trebuie să sperie societatea, dar s-o pregătească pentru momente destul de dificile. Pe mine cel mai tare mă deranjează faptul că anume situaţii de acest gen confirmă că lipsa de iniţiative şi acţiuni prompte şi rapide din partea guvernului pe perioada ultimilor patru ani de zile, nu mai vorbesc de guvernarea comunistă, au dus la lipsa conexiunilor din partea României, nu doar pe gaze, ci şi pe energie electrică. Pentru că şi la energia electrică noi avem o situaţie dezastruoasă, care în caz de consum major poate cădea tot sistemul. Şi aceasta este foarte şi foarte grav. Lipsa aceasta de acţiune duce la rezultatele acestea imprevizibile, cu risc major şi, din păcate, nu cred că pe viitor guvernarea se va trezi şi va acţiona mult mai rapid. ”
Europa Liberă: Precum se ştie, în toamna acestui an Republica Moldova va începe să importe gaze din România prin gazoductul Iaşi-Ungheni. Dar acesta are capacitatea de a asigura doar 5-10 la sută din nevoile Chişinăului, aşa cum au estimat anterior oficiali de la Ministerul Economiei. Puteau autorităţile să se mişte mai rapid în ultima perioadă ca acest gazoduct să fi fost de mai mare folos în caz de oprire a gazelor dinspre Rusia?
Ruslan Surugiu: „Anume că acest este scopul acestui gazoduct: de a asigura o sursă de alternativă gazului rusesc,m gazului de la Gazprom. Din păcate, nu ştiu din ce motive, secţiunea aceasta până la Ungheni a durat foarte mult timp până a fost realizată. Acum pe 27 august, va fi deja lansată ca o conductă de transport a gazelor, dar anul acesta poate ajunge doar în Ungheni şi în regiunile limitrofe ale Ungheniului. Capacitatea însăşi a gazoductului este destul de mare, problema este că nu există reţea pentru transportarea acestui gaz spre Chişinău, spre Bălţi, unde este consumul cel mare, grosul consumului. Lucrul acesta trebuia făcut şi era realizabil dacă se mişcau autorităţile mult mai rapid. Şi iarăşi apare întrebarea: care au fost motivele, de ce nu s-a făcut lucrul acesta mult mai devreme? Pentru a construi un gazoduct din Iaşi până la Chişinău de 100 de KM. a durat mai mult de cinci ani, pe când South Stream-ul, pe care l-au construit ruşii împreună cu nemţii a durat tot cinci ani, în schimb nu se compară distanţa şi complexitatea proiectului de acolo. Sunt foarte multe întrebări: de ce până acum guvernul, în special Ministerul Economiei, nu s-au mişcat mai repede.”
Europa Liberă: O declaraţie mai veche a ministrului pentru Afaceri Externe de la Chişinău, Natalia German: “In cazul in care Rusia opreşte robinetul, Moldova ar putea sa primească, timp de şase luni, gaze naturale din rezervele Ucrainei”. Cu câtă siguranţă trataţi Dvs. personal aceste promisiuni liniştitoare?
Ruslan Surugiu: „Eu nu aş fi atât de sigur de rezervele Ucrainei, pentru că ucraineni au probleme la rândul lor cu rezervele de gaze pentru iarnă. Ei nu şi-au completat rezervele subterane în măsura în care le-ar permite supravieţuirea iarna aceasta. Doamna Gherman probabil s-a referit la anul 2009, când noi într-adevăr am primit gaze din rezervele Ucrainei. Dar atunci situaţia era cu totul altfel. Acum ucrainenii nu şi-au putut completa rezervele de gaze naturale şi ei la fel se vor confrunta cu limitarea drastică a consumului de gaze pe timp de iarnă. În ce măsură ne va putea ajuta pe noi, deci nici nu se compară cu 2009. La sigur că nu vor putea asigura consumul Moldovei timp de şase luni de zile. Ar fi bine desigur ca acum autorităţile să ducă negocieri, şi eu sper că aceste negocieri sunt duse, pentru a ne asigura cât de cât cu ceva gaze din acele rezerve. Dar eu i-aş sfătui foarte mult pe guvernanţii noştri să nu mizeze pe suportul altora, în cazul dat pe suportul părţii ucrainene, ci să întreprindă măsuri pe intern, indiferent de cât de costisitoare ar fi, ca să ieşim din situaţie de unii singuri la iarna care se apropie.”
