Nu încape îndoială că unele fapte sunt prevestite prin tot felul de semne – important e să ştii a le citi cum trebuie. Şi azi îmi aduc aminte cum, în zilele campionatului mondial de fotbal din Brazilia, o televiziune din ţara telenovelelor prezentase un reportaj dintr-o familie suferind de-o boală rară – toţi membrii acesteia avea câte 6 (şase) degete la fiecare mână –, ceea ce ar fi anunţat, în opinia acesteia, victoria naţionalei Carioca din Marea Finală cu 6 - 0 (şase la zero). Ironia sorţii, exact la o diferenţă de şase goluri, selecţionata Braziliei a fost înfrântă, ca să nu zic de-a dreptul umilită, de către selecţionata Germaniei în semifinală, ca apoi să încaseze o altă, nu mai puţin usturătoare, bătaie în finala mică, de data aceasta din partea Olandei.
Această eroare gravă de interpretare mi-a revenit în memorie atunci când, pregătindu-mă de o scurtă vacanţă în Grecia – ţara oraculului de la Delfi, nu-i aşa?! –, m-am apucat să-l recitesc pe Konstantinos Kavafis (1863-1933), iar printre versurile mult îndrăgite am dat de acest poem, în tălmăcirea lui Aurel Rău, cu care şi închei textul dat, nu înainte de a vă conjura să fiţi cu mare băgare de seamă când vă aventuraţi să faceţi/să credeţi în pronosticuri.
* * * * * * *
Konstantinos KAVAFIS
Sorocul lui Neron
Nu-şi făcu Neron o grijă, ascultând
răspunsul oracolului Delfic.
„Teme-te de şaptezeci şi trei de ani.”
Avea încă timp să se bucure.
E de treizeci de ani. Preadestul
e sorocul ce i-l dă zeul,
ca să se păzească de pericole viitoare.
Acum, va porni spre Roma puţin obosit,
dar plăcut obosit de acest voiaj
numai zile de desfătări –
în teatre, în grădini, în gimnazii…
Serile oraşelor Ahaiei…
Ah, mai ales plăcerea trupurilor goale…
Acestea, Neron. Pe când în Spania, Galba
în taină strânge oaste şi-o instruieşte,
bătrânul de şaptezeci şi trei de ani.