Europa Liberă: Votul a fost unul geopolitic, aşa cum s-a vorbit pe parcursul campaniei electorale?
Nicu Popescu: „Da. Cred că a existat o dimensiune geopolitică destul de mare. Acest vot geopolitic, pe de o parte, a mobilizat opoziţia. Pe de altă parte, a mobilizat şi susţinătorii cursului pro-european. Dacă nu ar fi existat o geopolitizare atât de acută a situaţiei şi a acestui scrutin, probabil că mai mulţi dezamăgiţi de actuala guvernare ar fi stat acasă şi nu ar fi venit la alegeri. Şi rezultatul actualei coaliţii ar fi fost şi mai slab.”
Europa Liberă: Câte voturi au fost antisistem şi s-au dus, de exemplu, la partidul lui Igor Dodon, la Partidul Socialiştilor?
Nicu Popescu: „Nu ştiu. Este greu să spunem la această etapă. S-a văzut faptul că a scăzut prezenţa la vot de la aproximativ 62% la 55,8%. Presupunem că cea mai mare parte a acestor alegători care nu au venit să voteze, probabil, au fost foşti alegători ai coaliţiei de guvernare, care au rămas dezamăgiţi de ultimii cinci ani. De fapt, există două schimbări. Pe dreapta PLDM-ul a scăzut destul de drastic, cu aproximativ 10% din sprijinul popular. Şi, evident, pe stânga evoluţiile sunt şi mai dramatice, pentru că nimeni nu s-a aşteptat ca Partidul Socialist să bată Partidul Comunist în cursa pentru alegătorii de stânga.”
Europa Liberă: Prin ce a convins Partidul Socialiştilor ca să fie votat şi să iasă primul în aceste alegeri?
Nicu Popescu: „Parţial există şi un element geopolitic în această votare, mobilizarea electorală ferm pro-rusă, faptul că Partidul Comunist s-a plasat, mai degrabă, pe centru, atunci când vine vorba de preferinţele geopolitice. Dar, totodată, cred cu nu ar trebui să exagerăm importanţa acestui factor geopolitic. El este foarte important, însă nu este singurul factor. Există, probabil, şi oboseala alegătorilor şi faţă de Voronin, şi Partidul Comunist, dar şi faţă de actuala coaliţie. Şi iată că în acest scrutin principalele feţe noi, candidaţii schimbării, ca să spunem aşa, au venit din stânga. Şi este vorba, în primul rând de Dodon şi Usatîi. Probabil, tendinţa electoratului moldovenesc, care şi-a dorit schimbarea în 2009, 2010 şi atunci a votat pentru centru-dreapta, acum, în 2014, tot şi-a dorit o schimbare, dar de data aceasta schimbarea a fost întruchipată de Dodon şi Usatîi. Pentru că ei sunt acei jucători politici care au venit cu feţe noi, cu un mesaj ceva mai nou şi, evident, această dorinţă de schimbare, de această dată, a jucat în defavoarea forţelor de centru-dreapta.”
Europa Liberă: Ce a făcut guvernarea pentru a ajunge la cei care locuiesc în Unitatea Teritorial-Administrativă Gagauz-Yeri, la rusofoni, la cei care muncesc în Federaţia Rusă?
Nicu Popescu: „Nu neapărat dacă faci ceva reuşeşti să convingi anumite segmente electorale. Probabil, s-ar fi putut investi mai mult în dezvoltarea şi cultivarea relaţiei cu electoratul alolingv. Ne aducem aminte, bunăoară, că în 2009 PD-ul îşi asumase această funcţie, să mănânce din sprijinul pentru PCRM, plasându-se pe centru-stânga. PD-ul nu a îndeplinit această funcţie. PD-ul a ajuns ferm pe segmentul de centru-dreapta. Dar, în acelaşi timp, cred că miza acestor alegeri, în mare parte, a fost nu atât câştigarea unor noi clustere electorale în mediul alolingv sau în regiuni electorale specifice, cum este Găgăuzia, ci mobilizarea cel puţin a acelor alegători care au votat centru-dreapta în 2009 şi 2010. Şi acest lucru nu s-a prea reuşit. Dacă vă uitaţi la numărul total al voturilor primite, pe de o parte, de centru-dreapta şi îl comparaţi cu numărul primit de voturi acum cinci ani, atunci se observă o scădere a numărului total. Şi dacă comparaţi voturile care au mers către stânga în aceste alegeri, ne trezim într-o situaţie în care centru-dreapta a câştigat alegerile, dar a pierdut votul popular. Pentru că, dacă adaugi la calculul final electoral acele 5% acumulate de Partidul Comunist Reformator sau acele 3% şi ceva acumulate de Blocul „Alegerea Moldovei – Uniunea Vamală”, de fapt, arată că pur matematic mai mulţi alegători au votat în aceste alegeri pentru stânga decât pentru centru-dreapta. Dar, evident, în condiţiile sistemului electoral, centru-dreapta a reuşit să-şi menţină o majoritate în Parlament. Însă, ca să fac o mică paranteză, de această redistribuţie de voturi au beneficiat şi comuniştii în 2009 şi în 2005. Deci, nu este o premieră în Republica Moldova.”
Europa Liberă: Va fi asigurată continuitatea parcursului european? Ce coaliţii pot fi create?
Nicu Popescu: „Cred că acum accentul discuţiei ar trebui să treacă mult mai mult pe politica internă decât pe politica externă. Or, alegătorii nu au votat atât pentru Europa sau pentru Rusia, cât pentru faptul că au aşteptat o altfel de Europă şi au aşteptat un progres mai ferm în apropierea nu doar de Europa prin paşi geopolitici, ci prin curăţarea situaţiei de acasă, prin lupta cu corupţia, prin îmbunătăţirea mediului de afaceri. Probabil, principala cauză a situaţiei electorale actuale care, de fapt, a dus la o situaţie că centru-dreapta a obţinut mai puţine voturi decât stânga se datorează, în mare parte, faptului că au existat foarte multe scandaluri, suspiciuni, cazuri de corupţie, practic fiecare partid de la guvernare a avut mai multe persoane implicate în astfel de scandaluri. Şi anume această neclaritate faţă de gradul de curăţenie a partidelor de la guvernare cred că a fost cel mai important factor care a jucat în detrimentul actualei guvernări. Şi, prin urmare, lecţia care se impune este că actualele partide de centru-dreapta au nevoie de o reînnoire destul de radicală a metodelor de guvernare, a mesajelor de guvernare, dar şi, probabil, a echipelor cu care vor guverna, dacă creează încă o coaliţie. Uitaţi-vă şi la cazul lui Renato Usatîi. Renato Usatîi a venit cu un mesaj care, de fapt, repeta mai multe din tezele PLDM-ului din 2010. Renato Usatîi spunea că intenţionează să pună la puşcărie politicieni corupţi, spunea că intenţionează să închidă Centrul Naţional Anticorupţie, care a devenit un pilon al sistemului corupt din Republica Moldova. Or, aceste teze, de fapt, sunt tezele pe care le auzeam pe centru-dreapta acum patru-cinci ani. Însă marea diferenţă este că în 2010 se promitea o ordine şi o îmbunătăţire a sistemului şi lupta cu corupţia de pe o platformă europeană, iar în această campanie jucători politici ca Usatîi promiteau o curăţenie a sistemului politic prin metode belaruse, de tip Lukaşenko. Şi acest lucru, fără doar şi poate, a fost remarcat de o populaţie care vede că situaţia cu corupţia nu s-a îmbunătăţit, ba chiar s-a înrăutăţit în ultimii ani.”
Europa Liberă: Coaliţia de guvernare din care partide va fi creată?
Nicu Popescu: „Jucătorii politici se vor aşeza, vor calcula şi vor discuta opţiunile politice. Ferm este că, pe lângă poziţionările politice tactice de la Chişinău, totuşi un lucru pozitiv realizat, în special în ultimul an, este faptul că Republica Moldova este legată de mâini şi de picioare în parcursul său european. Pentru că dependenţa economică a Republicii Moldova de UE este mult mai înaltă decât dependenţa de Rusia prin faptul că Acordul de Asociere a fost ratificat şi deja este o realitate legală în relaţiile Moldova-UE. Acest lucru conferă și un grad de automatism în evoluţia europeană a Republicii Moldova în viitorul apropiat. Pentru că nici măcar forţa centristă sau chiar de stânga nu cred că ar risca să ducă la o deteriorare drastică a relaţiilor cu Uniunea Europeană. Însă, evident, riscul este că, dacă Moldova va fi guvernată tot aşa pentru încă doi-trei ani, s-ar putea să nu mai ajungă actualul Parlament la încă patru ani. Şi atunci, evident, riscul este că la următorul scrutin forţele de stânga pot veni şi mai în forţă decât acum. Şi într-adevăr este riscul repetării scenariului din 2001, care a adus forţe de stânga la putere, cu o majoritate constituţională.”