Ce obiective are viitoarea coaliţie şi căror riscuri instituţionale se poate expune

Vă salut pe undele Europei libere. Sunt Natalia Morari şi aici este emisiunea „Punct. Şi de la capăt”. În momentul înregistrării acestei emisiuni, ţara trăieşte deja 46 de zile fără coaliţia de guvernare şi fără noul guvern. Şi mă îndoiesc că situaţia se va schimba până duminică, când emisiunea va fi dată pe post. E şi ridicol şi trist totodată. Deja o jumătate de iarnă s-a scurs, bugetul aşa şi nu a mai fost adoptat, situaţia în sistemul bancar este extrem de dificilă, iar noi tot nu avem încă un guvern. Urmărind aşa-numitele negocieri pentru crearea coaliţiei de guvernare, nu poţi scăpa de senzaţia că acolo s-au adunat la o masă cei mai buni trişori, iar efervescenţa jocului a ajuns la maximum. Cine pe cine va bate de data aceasta nu se ştie. Mi-aş dori să fie doar o senzaţie, iar tergiversarea procesului de negociere ţine exclusiv de încercarea de a găsi un compromis în ceea ce priveşte viitorului reformelor şi modelul dezvoltării ţării. E un sfânt cel care crede cu naivitate. Despre ce obiective are viitoarea coaliţie şi despre ce riscuri instituţionale se poate expune, vom discuta astăzi cu invitaţii mei. Îl salut pe Oazu Nantoi, analist politic, bună ziua, bine aţi venit la Europa liberă...

Oazu Nantoi: „Bună ziua”.

Europa liberă: ... şi avem în legătură directă, din Vilnius, pe Nicu Popescu, expert al Institutului pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene de la Paris, bună ziua, domnule Popescu.

Nicu Popescu: „Bună ziua”.

Natalia Morari

​Europa liberă: Mi-aş dori să încep cu procedurile, căci democraţia nu este nimic altceva decât stricta respectare a tuturor procedurilor. Să luăm Constituţia. Procesul postelectoral este prevăzut acolo cu exactitate: a înainta pe prim-ministru este o prerogativă a preşedintelui. Pe 9 decembrie, Curtea Constituţională a Republicii Moldova a validat rezultatele alegerilor parlamentare după care preşedintele ţării putea foarte uşor să înceapă consultările fracţiilor parlamentare şi la ziua de azi să înainteze o candidatură a viitorului prim-ministru. Care este problema, domnule Nantoi, de ce nu s-a întâmplat aceasta?

Oazu Nantoi: „Problema constă în aceea că în Republica Moldova există două realităţi: una este prevăzută de Constituţie şi legi, iar alta care în rusă se zice «живем по понятиям», adică «trăim după concepte interlope». Şi după «concepte interlope»...”

Europa liberă: După concepte interlope trăiesc şi grupările criminale...

Oazu Nantoi: „Da, anume la aceasta mă refeream, ca să nu existe vreo neînţelegere. Pe de o parte, ar părea, Republica Moldova a semnat şi a ratificat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, ceea ce este, de fapt, un plan de acţiune pentru 10 ani înainte, pentru orice guvernare, nu ne mai referim la alte probleme, pe care trebuie să le rezolve un guvern, nu mai vorbim despre carul cel mare de datorii acumulate în timpul mandatului precedent, pe care le-a avut coaliţia proeuropeană, nu mai vorbim despre faptul că aceste trei partide – Liberal, Liberal-Democrat şi cel Democrat – au deja o experienţă în a conduce

ţara. Dar, totuşi putem observa un proces de negociere absolut lipsit de transparenţă, aleşii noştri, a doua zi după alegeri, s-au întors cu spatele la propriul electorat, demonstrând astfel o neglijare totală, fără a încerca măcar să simuleze o oarecare informare a societăţii în ceea ce priveşte activităţile lor în cadrul acelor negocieri. Şi în situaţia dată, reieşind din aceea ce ştim noi despre ei din anii precedenţi şi aici trebuie să îl includem pe Vladimir Voronin în lista celor pe care noi îi ştim, eu presupun că are loc o târguială după culise, care nu are nicio treabă cu standardele europene, implementarea cărora noi o aşteptăm, în primul rând, în justiţia noastră şi nu are treabă nici cu realizarea Planului de Acţiune pentru Asocierea cu Uniunea Europeană şi cu atât mai mult nu are nicio legătură cu faptul că «Hoţul trebuie să stea la închisoare», cum spunea un oarecare Jiglov, iată cine a furat un miliard de euro din sistemul bancar al Moldovei, ei trebuie să ajungă pe banca acuzaţilor, deoarece, din calculele mele, în ziua alegerilor fiecare alegător, care a venit la urna electorală, a fost furat prealabil de 10 000 de lei, adică prin...”

Europa liberă: Pornind de la salariul mediu, este vorba de minimum trei salarii...

Oazu Nantoi: „Da, printr-o hoţie instituţionalizată, prin sistemul bancar al Moldovei. De aceea eu consider că are loc o târguială, care totodată e şi un spectacol. Ceea ce este straniu este aceea că doi participanţi la procesul de negociere se referă nu la propriile poziţii, ci vorbesc despre faptul că iată al treilea partener este foarte rău. Mi se pare că este doar o preparare psihologică a societăţii pentru o guvernare minoritară, fie pentru o coaliţie cu Partidul Comuniştilor, deşi...”

Europa liberă: Vom mai vorbi despre aceasta. Domnule Popescu, există totuşi instituţia prezidenţială şi Constituţia descrie clar toate drepturile şi responsabilităţile preşedintelui. El de mult timp putea să iasă din această blocare şi să înainteze o candidatură după consultarea fracţiunilor. Faptul că aceasta nu s-a întâmplat înseamnă că preşedintele nostru are o funcţie pur butaforică şi noi ne putem descurca foarte uşor fără preşedinte, deoarece sunt liderii de partide, care decid totul şi atâta timp cât ei decid după „concepte interlope”, vorba domnului Nantoi, în ţară nu se va întâmpla nimic.

Nicu Popescu: „Voi fi de acord cu tot ce a spus Oazu, dar aş dori, totodată, să clarificăm această nuanţă cu preşedintele. De fapt, nimic groaznic şi extraordinar aici nu este. Aşa este tradiţia moldovenească în ale politicului, mai ales după ce a fost Voronin preşedinte, preşedintele este acea persoană care este şi, în principiu, Moldova nu este unicul stat în care preşedintele nu propune un prim-ministru până când partidele nu s-au înţeles în această privinţă. În realitate, nu aceasta este problema. În Germania, constituirea coaliţiei, mai ales între aşa-numitele coaliţii mari, în care intră şi dreapta, şi stânga, cum este în prezent, negocierile cu privire la coaliţie durează o lună, o lună şi jumătate, aşa cum nemţii au o atitudine foarte serioasă faţă de elaborarea programului de guvernare. Faptul în sine, că aceasta durează, se întâmplă şi în alte ţări europene. Faptul în sine că preşedinţii aşteaptă ca liderii politici să se înţeleagă – şi aceasta durează în alte ţări. De fapt, nu aceasta este problema. Problema constă în aceea că în Moldova în această o lună şi jumătate de timp nu se dezbate pe marginea unor reforme sau a unor îmbunătăţiri concrete, să zicem, în domeniul sănătăţii sau, spre exemplu, reforma poliţiei sau a luptei împotriva corupţiei, se discută cu totul altceva, mai degrabă se pune în discuţie împărţirea funcţiilor şi cine pe cine şi unde şi cum a supărat şi de ce. Mai degrabă aceasta este marea problemă, faptul că în tot acest timp nu este clar ce se discută şi că nu se discută cum să fie activizat procesul de îmbunătăţire a vieţii cetăţenilor Republicii Moldova”.

Europa liberă: Domnule Popescu, dar unde sunt de data aceasta europenii, deoarece în timpul ultimelor crize politice şi în momentul negocierii creării unei coaliţii de guvernare sau a alteia, europenii aveau un rol important. De data aceasta s-au autoanihilat, de ce?

​Nicu Popescu: „Europenii, totuşi ei, dacă e să privim din punct de vedere structural, nu au influenţat doar unele momente de criză, europenii au avut şi au un rol foarte activ în Republica Moldova. Spre exemplu, pornind de la dependenţa bugetară de injectările financiare europene, de la cât de mulţi bani dau europenii pentru susţinerea Republicii Moldova, până la deschiderea pieţelor, europenii sunt activi în ceea ce priveşte situaţiile de structură, importante pentru activitate, de fapt, pentru supravieţuirea Republicii Moldova. Ei apar în aceste momente de criză, în parte, şi de aceea că Europa acţionează altfel, la ei, un rol important îl are consensul...”

Europa liberă: Noi ne amintim de ultima vizită a domnului Füle în ajunul creării ultimei coaliţii de guvernare şi de numirea domnului Leancă în funcţia de prim-ministru. Atunci participarea europenilor era vizibilă. Nu pot face referinţă, nu pot numi pe înaltul funcţionar european din Chişinău cu care am comunicat, dar mi s-au spus următoarele: „Natalia, de data aceasta noi nu dorim ca după ce va trece o jumătate de an sau câteva luni să fim acuzaţi că am fost părtaşi la crearea nu celei mai bune coaliţii”. În realitate a fost spus un alt cuvânt, mai dur, dar eu nu îl voi repeta. Aceasta mi-a zis-o un înalt funcţionar european din Chişinău. Aşa este?

Nicu Popescu: „Au fost momente diferite. În criza din 2013, în perioada din ianuarie-aprilie, pe de altă parte europenii au ocupat o poziţiei mai pasivă. Dar, de fapt, esenţa întrebării nu constă în aceasta. Esenţa întrebării constă în aceea că şi Moldova trebuie să înţeleagă că Europa nu este Chip and Dale care vine mereu în ajutor în orice criză minoră. Moldova a tos spus-o în aceşti ani că clasa politică moldovenească este destul de serioasă şi coaptă, pentru a semna asocierea, Chişinăul spunea că Moldova este suficient de matură, pentru a avea un regim fără vize, că Moldova este suficient de matură, pentru a primi invitaţia potenţială şi deschiderea pentru aderare şi de fiecare dată, când în Moldova cineva dintre politicieni nu se poate înţelege cu altcineva pe chestiuni mărunte, toţi deodată aşteaptă să vină Europa şi să-i salveze pe toţi aici. În fapt, o poziţie destul de infantilă, cum te-a supărat partenerul politic, cum fugi la Brussels sau la Berlin şi îi tragi de mânecă, ca ei să împace pe copiii ce se ceartă la grădiniţă. În realitate, este vorba de o predispoziţie psihologică proastă în dezbaterile moldoveneşti. De fapt, şi aceasta ne-a săturat deja, căci europenii pe de o parte doresc să ajute şi au ajutat mult, dar ei nu pot la orice fleac...”

Europa liberă: Ei nu pot să facă pentru noi... Ei nu pot numi pentru noi un prim-ministru, nu pot face pentru noi reforme, nu pot dezvolta pentru noi economia, la urma urmelor.

Nicu Popescu: „Cu toate acestea, iarăşi, nivelul discuţiilor în Moldova aminteşte de terenul de joacă cu nisip. Nu se poate, înţelegeţi doar, de fiecare dată, la orice conflict neînsemnat pe terenul de joacă de chemat părinţii ca... Este deja timpul să înveţe să rezolve aceste probleme, mai ales că imposibilitatea de a le rezolva şi permanenta alergare în capitalele europene, în fapt, discreditează şi Moldova ca ţară şi pe politicienii care mereu o fac, deoarece o dată, de două ori, dar la a zecea oară, europenii se întreabă, dacă veniţi la noi de fiecare dată, atunci cât de serios puteţi participa voi la complexele jocuri politice care presupun responsabilitatea”.

Europa liberă: Vom încerca să ne rezolvăm problemele aici în interiorul ţării. Domnule Nantoi, credeţi în renaşterea oamenilor, mai ales când ne referim la politicieni?

Oazu Nantoi: „Nu, desigur”.

Europa liberă: Atunci, care este potenţialul instituţional al viitorului guvern de a face reformele, guvern care va fi constituit, în principiu, din aceeaşi jucători?

​Oazu Nantoi: „Cred că mă voi întoarce în 2013, mi se pare că atunci, când a venit în vizită domnul Füle, nu era vorba doar de salvarea coaliţiei, dar şi de salvarea proiectului Parteneriatului Estic. Deoarece acesta a fost un mare, un grandios proiect, care risca să se transforme într-un balon de săpun şi, de fapt, birocraţia europeană tot avea nevoie să dea raport cu privire la banii contribuabililor europeni. Şi unul din motivele venirii domnului Füle era, cred, necesitatea salvării proiectului Parteneriatului Estic, fapt de la care au câştigat cetăţenii Republicii Moldova. Nu cred că politicienii noştri se pot metamorfoza ca în basme şi să devină incoruptibili, să poată să aibă de-a adevăratele grijă de soarta ţării şi a cetăţenilor ei. Aici, ca întotdeauna, sunt doi factori care îşi spun cuvântul: primul factor este opoziţia, al doilea este societatea. Din păcate, avem destule probleme şi cu opoziţia, şi cu societatea. Mă refeream la faptul că nu ne prea merge cu opoziţia, aşa cum Partidul Comuniştilor a fost mult timp, cum îi zicem noi, o opoziţiei nesistemică şi radicală...”

Europa liberă: Dar acum ea este mai mult decât sistemică, dar ea nu îndeplineşte nici funcţiile opoziţiei deja...

Oazu Nantoi: „Acum acest partid a devenit o opoziţie îmblânzită. Partidul Socialiştilor nu este în general un partid politic, cum am şi spus-o, şi profit de ocazie, voi repeta: îl voi lua în serios pe domnul Dodon atunci când el public va demonstra că îşi păstrează economiile la bancă în valută rusească. Este un proiect curat al Kremlinului şi a cheltui timpul pentru ei ar fi să nu ne respectăm pe noi. În general, celelalte trei partide – cel Liberal-Democrat, Democrat şi Liberal –, ei destul de mult s-au compromis. Şi o spun fără vreo legătură cu rezultatele alegerilor din 30 noiembrie, deoarece eu înclin să cred că o mare parte din oameni, care a votat pentru aceste trei proiecte, nu a votat atât pentru aceste partide, cât pentru alegerea europeană a Republicii Moldova. Cine nu este orb, vede agresiunea împotriva Ucrainei şi eu cel puţin înţelegeam că un

alt rezultat al alegerilor ar fi dus la convulsii semnificative cu urmări absolut distructive. Şi de aceea acum, să zicem aşa, politicienii noştri s-au ascuns de societate după perdea, după procesul de negociere, opoziţia este îmblânzită, de aceea eu nu aştept mari minuni de la componenţa guvernului şi eu susţin întru totul, adică eu cred că ai noştri în negocieri, spre deosebire de politicienii nemţi, nu discută programul, nu discută nuanţele politicii impozitare, a celei fiscale sau, să zicem, întoarcerea la regiuni viabile, refuzarea modelul raioanelor sovietice sau, să dea Dumnezeu, rezolvarea conflictului din estul Moldovei. Are loc o târguială ruşinoasă, dar aceasta le este firea şi de aceea eu consider că vom avea o situaţie destul de tristă, dar eu singur mă întreb, desigur anticipez cu câţiva ani înainte, dar mă întreb, deja de câţiva ani, este oare societatea noastră în stare să genereze un alt proiect politic sau nu? Sau noi vom rămâne ostaticii acestui joc politic de cărţi slinoase pe care le vom tot amesteca la nesfârşit”.

Europa liberă: Şi eu sper foarte mult. Continui să rămân naivă, eu cred sincer că vom putea, peste vreo cinci ani, maximum peste vreo 10 ani, noi vom putea să facem aceasta. Dacă alţii au putut-o, cu ce suntem noi mai răi? Domnule Popescu, nu vă voi întreba dacă aşteptaţi minuni de la viitorul guvern, voi întreba simplu. Ce aşteptaţi. Ce nu poate face viitorul guvern pentru propria salvgardare, deoarece este evident că ceea ce se întâmplă în sectorul bancar trebuie să fie rezolvat acum şi aici, amânarea soluţionării acestei probleme este de neacceptat. Vom afla oare cine a furat miliardul?

Oazu Nantoi: „Îmi cer scuze. Ei deja au şi decis totul, banii sunt împărţiţi, de ce ne batem capul?”

Europa liberă: Bine, banii sunt împărţiţi, miliardul este furat. Vom afla noi oare cine a furat acest miliard, va fi făcută ordine în sectorul bancar, se va duce o luptă adevărată împotriva corupţiei sau măcar a început această luptă cu corupţia, vom avea oare o reformă a justiţiei, o reformă a sistemului judiciar? Vă aşteptaţi la toate acestea, domnule Popescu sau la fel credeţi cu naivitate?

Nicu Popescu: „Ştiţi, eu am în primul rând, mult mai multe întrebări pentru clasa politică, decât pentru societate. Societatea moldovenească deja a câta oară oferă un mandat mai serios sau mai puţin serios politicilor reformiste sau partidelor care se anunţă reformiste. În acest sens, societatea moldovenească este mult mai progresivă şi mult mai responsabilă decât clasa politică, inclusiv aceste alegeri au demonstrat-o. În ceea ce priveşte clasa politică, în realitate,

era foarte evident deja de la începutul anului, dacă şi nu mai degrabă, că niciun fel de discuţii serioase acolo nu mai au loc, nu mai vorbim despre reforme reale, aproape de alegeri, campania electorală a trecut fără mari şi serioase dezbateri despre îmbunătăţirea sistemului sănătăţii, al educaţiei sau despre reforme. Totul a trecut foarte repede pe personalităţi şi mai ales pe geopolitică şi clasa politică foarte repede s-a folosit de aceasta şi a făcut totul ca să evite discuţiile despre aceeaşi sferă bancară sau despre schimbări reale. Şi desigur, de ce ne temem s-a văzut şi până la alegeri. Discuţiile se duc nu despre îmbunătăţiri politice sau economice, ci despre altceva. Şi desigur şi în condiţiile în care aşa un ministru emblematic cum este Dorin Recean, ex-ministru al Afacerilor Interne nu îşi va continua lucrul în cadrul guvernului, da? Este un element minor, dar care indică asupra faptului că nu este prea clar de unde în noul guvern va fi vreo energie reformistă sau ceva idei novatoare...”

Europa liberă: Domnule Popescu, dar dacă aceste discuţii vor avea loc la infinit şi nu despre reforme, şi nu despre schimbări concrete spre bine, ci despre simple funcţii, despre împărţirea banilor, canalelor şi aşa mai departe. Cât de mult poate dura acesta? Până când vom suporta aceasta, iarăşi până la alegerile viitoare, până la naşterea unui proiect politic nou sau poate exploda mult mai repede? Nu mă refer nicidecum la tot felul de scenarii revoluţionare. Am în vedere, spre exemplu, alegerile locale, la care partidele existente vor fi dur penalizate prin vot, se va vota nu pentru partidele proeuropene, ci la alegerile locale vor ieşi învingători partidele proruse, să zic aşa. Se poate întâmpla de aşa o manieră lucrurile, spre exemplu?

Nicu Popescu: „Desigur, se poate întâmpla şi mai degrabă, dacă şi nu, atunci până la finele mandatului de patru ani. Dar iarăşi, tot ce spuneţi este adevărat, despre împărţirea funcţiilor şi fluxurilor de bani, dar totuşi sunt oameni care nu se ocupă doar de aceasta în politica moldovenească. În acest sens, oameni care nu se ocupă doar de împărţirea fluxurilor financiare...”

​Europa liberă: Zic să discutăm la concret. Este un prim-ministru interimar Iurie Leancă, care a promis o anchetă internaţională a situaţiei cu „Banca de Economii”. Dacă şi va deveni prim-ministru, va avea el suficienţă împuternicire şi forţă pentru ca să ducă la capăt investigarea cazului? În situaţia în care Procuratura Generală nu este controlată de el, Centru de Combatere a Corupţiei la fel, când toate celelalte instituţii nu i se supun, deoarece noi ştim cui se supun ele. Cât de real este să se producă acest joc de către politicieni oneşti în situaţia dată?

Nicu Popescu: „Greu de spus. Întrebarea mai degrabă nu este pentru mine, dar desigur, cred că aşa o situaţie dificilă, pentru aşa acţiuni serioase împotriva corupţiei, este foarte negativă, decât mai înainte, adică, acum este mai greu să ne ocupăm de aceasta, dar nu este exclusă posibilitatea că va avea loc lupta cu corupţia, care va fi politizată şi folosită inclusiv împotriva partenerilor de coaliţie. Adică, în acest sens, tot ce este posibil, să fie încă foarte multă gălăgie într-o aşa campanie împotriva corupţiei, dar această campanie anticorupţională va avea loc inclusiv în cadrul unei lupte politice...

Europa liberă: Prin înţelegere. În cadrul unei înţelegeri politice. Acum tot mai mult se vorbeşte despre un guvern minoritar – Partidul Liberal-Democrat şi cel Democrat, domnule Nantoi. În ţările europene astfel de guverne sunt considerate extrem de instabile. În situaţia Moldovei, putem combate practica internaţională? Despre ce fel de stabilitate putem vorbi, în cazul în care două partide vor constitui guvernul, iar în parlament, de fiecare dată, când vor avea nevoie, va trebuie de venit şi de cerut vot de încredere în cazul realizării unor sau altor reforme, de fiecare dată va trebui să adune o nouă majoritate.

Oazu Nantoi: „Ştiţi, descopăr în Republica Moldova aşa un sistem foarte trist. Este imposibil de analizat şi de programat comportamentul politicienilor noştri, pornind doar de la programele electorale, doctrine sau nu mai ştiu de la ce. Când am spus că politicienii se înţeleg «după concepte interlope», eu am avut în vedere anume ce am avut în vedere. Eu am spus că Partidul Comuniştilor este o opoziţiei îmblânzită. Şi iată, dacă e să admitem că s-a ajuns la o înţelegere în acest triunghi – PLDM, Partidul Democrat şi Partidul Comuniştilor, să admitem că actorii şi-au primit rolurile, poliţistul cel bun şi poliţistul cel rău. Aceşti doi actori vor da din mâini, arătând cu degetul la Partidul Liberal – iată acesta este atât de încăpăţânat, încât nu ne putem înţelege cu el, de aceea noi mergem pe drumul care ne rămâne...”

Europa liberă: ...Pe calea răului mai mic...

Oazu Nantoi: „Da, pe calea răului mai mic. Cum a zis un politolog în ajunul alegerilor din 30 noiembrie, moldovenii caută la alegeri de obicei, răul cel mai mic, dar de data aceasta răul mai mic va fi un pic mai mare. Din păcate el a avut dreptate. Şi aceste două partide vor juca acest spectacol şi Partidul Comuniştilor le va cânta în strună...”

Europa liberă: Dar aceasta nu înseamnă că Domnul Voronin le va cânta de fiecare dată.

Oazu Nantoi: „Nu, aceasta depinde de faptul dacă există ceva înţelegeri între ei. Când am zis că avem o opoziţie îmblânzită, mă refeream şi la faptul că eu nu exclud că Partidul Comuniştilor să fie acel provocator care va provoca o criză politică în Moldova. Partidul Socialiştilor îşi continuă campania electorală din calculele că aceştia se vor compromite, ceea ce nu este lipsit de un

sâmbure de adevăr, în contextul politicii de azi. Şi mi se pare că în Moldova nu are sens de făcut previziuni mult în viitor. Da, Constituţia nu permite dizolvarea parlamentului într-un moment, pentru aceasta trebuie să treacă o perioadă lungă şi grea de haos politic şi de anarhie, de aceea eu cred că, cum se zice, mai bine un sfârşit groaznic, decât groază al nesfârşit, noi totuşi alegem groaza la nesfârşit. Va fi aşa un proces de trist de Eurointegrare, când Uniunea Europeană va da din mână şi se va întoarce cu spatele”.

Europa liberă: Domnule Popescu, cum credeţi, care sunt riscurile de bază legate de guvernul minoritar în cazul Moldovei?...

Nicu Popescu: „Desigur, este vorba de instabilitate şi de imposibilitatea politicienilor de a se concentra asupra unei perspective de rezultate într-un termen mediu de timp”.

Europa liberă: În aceste condiţii pot fi realizate reforme serioase? Când ai un guvern minoritar.

Nicu Popescu: „Mai degrabă – nu. Desigur, politica moldovenească era instabilă chiar şi în timpul guvernelor majoritare, iar în cazul celor minoritare, cu atât mai mult. Dar pe de altă parte, iarăşi, ca să echilibrăm discuţia, desigur, ceea prin ce trece Moldova este, dacă vreţi, aşa o boală regională, mi-este greu să numesc vreo ţară central-europeană în care politica să fie stabilă, în care politicienii nu sunt rupţi de societate şi în care totul este bine, aşa cum vedem că se întâmplă în Germania. În realitate, într-o mare parte a Europei se întâmplă ceea ce vedem în Moldova, dar cu o corupţie mai mică şi cu un nivel mai mare de consolidare a statului. În principiu, trendul este acelaşi, deşi în Moldova el este mult mai prost, dar însuşi impulsul venit de la clasa politică nu se deosebeşte. Şi iarăşi, dacă e să ne distanţăm un pic de problemele politicii cotidiene moldoveneşti, atunci vom vedea în spaţiul postsovietic că politica se produce şi mai brutal, dacă nu mai sângeros, decât în Moldova... Aşadar, situaţia este proastă, dar...”

Europa liberă: ... ar fi putut fi mult mai rea...

Nicu Popescu: „Nu doar ar fi putut fi, la vecinii noştri este mult mai rea. Gândiţi-vă la Ianucovici, gândiţi-vă la cei o sută de oameni care au murit anul trecut pe Maidan, nu mai vorbim despre războiul din Ucraina. Adică, în acest sens, putem judeca că politica din Moldova este în albia politicului. Poate se întâmplă mai puţin frumos, ne irită, dar se produce cu metode politice, aceasta s-a şi întâmplat, în principiu, cu metode politice în ultimii 20 de ani, este o

tradiţie politică importantă. Iarăşi, noi ştim că Constituţia moldovenească prevede alegerea preşedintelui cu 61 de voturi pentru ca această funcţie să fie aleasă printr-un consens mai larg, decât o simplă majoritate. Şi în acest sens, acest dialog, care se produce astăzi cu comuniştii, el a fost preprogramat încă în 2000, când această Constituţie era în lucru. Or, în acest sens, tot ce se petrece astăzi în Moldova nu arată bine, dar fie este regional, fie sistemul politic moldovenesc a fost structurat aşa mult înainte în trecut”.

Europa liberă: Să trecem la concluzii. Domnule Nantoi, aşteptările Dumneavoastră şi exigenţele Dumneavoastră faţă de viitoarea coaliţie de guvernare, oricare ar fi?

Oazu Nantoi: „Eu sunt în primul rând de acord cu domnul Popescu în privinţa faptului că nu avem de unde să aşteptăm minuni, aşa cum clasa noastră politică este o emanare a societăţii noastre. Parlamentul este o oglindă în care ne reflectăm cu mici rectificări operate de pragul electoral. Şi eu nu prea am motive să dau dovadă de un optimism exagerat. Da, am trecut de un mare risc şi este meritul nostru, este vorba de proiectul Novorossia şi ieşirea lui Putin la Prut, dacă e să vorbim mai categoric. Dar totodată, este semnat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, în calitate de cetăţean voi avea posibilitatea să fac un sul de hârtie aşa mai gros din Acordul de Asociere şi să-i bat pe puternicii zilei pe cap cu el”.

Europa liberă: Sper şi eu foarte mult în aceasta, domnule Nantoi. Domnule Popescu, aşteptaţi vreo minune?

Nicu Popescu: „La minuni nu mă aştept, dar la nivel structural, Acordul de Asociere, regimul fără vize cu Uniunea Europeană, creează o limitare sistemică pentru orice guvern, care va veni în Republica Moldova în următorii 10-20 de ani. Nimeni, niciun guvern nu se va rupe în poziţiile sale politice şi economice de spaţiul european, Moldova depinde foarte mult economic şi comercial de Europa, mult mai mult decât de Rusia şi iată aşa restricţii vor crea o pernă de aer de siguranţă geopolitică, dacă vreţi, chiar şi pentru o perioadă medie de timp. Riscul pentru Moldova nu constă în faptul că Moldova se va întoarce spre Asia, Eurasia, ci în aceea că Moldova nu se va mişca prea repede spre reformarea sistemului şi că Moldova va rămâne pe loc, ea se va depărta de aceea ce ar fi putut deveni, că ar putea ieşi din procesul de integrare europeană”.

Europa liberă: Vă mulţumesc pentru această discuţie. Concluzia este simplă: trebuie să nu ne mai aşteptăm la minuni, ci să începem cu sine, cel puţin să facem curat în scară, să nu mai dăm mită şi să încercăm să fim cetăţeni educaţi, care respectă drepturile altor cetăţeni şi o cer aceasta şi de la politicieni. Toate cele bune. Ne auzim într-o lună.