Un nou film românesc, „Autoportretul unei fete cuminți” a fost recompensat cu o distincție internațională remarcabilă. Filmul și realizatorii săi au primit zilele trecute Premiul I Ex Aequo pentru „Best Fiction” la Festivalul Internațional „Crossing Europe” de la Linz, în Austria. Un succes subliniat imediat de presa și televiziunea austriacă și despre care Europa Liberă a stat de vorbă cu Ana Lungu, regizoarea și scenarista filmului. Ana Lungu, a studiat psihologia și regia de film, iar ulterior a colaborat cu Cristi Puiu la scenariul peliculei „Moartea Dlui Lăzărescu” și a fost asistent de regie al mai multor filme scurte și seriale de televiziune. Primul ei film de lung metraj a fost „Burta balenei” (2010).
Radio Europa Liberă: Ana Lungu te-ai întors de la Linz, de la Festivalul Filmului „Crossing Europe” [Traversînd Europa], unde ai luat un Premiu întîi Ex aexquo. Ce înseamnă, înainte de toate „Crossing Europe”, ce semnificație are festivalul?
La ceremonia acordării premiilor festivalului
Ana Lungu: „Pentru noi, pentru film, are o semnificație foarte importantă. Este primul premiu internațional și este foarte important și încurajator pentru o producție independentă ca a noastră; adică o producție pornită de la zero, fără nici un ajutor financiar de la stat, alte granturi sau surse de finanțare. Premiera internațională a Filmului a fost la Festivalul Internațional de la Rotterdam, în cadrul Secțiunii „What the F?!”, care este o secțiune înființată anul acesta și dedicată problematicii feminine și feministe.”
Radio Europa Liberă: Ce ecou a avut filmul acolo?
Ana Lungu: „Pot să spun cum a fost la proiecții și mi se pare că a fost sincer bine primit; ambele proiecții au fost sold out, ceea ce pentru un festival mare este important. Pentru mine, ca autor al filmului, cred că cel mai important a fost cum am simțit publicul în sală. I-am simțit atenți, i-am simțit reacționînd la momentele la care îmi doream să rîdă… Din punct acesta de vedere a fost un public foarte bun și pentru film a fost foarte bine că a început așa!”
Radio Europa Liberă: La Linz am înțeles că a fost la fel, televiziune austriacă a avut o reacție imediată…
Ana Lungu: „Da, o prietenă austriacă mi-a tradus cîteva idei – nu știu ce scrie articolul respectiv, fiindcă au apărut mai multe articole în germană. La proiecție a fost tot așa, a fost public, a fost bine, s-a aplaudat după…”
Radio Europa Liberă: Premiera românească am înțeles că va fi în septembrie, nu?
Ana Lungu: „Da, premiera este pe 24 septembrie la Cinema Studio și din 25 septembrie filmul intră în cinematografe.”
Radio Europa Liberă: Ai fost cumva coleg de premiu [la Linz] cu un moldovean [Anatol Durbală]. Filmul va fi proiectat și în R. Moldova?
Ana Lungu: „Încă nu știu nimic, la nivel de distribuție deocamdată nu avem decît distribuitor brazilian…”
Radio Europa Liberă: Ce înseamnă un distribuitor brazilian?
Ana Lungu: „E vorba despre o companie destul de mică, înființată anul trecut, care se cheamă Supomungam, care este înființată de doi cineaști, și care își propun – din cîte am înțeles de la ei – să distribuie în Brazilia filme de artă, de festival, opusul filmelor comerciale și blockbuster-urilor americane. Mi s-a părut onorabil și destul de surprinzător că au ales filmul meu pentru distribuția în cinema în Brazilia.”
Radio Europa Liberă: Sînt printre puținii privilegiați care au văzut filmul. Să explicăm ascultătorilor noștri, să le explici, foarte pe scurt despre ce este vorba și ce intenții ai avut. „Autoportret” trimite la tine însăți, [al unei fete] „cuminți” te gîndești imediat la Simone de Beauvoir…
Scenă din film
Ana Lungu: „Filmul este într-un fel o poveste de maturizare întîrziată; personajul principal, Cristiana, are peste 30 de ani, studiază pentru un doctorat în inginerie seismică, și își petrece timpul, pe lîngă studiu, în discuțiile cu prietenii, în întîlnirile cu un bărbat cu care are o relație amoroasă și viața de zi cu zi alături de familie, prieteni ș.a.m.d. Mi-am propus mai degrabă să prezint un personaj, nu am urmărit o poveste în sensul clasic dramaturgic. Mai degrabă am vrut să prezint momente, să surprind felii de viață din viața acestui personaj…”
Radio Europa Liberă: Este un personaj pe care eu îl simt foarte românesc, dar înțeleg că are priză peste tot unde ai proiectat filmul…
Ana Lungu: „Da, la susținerea de „Q & A” [Întrebări și răspunsuri] de după proiecție, au fost întrebări și comentarii în direcția asta, că este ceva românesc sau, din contră, au fost persoane care au spus că se identifică și se regăsesc în personajul respectiv fără să aibă nici o legătură cu România. Deci nu-mi dau seama cum e, eu trăind pînă acum în România; nu știu…”
Radio Europa Liberă: Le mulțumești la sfîrșitul filmului multor prieteni care te-au sprijinit și chiar pentru cine nu-ți cunoaște cariera și parcursul se înțelege că a fost un film care s-a născut cu greu.
Ana Lungu: „Da, este o producție care a fost independentă în adevăratul sens al cuvîntului, adică nu a avut parte de nici o finanțare de la CNC [Centrul Național al Cinematografiei], nici din alte granturi, nimic altceva… Practic am pornit de la zero cu Casa de producție Mandragora, însemnînd Cristi și Anca Puiu. Apoi mi s-au alăturat alți prieteni, fie de-ai Ancăi [Puiu] fie de-ai mei, care m-au ajutat fiecare cu cîte ceva: care regizorul Paul Negoescu pe partea de lumini, camera, o ARRI ALEXA am obținut-o de la Vlad Păunescu și Castel Film pentru 26 de zile de filmare gratis, de post-producție s-a ocupat Cornelia Popa și Cinelab, și, în rest, aproape toată echipa tehnică și artistică a lucrat pro bono, din prietenie pentru mine sau pentru proiect. Cam așa s-au desfășurat lucrurile…”
Radio Europa Liberă: Mi se pare o situație puțin anormală. Ea reflectă contextul cultural, al filmului, la ora actuală în România?
Ana Lungu: „În general cred că e greu de obținut finanțări pentru film. Cu CNC-ul au fost multe discuții, de-a lungul timpului și multe din concursuri au fost discutate, constestate. Personal am încercat o singură dată cu acest proiect, nu am obținut finanțare și apoi mi-am concentrat toate eforturile în direcția de a face filmul și de a nu rămîne așa cu el în stadiul de „avem diverse proiecte și tot căutăm, să vedem, poate le vom face peste zece ani”.
Una peste alta, cred că, față de situația de acum zece ani, la nivel de finanțare de la CNC, lucrurile stau mai bine dacă ne uităm în palmaresul concursurilor din ultimii ani; încet-încet, cred că lucrurile încep să fie cumva pe merit. Merit, în fine… Sigur că în artă, evaluarea și judecata sînt întotdeauna subiective, dar dacă luăm criteriul festivalurilor internaționale - și cred că este un criteriu valabil – lucrurile încep să meargă mai bine.”
Radio Europa Liberă: Dacă scenariul l-a convins pe Cristi Puiu înțeleg că avea, totuși, mai mult decît o parte bună…
Răspunzînd întrebărilor Europei Libere
Ana Lungu: „Da, la momentul respectiv, sprijinul lui Cristi a fost foarte important și, de asemenea, au fost și alți prieteni, cum ar fi Corneliu Porumboiu care m-a sprijinit la proiectul anterior, sau Radu Jude care a citit scenariul… Și toți m-au sprijinit cumva în direcția asta și mi-au spus neapărat să fac filmul. Sigur că asta a contat cînd m-am apucat de treabă.”
Radio Europa Liberă: Mulțumești, de asemenea, la sfîrșitul filmului celor care te-au ajutat în situațiile dificile…
Ana Lungu: „Da, am mulțumit în primul rînd Ancăi [Puiu] pentru că a fost și este în continuare un om foarte generos, ceea ce este destul de atipic într-un fel pentru producători de film; te aștepți ca un producător să fie orientat mai mult pe partea materială. Anca este și foarte eficentă, dar, în același timp, pentru mine a fost un sprijin, un om foarte bun și generos.
De asemenea, sînt prietenii mei care m-au ajuta în mod special, care au fost tot timpul acolo [la filmări]: Marius Olteanu, care este regizor de film și care a acceptat să vină să facă, practic, asistență la acest proiect; o lună de zile, practic, nu a făcut altceva decît să vină la mine la film. La fel, Dana Bunescu, care e un nume foarte cunoscut în filmul românesc și a montat sau a făcut coloana sonoră la filme precum „Moartea Dlui Lăzărescu”, „4, 3, 2”, autobiografia lui Nicolae Ceaușescu, Aferim și „Poziția copilului” ș.a.m.d. Și ea a fost dispusă de la început și m-a încurajat să facem filmul.
De asemenea, Alex Lustig, un prieten, regizor de teatru care a participat la filmări în calitate de actor și care m-a ajutat și sprijinit pe partea de post-producție făcînd legătura cu Cinelabs, Paul Negoescu de care spuneam mai devreme, și prietenii mei apropiați cu care m-am sfătuit constant în toate alegerile artistice.”
Radio Europa Liberă: Dacă am înțeles bine filmările au fost la tine acasă…
Scenă din film
Ana Lungu: „Filmările o parte au fost la mine acasă, o parte au fost amenajate de scenograf în diverse locații, iar în ceea ce privește casa părinților Cristianei, acolo Anticariatul Unu a fost foarte de ajutor; mi-au pus la dispoziție o parte din obiecte de artă.”
Radio Europa Liberă: Să spunem un cuvînt și despre muzica specială…
Ana Lungu: „Pe partea muzicală am beneficiat de ajutorul prietenei mele [pianista] Raluca Știrbăț, pe partea de muzică clasică. De asemenea, mai există ceva la care țin foarte tare, pe genericul de final - și întotdeauna sper ca lumea să nu se grăbească în sală și să lase să se termine muzica - este vorba de Joujoux pour Madame de Mihail Jora, o muzică pentru care am obținut destul de greu pînă la urmă drepturile muzicale și drepturile de înregistrare de la casa austriacă de discuri Gramola, care practic ni le-a cedat tot așa pro bono, în interpretarea Ralucăi [Știrbăț] la care țineam foarte mult. Cred că este în general o bucată muzicală în premieră, nu foarte cunoscută publicului, din păcate, și care pe film, cu siguranță, nu a mai fost pusă pînă acum.
Pe lângă muzica clasică care se aude in film, un rol important îl are și piesa Adei Milea, „Ratata". Ada a fost la rândul ei foarte generoasă, cedându-ne drepturile pentru cântec. La fel și formațiile Rising Shadow si Kasjakoo.”
Radio Europa Liberă: În final două cuvinte despre cele două parcursuri: care este parcursul viitor al filmului?
Ana Lungu: „Sperăm să mai fie selectat și la alte festivaluri, așteptăm un răspuns și de la TIFF, de la Festivalul Transilvania de la Cluj, pe 10 mai va fi prezentat la București în cadrul Festivalului Filmului European și cam asta este ce știm deocamdată…”
Radio Europa Liberă: Al doilea parcurs al tău personal, ce intenții ai pentru viitor, care ste viitorul film?
Ana Lungu: „Deocamdată lucrez la un sinopsis, adică sînt într-o fază foarte de început; am mai multe lucruri în minte și sper să reușesc cît mai repede să mă adun și să avansez…”