Lugmetrajul „Ce lume minunată” a câştigat recent premiul publicului în cadrul Festivalului Internaţional de Film Crossing Europe, desfăşurat la Linz, în Austria. Pelicula, regizată de cunoscutul actor Anatol Durbală este dedicată tinerilor ucişi şi maltrataţi în timpul protestelor din aprilie 2009. Filmul obținut și Premiul I la Festivalul Internaţional de Film din Varşovia, iar în cadrul Festivalului de Film Sud-Est European desfăşurat la Paris a fost premiat pentru cel mai bun scenariu. Tamara Grejdeanu l-a întrebat întâi de toate pe regizorul Anatol Durbală ce reprezintă pentru echipa de producţie o asemenea apreciere?
Anatol Durbală: „Pentru noi este extrem de important că efortul colosal, ori noi cu toţii, mai mult de 100 de persoane, oameni tineri, cu opt oameni în debut în acest film, cu un film făcut practic fără bani, e extrem de important că cineva ne apreciază munca şi ne inspiră încredere că merită să ne ocupăm de această artă. Toate eforturile noastre cumva au căpătat o răsplată, fie că mai mult morală, dar şi asta contează, lucru pe care nu prea îl simţim aici în ţară.”
Europa Liberă: Pelicula „Ce lume minunată” este dedicată celor care au avut de suferit în urma protestelor violente din aprilie 2009. Care este raportul dintre realitate şi ficţiune în film?
Anatol Durbală: „Eu nu pot să dau un răspuns în procente. Pot să vă spun că personajele cheie, tânărul şi maiorul sunt două caractere inventate, ele nu există. Nu există un Ion sau un Andrei concret care a păţit exact asta, tot aşa cum nu am un prototip concret al unui maior. Noi nu am intenţionat să facem un film documentar sau să reconstruim pas cu pas evenimentele din 7 aprilie. Situaţiile care sunt în film, majoritatea dintre ele sunt luate din realitate, cum ar fi „coridorul morţii”. M-am întâlnit cu vreo 12 tineri, dincolo de ceea ce am luat din presă, de pe imagini video care mi-au fost accesibile. Momentul în care personajul principal este condus la sectorul de poliţie, mi-au spus mai mulţi tineri că auzeau strigăte de parcă erau bătuţi tinerii cu biciul, aşa cum se dă în cai. Celula de patru metri pe trei în care au fost băgaţi 26 de tineri şi era o singură găurică prin care puteai să respiri, noi am obţinut învoirea şi am filmat concret această scenă exact în acea celulă, despre care mi-au povestit tinerii că s-a întâmplat asta. Chiar şi subiectul de bază sau fabula, că un tânăr care nici nu a fost luat în piaţă este luat cu hurta şi dus la sectorul de poliţie, am auzit zeci de cazuri de felul acesta. Când am fost în Polonia, în Varşovia la festival, chiar şi după proiecţia de acolo s-a ridicat un tânăr şi a spus că este din Basarabia şi a spus că este povestea lui, numai că el venea din Serbia. Este o combinaţie de situaţii. De asta şi am scris că filmul este inspirat din fapte reale, nu le redă pas cu pas, moment cu moment.”
Europa Liberă: Anume linia de subiect a filmului, în ce măsură a intrigat publicul de acolo şi v-a ajutat să luaţi acest premiu, un premiu al publicului?
Anatol Durbală: „Încă la faza de proiect, atunci când se scria scenariul, noi am participat cu această idee în Tbilisi la un workshop şi ea din start a fost apreciată şi i s-a pus acest ecuson de very strong stor, ceea ce înseamnă, cum înţeleg eu, o istorie foarte bună. Asta s-a repetat la toate festivalurile la care am participat, toate lumea apreciază momentul acesta al fabulei, că este o fabulă tare. Îţi dai seama că lumea nu este deloc minunată şi că de fapt noi nu prea cunoaştem în ce lume trăim.”
Europa Liberă: Este o antiteză între titlu şi ceea ce văd spectatorii.
Anatol Durbală: „Exact, bineînţeles că titlul şi cântecul nu este decât un clişeu. Intenţionat am folosit un clişeu.”
Europa Liberă: În opinia dumneavoastră, este suficientă o peliculă pentru a acoperi ceea ce s-a întâmplat în aprilie 2009?
Anatol Durbală: „Pentru mine, ca autor de scenariu şi ca regizor acest film nu este doar despre 7 aprilie. Eu consider că fiara din noi, care s-a dezlănţuit în unii dintre tineri şi în unii poliţişti nu este o fiară apărută, hrănită şi dezlănţuită doar în acea noapte. Eu cred că lucrurile sunt mult mai profunde şi această fiară este acumulată în noi de secole, în oamenii care trăiesc pe această bucăţică de pământ. Acest 7 aprilie a fost doar o circumstanţă dramatică în care caracterele s-au manifestat, şi-au spus cuvântul. Chiar şi în film, loviturile maiorului vin nu din cauza lui 7 aprilie, ci din cauza faptului că tânărul a plecat din ţară, că iubeşte fete din America şi nu din România. Bineînţeles că nu este suficient doar un film despre 7 aprilie, tocmai pentru că 7 aprilie nu este doar un caz care s-a întâmplat. Noi am vrut să ne punem întrebări, să ne întrebăm cine suntem noi, de ce lucrurile sunt aşa. După părerea mea, Republica Moldova ar putea hrăni ani de zile, zeci poate, Hollywood-ul în sensul subiectelor şi fabulelor.”
Europa Liberă: Și iată atunci exemplul filmului „Ce lume minunată”, care a fost făcut cu bani puțini, cum ați spus dumneavoastră, poate fi un un imbold pentru noi creații cinematografice?
Anatol Durbală: „Bineînțeles că nu doar acest film poate fi un imbold. Eu am convingerea și cu asta mi-am motivat colegii și acei tineri care au venit să muncească fără a fi plătiți, nu o să vină nimeni din afară să ne învețe și să ne spună ce trebuie să facem. Eu nu cred în acest zeu coborât din cer. Noi nu trebuie să încercăm să facem filme a la americanii sau francezii. Eu cred că noi putem interesa lumea din jurul nostru doar spunând ceea ce ne doare pe noi, în ce țară locuim, ce probleme avem. Aceste trei premii pe care le-am obținut cred că îmi dau dreptate, că îi interesează ce se întâmplă în Moldova, cine suntem, de unde venim și ce avem de spus lumii, ce ne doare.”
