Astăzi mult s-a strigat despre dragoste față de Moldova. Cel mai tare s-a strigat de pe scena din Piața Marii Adunări Naționale, acolo unde s-au adunat câțiva «stâlpi» ai neamului - toți frumușei, la cravată - și ne învățau cum să ne iubim țara. Nu s-a uitat nici de frumoasa tradiție de a pune câteva cântece de jale - oare ce poate fi mai firesc decât bocitul colectiv al moldovenilor?
Dacă cu același elan, cu care astăzi am exclamat cât de tare iubim Moldova, noi am învăța cum să fim cetățeni care își cunosc și își apără drepturile, am învăța cum să facem curat nu doar în propria curte, cum să parcăm mașina ca să nu blocăm trotuarul pentru pietoni și mame cu cărucioare, cum să nu transformăm unicul parc din zonă într-o gunoiște, cum să nu ascultăm noaptea în fața blocului cântecul «Без тебя, без тебя» la un volum atât de mare încât vecinii să nu poată dormi, cum să plătim impozite și să participăm la viața de comunitate - dacă am face toate acestea, am putea astăzi să nu mai strigăm atât de mult despre dragoste față de țară.
Haideți să mai renunțăm la acest patos mioritic când dedicațiile noastre de dragoste merg în paralel cu miorlăitul și bocitul - «Ooof, te iubim atât de mult, dar ești așa de urâtă, biată țară». Nu mai este Moldova urâtă, chiar deloc! Tot ce este urât în ea suntem noi, moldovenii. Moldovenii care nu se spală, moldovenii care nu citesc nimic în afară de prima pagină din «Makler», moldovenii care iau credit de la bancă pentru a face nunta fiicei, dar niciodată nu vor lua credit ca s-o trimită la un master în străinătate, moldovenii care înainte de a crea două locuri de muncă în viață se grăbesc să-și tipărească cărți de vizită cu frumosul titlu «Director» și care merg pe Ștefan cel Mare mâncând răsărită. Ce are Moldova cu toate acestea?
Astăzi ar fi bine să-i spunem scurt în toate limbile pe care ea le cunoaște:
- Te iubesc.
- Я тебе кохаю.
- Я люблю тебя.
- Обичам те (bulgară).
- Вян сени бренным (găgăuză).
Iar după asta să ne suflecăm mânecile și să ne apucăm de treabă, dacă așa de tare o iubim - nu mai murim dacă lucrăm ca toată lumea. Dar… mai avem cinci zile de odihnă, nu?