Natalia Morari

Aceasta postare nu este, de fapt, despre avocata Ana Ursachi. Ea poate fi un avocat bun sau nu prea, poate avea clienti controversati si poate chiar are de clarificat anumite istorii din trecut, însă asta nu are nici o legatură cu ceea ce se intampla acum in jurul ei. De ce Procuratura, dupa 20 de ani, s-a interesat abia acum de trecutul ei criminal si o face in unison cu protestele regizate si holdingul media, controlat de Vlad Plahotniuc, ramane o întrebare deschisă.

Iar acum la subiect. Astazi noaptea, in apartamentul avocatei Ana Ursachi procurorii, in frunte cu Dumitru Stefarta, au efectuat perchezitii. Cu siguranta, avocata nu este unicul cetatean, la care procurorii vin noaptea, cu incalcarea procedurilor, iar apoi, cu un zambet cinic pe fata, ii spun cetateanului ca el poate contesta actiunile lor in judecata sau chiar la CEDO (de parca i-ar deranja asta). Nu este unicul caz, dar merita o atentie aparte.

Am doar cateva intrebari, legate de perchezitiile nocturne la avocată. Această necesitate de a veni anume noaptea, contrar legii, in apartament, unde stau tatal ei batrân cu fiul, care are probleme grave de sanatate, - oamenii legii n-au cum sa nu stie acest lucru -, este dictata de ce? De faptul că procurorii, care au efectuat perchezitiile, au ajuns sa se simta atat de intangibili, incat pot fi usor scutiti de orice fel de pedeapsa? Sau, totusi, frica lor pentru propriile destine este intr-atat de mare, incat ei sunt gata se meargă până la incalcarea grava a normelor legale si, mai important, a moralei elemenare? De ce trebuie de bagat frica în oameni prin asemenea show-uri (anume show-uri, pentru că a justitie nici nu miroase)? De ce trebuia deconectat curentul electric in apartamentul avocatei si asteptat ca tatal ei pensionar sa iasa singur pe scara? Ca procurorii sa poata intra fara probleme? Era asa de greu de sunat la usa, sau se subintelegea că cetățenii pot sa-si cunoasca drepturile si să nu deschida dupa ora 22:00? De ce nu se putea astepta pana la ora 08:00 dimineata, la urma urmei? Ce secrete puteau să dispară din apartament cu un tata bătrân și un fiu bolnav? Si de ce trebuiau ascunse fețe în fața camerei? Daca faceti un lucru legal, pentru ce să vă ascundeți? Si acum, daca fiul Anei Ursachi va avea un nou atac (procurorii stiu de care), cine va raspunde personal pentru asta?

Domnilor din cabinete mari si altele mai mici, cei care luati asemenea decizii (si nu doar in privinta avocatei Ursachi), nu uitati că pentru asa lucruri karma n-are cum sa nu va ajunga din urma. E groaznic cum va rafuiti cu oamenii, care sunt incomozi pentru stăpânul vostru. Dar stiti care este cel mai strasnic lucru pentru voi? Orice cetatean, care nu tace si incearca sa spuna lucrurilor pe nume in tara noastra - fie politician, jurnalist, primar, om de afaceri sau simplu activist - demult traieste intr-un regim de alerta si asteptare ca urmatoarea tinta pentru linsaj mediatic, politic sau juridic să devenă chiar el sau ea. Voi ii persecutati pe cei mai activi, unul câte unul, pana nu vor inchide gura toti, sau, in cel mai rau caz, nu vor pleca din tara (ce atitudine aveti fata de cetatenii nostri, plecati de acasa, am vazut acum la alegeri). Si aici ajungem la vestea proastă pentru voi. Noi ne-am obisnuit deja sa traim in acest regim de asteptare. Voi, insa, va simtiti intangibili si anume asta va va juca festa. Atunci cand intr-o noapte un oarecare procuror Stefarta va veni acasa la copiii si parintii vostri batrani sa faca perchezitii, cu incalcarea procedurilor, veti incerca sa va sunati nanasul din Procuratura generala sau cumatrul din MAI, insa nici unul dintre ei nu va vor mai raspunde, pentru ca vor primi comanda, что Вас „сливают”. Asa cum au facut stăpânii vostri cu o parte din judecatori si executori judecatoresti la inceputul toamnei. Ei, la fel ca si voi, atunci cand adoptau decizii privind spalarea banilor prin sistemul bancar moldovenesc, se simțeau intangibili și protejati.

Dar asta va trece, sa stiti, pentru că nimeni nu poate rămâne nepedepsit vesnic. Atunci, poate, pentru prima data veti simti că diferenta dintre voi si noi nu este atat de mare. Pur si simplu va va veni rândul si voi, deja din disperare, veti incerca sa cautati dreptate. Numai ca partea asta cu dreptatea e mai complicata: daca ea nu exista acum pentru noi, n-are cum să existe și pentru voi pe urmă. Dreptatea nu poate exista doar pentru unii sau altii si, odată si odată, ea va veni peste fiecare. Numiti asta karma, dacă doriți.

Îmi este greu să scriu acest text pentru că știu la sigur că voi fi învinuită de partizanat politic și chiar știu de către cine. Însă sunt așa momente în viață profesională când ai de făcut o alegere, cu riscul că vei fi atacată. În condițiile actuale este greu să rămâi un jurnalist echidistant și să fii un observator neutru. Zilnic simt cum ma trec fiori când dau de o nouă minciună sau manipulare și văd cu câtă iscusință această minciună este promovată de oamenii, care au acasă mai mult decât cele patru canale din Holding. Și anume asta mă sperie. Nu atât faptul că ne-am împărțit în două tabere (e și ceva normal pentru un proces democratic), ci acel cinism conștient cu care unii promovează minciuna. Ințelegând foarte bine că acestea sunt niște falsuri crase, ei continuă să le promoveze, pentru că, știți cum, scopul scuză mijloacele и победителей не судят.

Pe mine, în calitate de cetățean, nu mă va deranja un președinte care va dori sa ne ducă în Uniunea Vamală, serios. E și firesc să avem oameni cu viziuni diferite, inclusiv în funcții cheie (la urma urmei, asta face parte dintr-un proces democratic și anume într-un proces democratic această idee trebuie dezbătută). Însă pe mine mă va deranja un președinte care va ajunge în funcție prin manipulări, minciuni, lovituri sub centură și mârșăvenii. Eu vreau un președinte care va trece printr-un test veritabil al democrației și nu va câștiga o partidă de cărți la o masă cu șulerii. Poate ajunge? Ajunge să turnați atâta gunoi peste oameni. Dacă măcar un pic vă pasă de noi, încetați să manipulați. Actuala campanie s-a transformat în aruncatul gunoiului în ventilator - gunoiul s-a răspândit prin toată țara și deja miroase insuportabil.

Pentru un președinte ar trebui să conteze cum el sau ea va ajunge în funcție. Nu cu orice preț. Oare e plăcut să știi că acele câteva procente, care ar putea face diferență în turul al doilea, au fost câștigate prin manipularea oamenilor ca a unei turme de oi? Să știi asta și să nu poți uita timp de patru ani de mandat? Uneori chiar îmi pare că cineva face experimente pe noi, iar noi cu zâmbetul pe față continuăm să mergem spre abator. Ni se spune de la televizoare că albul este negru și negrul este alb și noi parcă înțelegem că nu este așa, dar ne rușinăm să întrebăm și tot ne îndreptăm spre abator. Cu toate că, cum să nu ne așteptăm la experimente, când acum patru ani cu toții am fost supuși unui experiment, în care candidatura președintelui a ajuns să fie decisă într-o noapte de doi Vlazi ai națiunii.

Știu că inclusiv pentru aceasta postare voi fi învinuită că nu mi-am păstrat neutralitatea. Dar puteți să-mi spuneți cum poți rămâne neutru când vezi o nedreptate? Nedreptatea trebuie să fie numita nedreptate, iar minciuna trebuie să fie numită minciună. Aceasta este obligația mea de cetățean și apoi ca jurnalist. Atunci când vezi cum oamenii sunt linșați mediatic (și aici nu mă refer doar la campania prezidențială, vedeți, de exemplu, prin ce măcel trece acum avocata Ana Ursachi), cum ei sunt condamnați la ani de pușcărie în baza declarațiilor unor martori falși (poate și trebuie condamnați, însă de o justiție adevărată), cum mint unei națiuni întregi fără ca măcar să clipească - cum, în asemenea condiții, să-ți păstrezi neutralitate? Personal nu pot. Vreau să rămân neutră, dar, în același timp, vreau să-mi păstrez dreptul să spun că negrul este negru, iar albul este alb. Poate voi fi mai puțin jurnalist acum, dar vreau să rămân cetățean.

Opiniile exprimate în acest blog nu coincid neapărat cu opiniile Radio Europa Liberă.