Îmi este greu să scriu acest text pentru că știu la sigur că voi fi învinuită de partizanat politic și chiar știu de către cine. Însă sunt așa momente în viață profesională când ai de făcut o alegere, cu riscul că vei fi atacată. În condițiile actuale este greu să rămâi un jurnalist echidistant și să fii un observator neutru. Zilnic simt cum ma trec fiori când dau de o nouă minciună sau manipulare și văd cu câtă iscusință această minciună este promovată de oamenii, care au acasă mai mult decât cele patru canale din Holding. Și anume asta mă sperie. Nu atât faptul că ne-am împărțit în două tabere (e și ceva normal pentru un proces democratic), ci acel cinism conștient cu care unii promovează minciuna. Ințelegând foarte bine că acestea sunt niște falsuri crase, ei continuă să le promoveze, pentru că, știți cum, scopul scuză mijloacele и победителей не судят.
Pe mine, în calitate de cetățean, nu mă va deranja un președinte care va dori sa ne ducă în Uniunea Vamală, serios. E și firesc să avem oameni cu viziuni diferite, inclusiv în funcții cheie (la urma urmei, asta face parte dintr-un proces democratic și anume într-un proces democratic această idee trebuie dezbătută). Însă pe mine mă va deranja un președinte care va ajunge în funcție prin manipulări, minciuni, lovituri sub centură și mârșăvenii. Eu vreau un președinte care va trece printr-un test veritabil al democrației și nu va câștiga o partidă de cărți la o masă cu șulerii. Poate ajunge? Ajunge să turnați atâta gunoi peste oameni. Dacă măcar un pic vă pasă de noi, încetați să manipulați. Actuala campanie s-a transformat în aruncatul gunoiului în ventilator - gunoiul s-a răspândit prin toată țara și deja miroase insuportabil.
Pentru un președinte ar trebui să conteze cum el sau ea va ajunge în funcție. Nu cu orice preț. Oare e plăcut să știi că acele câteva procente, care ar putea face diferență în turul al doilea, au fost câștigate prin manipularea oamenilor ca a unei turme de oi? Să știi asta și să nu poți uita timp de patru ani de mandat? Uneori chiar îmi pare că cineva face experimente pe noi, iar noi cu zâmbetul pe față continuăm să mergem spre abator. Ni se spune de la televizoare că albul este negru și negrul este alb și noi parcă înțelegem că nu este așa, dar ne rușinăm să întrebăm și tot ne îndreptăm spre abator. Cu toate că, cum să nu ne așteptăm la experimente, când acum patru ani cu toții am fost supuși unui experiment, în care candidatura președintelui a ajuns să fie decisă într-o noapte de doi Vlazi ai națiunii.
Știu că inclusiv pentru aceasta postare voi fi învinuită că nu mi-am păstrat neutralitatea. Dar puteți să-mi spuneți cum poți rămâne neutru când vezi o nedreptate? Nedreptatea trebuie să fie numita nedreptate, iar minciuna trebuie să fie numită minciună. Aceasta este obligația mea de cetățean și apoi ca jurnalist. Atunci când vezi cum oamenii sunt linșați mediatic (și aici nu mă refer doar la campania prezidențială, vedeți, de exemplu, prin ce măcel trece acum avocata Ana Ursachi), cum ei sunt condamnați la ani de pușcărie în baza declarațiilor unor martori falși (poate și trebuie condamnați, însă de o justiție adevărată), cum mint unei națiuni întregi fără ca măcar să clipească - cum, în asemenea condiții, să-ți păstrezi neutralitate? Personal nu pot. Vreau să rămân neutră, dar, în același timp, vreau să-mi păstrez dreptul să spun că negrul este negru, iar albul este alb. Poate voi fi mai puțin jurnalist acum, dar vreau să rămân cetățean.
Opiniile exprimate în acest blog nu coincid neapărat cu opiniile Radio Europa Liberă.