Europa Liberă: Moldova are nevoie, mai mult ca niciodată, de practici pozitive în lupta împotriva corupției, întrucât a acumulat și experiența foarte negativă, de care se știe, miliardul furat, dispărut precum apa înghițită de nisipuri. De la ce cine putem învăța cum să îi găsim și, principalul, cum să îi pedepsim pe cei vinovați și să întoarcem banii? Există asemenea experiențe?
Londa Esadze: „Experiențe există. Sunt greșeli din care se poate învăța, pentru ca acestea să nu se mai repete. Însă sigur că experiența unui anumit stat nu poate fi aplicată întocmai. Atunci când vorbim despre modelele cele mai de succes în lupta împotriva corupției, toți menționează Hong Kong și Singapore, ceea ce s-a realizat acolo. Acolo succesul a fost posibil anume în virtutea represiunilor care au existat. Vorbim de abordările preventive din țările Europei Occidentale care au dat rezultate bune, dar au fost posibile pentru că terenul pentru acestea a fost creat în decurs de două-trei secole care nu au existat, spre exemplu, în Singapore.
Este o dilemă interesantă, țara trebuie să aleagă. Singapore a avut această dilemă: lupta, lupta adevărată și distrugerea corupției sau drepturile omului și democrația. Singapore și-a făcut alegerea, împotriva democrației și drepturilor omului, dar a stârpit corupția. Însă pentru a împușca doi iepuri odată, să existe democrație, să fie respectate drepturile omului și totodată să nu fie corupție, pentru aceasta sigur că e nevoie de timp, nu de un an și nu de trei.
Referitor la Moldova, aici aud multe discuții, începând cu taximetriștii, informatorii mei îndrăgiți din orice țară, primul argument e că de vină este mentalitatea și atitudinea față de corupție nu poate fi schimbată. Da, posibil, că trebuie să se țină cont întotdeauna de aspectele culturale, nu numai de aspectele post-sovietice, dar și de acelea din perioade mai îndepărtate. Însă nu e un argument, pentru că omul nu se naște corupt și dacă îi sunt create toate condițiile, sistemul îi creează condițiile necesare pentru a evita corupția, omul este foarte fericit când nu este implicat în acest proces.
Cunosc diferite exemple din activitatea mea, de pildă, când am mers în Kosovo în 2004 sau 2005, acolo era o situație catastrofală cu circulația rutieră. Șoferii nu foloseau centura de siguranță, nimeni nu ceda drumul pietonilor pe zebră, se făceau multe acțiuni de informare, de prevenire a încălcărilor, dar acestea erau ineficiente, șoferii spuneau că așa sunt ei, „macho”, și că dacă ar fi avut cuplate centurile de siguranță, aceasta le-ar fi lezat demnitatea. Însă atunci când au fost introduse penalizări, toți acești „macho”, practic, în două zile au și dispărut. Și după aceasta ei ziceau: „Dar e așa de comod, este tot spre binele nostru”. Același lucru e și cu corupția. Dacă omul nu se vede nevoit să se implice în acest proces, acum vorbesc de corupția mică și mijlocie, atunci când sunt aplicate concomitent măsurile preventive și represive, această problemă de cultură, tradiție dispare îndată.”
Europa Liberă: Dar cum să se procedeze cu corupția la nivel înalt, ca să se rupă cercul acesta vicios? Acei care trebuie să își facă harachiri au de luat asemenea decizii încât să stârpească corupția sus și tot ei sunt cei care trebuie să ia măsurile necesare pentru aceasta. Cum să se procedeze?
Londa Esadze: „Este întrebarea cea mai dificilă. Eu vă pot răspunde cu niște fraze frumoase care nu vor însemna nimic pentru dumneavoastră și pentru radioascultători. De aceea, în luarea mea de cuvânt am vorbit despre faptul că pentru dezrădăcinarea corupției, întâi de toate, trebuie să luptăm cu simbolurile acesteia. Spre exemplu, care sunt simbolurile corupției în Moldova? Să zicem că e poliția, lucrătorii medicali, prim-miniștrii, oligarhii. În acest caz, oamenii, când merg la alegeri, să țină minte de aceste simboluri și să aplice prima lovitură anume acestor simboluri. Atunci când există această experiență și când ții cont de ea, piramida corupției se distruge ușor.
Corupția e ca o piramidă: sus stă președintele, prim-ministrul, sau oligarhul, nu contează cine anume; la al doilea nivel este resursa umană și la nivelul de jos sunt resursele financiare. Pentru a lichida piramida, întâi distrugem resursele financiare. Cum facem acest lucru? Știm cum, există experiență. Întâi, prin măsuri legislative, trebuie să funcționeze normele legale, să fie respectat Codul Penal, să se impună confiscarea extinsă. În Codul Penal trebuie inclus dreptul confiscării, trebuie să fie posibilă întoarcerea activelor. Toate acestea vor contribui la distrugerea resurselor financiare. După care urmează resursa umană. Atunci când nu are resursa financiară, omul poate fi îndepărtat din funcție ușor.
În Italia exista o lege anti-mafie, când idolii mei de acolo, magistrații Paolo Borselinno (care a fost asasinat de mafioți în 1992) și Giovanni Falcone spuneau că pentru mafie lovitura cea mai grea este confiscarea averilor. Atunci când sunt doar întemnițați, pentru ei e un rai fiindcă își păstrează mijloacele financiare. După ce facem să dispară resursa umană, în vârful piramidei „regele” rămâne singur și gol.”