Toată lumea care știe ceva despre Rusia reală își pune una și aceeași întrebare: ce urmează? În cazul Europei de Est, întrebarea e încărcată de temeri și devine: cine urmează? Rusia a intrat într-o spirală pe care lumea a mai văzut-o dar de înțeles au înțeles-o (și încasat-o) mai ales est-europenii. E vorba de politică de forță și cinism absolut. Schema merge în trepte și urmărește, pur și simplu restabilirea aranjamentului pe care URSS l-a pierdut în anii ´90. Mai clar: o lume cu Rusia supraputere și hegemon al Estului.
Primul pas a fost revenirea militară directă sau camuflată în statele suverane de la marginea Rusiei. Georgia și Ucraina au fost primele ținte. Moldova are de ce să se teamă. Multă lume a rămas cu impresia că Rusia a lovit și va suporta consecințele așteptînd vremuri mai bune. E corect, numai că analiștii care au mers pe această idee nu știu că tot Rusia poate fabrica vremuri favorabile. Așa a apărut pasul doi.
Rusia s-a angajat militar în Siria și cu asta a pus în mare pericol tot ce ține de Estul Europei. Poate părea ilogic, dar prima consecință a intervenției militare ruse în Siria nu e controlul asupra Orientului Mijlociu. Asta se va întîmpla mai tîrziu sau nu se va întîmpla deloc. Nu contează. Important e că Vladimir Putin a făcut pasul acolo unde Statele Unite și Occidentul în general au ezitat, au amînat și au lăsat impresia unei uriașe neputințe. După aproape cinci ani de război civil fără leac în Siria, după eșecul propagandistic în fața unui grup relativ restrîns ca Statul Islamic și după apariția unui val uriaș de refugiați la porțile Europei, Rusia a avut de făcut o singură o mutare. Odată cu primul raid aerian în Siria, opinia publică occidentală a răsuflat ușurată și a descoperit pe loc diferența între incapacitatea guvernelor vestice și seriozitatea Rusiei. Pe asta a și mizat administrația Putin.
Guvernele occidentale nu mai au cum să ia atitudine în fața Rusiei, pur și simplu pentru că sînt ostateci ale opiniei publice de acasă. Rusia s-a transformat cu o singură mișcare în salvator universal, mîna forte în locul confuziei vestice și, chiar, apărător al creștinătății. Manevra are profil clasic și aduce cîștiguri morale și propagandistice enorme. Nu mai are nici o importanță că Rusia nu are de gînd să stîrpească Statul Islamic ci, așa cum o arată primele bombardamente din Siria, caută să elimine adversarii sirieni ai președintelui Assad. La fel de neimportant e că atacurile rusești au lovit centre civile și au ucis oameni nevinovați. Rusia își poate permite aproape orice pentru că lumea reține un singur lucru: acolo unde Occidentul a creeat o criză, rușii au curajul să pună mîna pe par.