Politica a permis dintotdeauna dezumanizarea adversarului, de regulă în forme minore şi retorice. Excepţiile au fost însă hotărîtoare. Una e să îţi faci adversarul bou şi alta e să îl declari inferior pe drumul spre Siberia sau Auschwitz. Multă lume a învăţat să creadă că umanismul contemporan e de neclintit şi că am depăşit crima fizică sau mentală pornită prin declaraţia de dezumanizare.
Rusia a fost de curînd victima neaşteptată a acestui mod de gîndire şi, din clipa în care aşa ceva s-a petrecut, e cazul să lăsăm deoparte toate antipatiile vechi adunate de Rusia într-o lungă istorie de oprimare a popoarelor vecine. Totul a început cu prăbuşirea unui avion rusesc cu aproape 300 de oameni la bord, în Sinai. E aproape sigur că avionul a fost distrus de explozia unei bombe plasată la bord. E foarte probabil că actul terorist a fost săvărşit de mişcarea Statul Islamic. Evident, dacă bomba şi masacrarea a 300 de civili nevinovaţi cad în răspunderea organizaţiei teroriste Statul Islamic, ne aflăm în faţa unei reacţii la atacurile aramte ruseşti asupra bazelor Statului Islamic şi ale altor organizaţii mai mult sau mai puţin teroriste din teatrul de război sirian. De aici, din această legătură de cauzalitate, începe alunecarea într-o logică periculoasă şi, în esenţă, inumană.
Deschis sau implicit, multă lume a făcut legătura între cele două evenimente şi a conchis că Rusia trebuia să se aştepte la o ripostă, ba chiar mai mult că Rusia a găsit ce a căutat şi a încasat ce a meritat. Raţionamentul e stupid şi periculos. Chiar dacă nu ne convine ce face Rusia în Orientul Mijlociu, vieţile nevinovate rămîn nevinovate, crima rămîne crimă şi terorismul terorism. Dar Rusia a ucis civili în bombardamentele asupra organizaţeiei Statul Islamic! - vor replica unii. Nu ştim. Dar chiar dacă e adevărat, nu trebuie uitate două lucruri. Mai întîi, majoritatea organizaţiilor teroriste arabe folosesc regulat aşezări şi locuinţe civile pentru a-şi camufla şi proteja bazele, armamentul şi luptătorii. E o tehnică deliberată care face din civili ostateci şi îi sacrifică pentru a-i transforma ulterior în martiri reciclaţi propagandistic. În aceste situaţii, culpa e acelor ce expun cu bună știinţă civili nevinovaţi. În al doilea rînd, organizaţii ca Statul Islamic se ocupă anume cu asasinarea intenţionată şi nu accidentală a civililor. De fapt, definiţia terorismului presupune exact asta: asasinarea premeditată, la întîmplare şi în masă, a nevinovaţilor care își pierd umanitatea, după logica unei organizaţii ca Statul islamic. La capătul raţionamentului care constată că Rusia a primit o lecţie meritată, civilii asasinaţi sînt ucişi a doua oară. Prin dezumanizare.