Cînd se întîmplă ceva cu adevărat? Firește, atunci cînd se întîmplă. Și totuși, răspunsul e mult mai complicat și mult mai puțin firesc decît s-ar crede. Asta pentru că întîmplarea în sine nu e singură deajuns. De pildă, ceva se poate întîmpla, dar dacă nu se întîmplă în văzul cuiva e ca și cum nu s-ar fi întîmplat. Mai mult: chiar dacă întîmplarea are martori, ea trebuie recunoscută de un public mai larg, fie că e criticată, fie că e apaludată de o galerie foarte hotărîtă. Altfel, totul s-a întîmplat degeaba. Dar să trecem la fapte.
Aviația militară rusă bombardează ținte din Siria. Mai departe, urmează una din acele situații care dovedesc, practic, de ce un lucru se poate întîmpla fără să existe cu adevărat. Bombardamentele rusești în Siria au pornit cu asigurarea oficială după care ținta atacurilor sînt forțele teroriste (în principal Statul Islamic) și forțele rebele care încearcă răsturnarea regimului Assad (susținut de Rusia). Cu o condiție clară: țintele vor fi numai și numai forțe înarmate. Unele sută la sută teroriste, altele doar ostile regimului sirian și inacceptabile pentru Rusia. Ceea ce exclude, cu siguranță, o categorie: civilii. Și, într-adevăr, după propriile declarații, forțele armate ruse nu au pornit cu misiunea de a ataca civilii. Ministerul rus al Apărării continuă, de altfel, să repete periodic și apăsat că nu atacă zone civile. Știm, însă, că nu e așa.
Există, deja, numeroase mărturii locale și de presă care spun că aviația militară rusă nu ține cont de nimic. Bombardamentele lovesc fără nici un fel de distincție și au ucis sute de civili în casele lor, pe stradă sau în piețele în care locuitorii orașelor siriene se strîng pentru cumpărături. Două rapoarte amănunțite, însoțite de fotografii și probe documentare, adună date suficiente pentru a dovedi că atacurile rusești distrug, cu bună știință, zone locuite de civili. Rapoartele sînt cu atît mai credibile cu cît vin din partea unor organizații care nu pot fi bănuite de simpatie pentru acțiunile militare în Orientul Mijlociu.
Dincolo de rapoarte și relatări de presă, există un adevăr incomod, dar incontestabil. Între cei care cunosc nemijlocit tradițiile rusești în materie, nimeni nu e surprins. În Estul Europei sau între rușii care nu înghit propaganda de acasă, nimeni nu se aștepta la altceva. Din clipa în care Rusia a anunțat că intervine militar în Siria, lucrurile erau clare. E de crezut că nici între populațiile Orientului Mijlociu, obișnuite cu violența extremă și nediferențiată, nu au existat prea multe speranțe și iluzii.
Dimpotrivă, în societățile occidentale, asasinarea civililor sirieni în urma atacurilor rusești, e un non-eveniment. Ceva ce s-a întîmplat, dar nu există. Asta vrea să spună că faptele pot fi atestate și confirmate din surse serioase, dar existența lor nu contează. Și nu contează pentru că faptele nu sînt omologate, așa cum un stat poate fi o realitate, dar existența lui nu e recunoscută de nimeni. Mai clar spus, în lumea occidentală, acolo unde, odată acceptat și propagat mediatic, un fapt începe să devină o realitate de importanță globală, acțiunile rusești în Siria nu există, deși s-au întîmplat.