Vladimir Putin a criticat a criticat iarăși NATO, într-un interviu cu tabloidul german Bild, afirmând că Alianța este de vină pentru tensiunile actuale cu Rusia, din cauza extinderii NATO prin cooptarea fostelor ţări-satelit din Europa de Est.
„NATO şi SUA au vrut o victorie totală asupra Uniunii Sovietice. Au vrut să stea singure pe tronul Europei. Acum stau acolo, iar noi vorbim despre toate aceste crize pe care, altfel, nu le-am fi avut”, a spus Putin.
Putin a respins ideea potrivit căreia aceste ţări au cerut singure să adere la NATO, iar din acest motiv nu au putut fi refuzate.
Your browser doesn’t support HTML5
Putin și mitul unei promisiuni făcute de NATO Rusiei
„Am auzit acest lucru de mii de ori. Statele care erau deja în NATO, statele membre, ar fi putut să-şi urmărească propriile interese - şi să se abţină de la o extindere spre est”, a reproşat Putin, care a făcut iarăși aluzie la un angajament nerespectat al NATO.
Ideea, larg răspândită, este că NATO s-ar fi angajat să nu se extindă în spațiul fost comunist. „Rusia nu vrea război, dar e nevoită să se apere, pentru că e înconjurată de un NATO agresiv, în plină expansiune” - auzim asta foarte des, argument preluat chiar și de unii oameni de bună credință.
Mihail Gorbaciov și Vladimir Putin la Schleswig, Germania, 21 decembrie 2004
Nu a existat însă o asemenea promisiune a NATO că nu ar coopta Polonia, România sau țările baltice. E vorba de țări independente care au dreptul suveran de a cere să se alăture oricăror structuri internaționale.
Argumentul lui Putin nu este, așadar, valabil. NATO și URSS nu semnat un asemenea document.
„Bine, nu există un document scris”, vine argumentul, „dar asta i-a promis Reagan lui Gorbaciov. A fost un angajament verbal.”
Realitatea este că nu a existat câtuși de puțin un asemenea angajament, nici formal nici informal. Un asemenea lucru nu a fost solicitat de Moscova, după cum a recunoscut chiar Gorbaciov. Apoi, termenul de „promisiune” nu are sens într-un asemenea context. „Promisiunile” nu există în diplomație, cum nu există în justiție. Exista doar documente scrise. Nu există nici un astfel de document, un angajament scris al NATO. Iar Reagan nu era NATO, ci doar președintele uneia din țările NATO, chiar dacă cea mai puternică.
La fel, Gorbaciov nu era președintele Rusiei, ci al URSS-ului, o ficțiune istorică ce nu mai există.
In sfârșit, ca argument final, Gorbaciov însuși i-a declarat în 2014 fostului ministru de externe al Germaniei Hans-Dietrich Genscher că „nu a existat nici o promisiune de a nu extinde NATO spre est”.
Asta ar trebui să pună capăt controversei, dacă ea nu ar fi alimentată periodic de unul ca Putin.