Nicăieri în lume Rusia nu a reconfigurat echilibrul de putere în ultimul deceniu cu atîta eficiență ca în regiunea strategică a Mării Negre, observă Robert Coalson, corespondent al Europei Libere, care oferă drept exemplu militarizarea regiunii separatiste Abhazia, după războiul cu Georgia din 2008, și anexarea peninsulei Crimeea, în relație cu o modernizare militară agresivă. Rezultatul l-a constituit obținerea de către Kremlin a unor noi mijloace puternice, capabile să îi extindă influența în spațiul fostei Uniuni Sovietice și să exercite presiuni la adresa NATO și a Uniunii Europene.
Rusia plănuiește să cheltuiască pînă în 2020 pentru Flota Mării Negre echivalentul a 2,4 miliarde de dolari, într-o cursă a înarmării de modernizare a navelor de suprafață și a submarinelor, cu capacități integrate de apărare anti-aeriană și de debarcare amfibie. În momentul în care această modernizare se va încheia, relata agenția Interfax la 16 februarie, flota ar urma să fie capabilă să lovească concomitent 200 de ținte, într-o singură salvă de rachete de croazieră de tip Kalibr.
Stephen Blank
Stephen Blank, un cercetător principal la Consiliul de Politică Externă americană, expert cunoscut în probleme de securitate, aprecia pe această temă:
„Amenințarea la adresa Caucazului, a Orientului Mijlociu și a Europei, ca urmare a gresiunii împotriva Georgiei [în 2008] și a Ucrainei în 2014, și răsturnarea status-quo-ului european, combinată cu militarizarea întregii arii, constituie probleme de cea mai mare îngrijorare pentru planificatorii securității [occidentale].”
Your browser doesn’t support HTML5
Opinii despre consolidarea militară a Rusiei în Marea Neagră și consecințele ei pe plan internațional
Dominația Moscovei asupra Mării Negre a aruncat o umbră peste statele limitrofe, cursul economic și politic pro-occidental al Ucrainei și al Georgiei a fost contracarat, iar capacitatea lor de a se dezvolta independent, serios compromisă. Doctrina militară adoptată de Moscova în iulie 2015 susține politica Rusiei de a rezista tentativelor răsturnare a guvernelor legitime din regiunea ei. „Practic, cum se apreciază într-un nou raport al Centrului de Analiză Politică Europeană (CEP), Moscova își rezervă dreptul și obligația de a apăra guverne ce pot fi aduse sub influență rusă, chiar împotriva opțiunilor democratice ale populațiilor lor”.
Combinată cu folosirea activă a așa-numitului „război hibrid” și cu acțiunile „oamenilor mici verzi”, consolidarea militară în Marea Neagră stîrnește îngrijorare în capitalele din regiune, din Moldova pînă în Azerbaidjan. Acțiunile Rusiei în regiune vizează și membri ai NATO cum sînt România și Bulgaria, iar expertul deja citat Stephen Blank este de părere că:
„Aceste tendințe au permis Rusiei în esență să facă extrem de dificilă, dacă nu chiar imposibilă, o acțiune NATO în Marea Neagră pentru a-și apăra aliații și partenerii, fără să conducă la pierderi substanțiale de nave, avioane și oameni”.
Judy Dempsey
Judy Dempsey, redactoarea-șefă a publicației „Strategic Europe” editată de Carnegie Europe spune și ea:
„Românii sînt la curent prea bine cu situația și conlucrează extrem de strîns cu NATO, cel puțin cu americanii. Iar americanii sînt foarte preocupați să întărească securitatea în România, să extindă ceea ce NATO face în statele baltice și Polonia, anume forța de intervenție rapidă, și în România, posibil și în Bulgaria”.
După opinia cunoscutei ziariste britanice: „Marea Neagră nu poate fi scoasă din contextul a tot ce se petrece în regiune. Iar faptul că o criză, o regiune, se leagă de celelalte, a devenit în prezent o situație teribilă, complicată.”
Încă în 2007, într-un discurs la sediul Flotei Mării Negre de la Sevastopol, comandantul pe atunci al flotei ruse, amiralul Vladimir Masorin spusese că „Zona operațională a flotei se extinde dincolo de Marea Neagră și Mediterana, pînă în Oceanul Atlantic. Acesta este o încrucișare de drumuri între Europa, Asia și Africa, iar noi trebuie să restabilim prezența permanentă a flotei ruse”. Acum, la numai un an de la anexarea Crimeei, Flota Mării negre a fost transformată într-o forță capabilă să execute operațiuni extinse în apele deschise și a jucat un rol esențial în facilitarea acțiunii militare a Rusiei în Siria.
Raportul CEPA, citat anterior, notează și el că Marea Neagră este deja „platforma logistică principală” pentru acțiunile ruse din Orientul Apropiat, permițînd Moscovei să mențină în Mediterana de est zece nave militare.
Pavel Felgenhauer
Construcția militară rusă din Marea Neagră s-a produs într-o vreme de bune relații între Moscova și cealaltă putere regională majoră, Turcia. Cum nota recent analistul militar rus Pavel Felgenhauer: „Ne-am dus în Siria fără să realizăm că intrăm într-un conflict cu Turcia. Pare clar că Putin a fost sigur că turcii vor rămîne binevoitori, iar lucrurile se vor aranja într-un fel cu Erdogan. Aceasta a fost o greșeală fundamentală.”
Iar după ce Turcia a doborît la 24 noiembrie un avion de luptă rus ce ar fi pătruns în spațiul ei aerian venind din Siria, toată lumea privește cu și mai multă îngrijoare evoluțiile din regiunea Mării Negre.