Lansare de carte, astăzi, la Chişinău, a volumului „Fondul Moldova. Podul de investiţii peste Prut” de Dan Dungaciu şi Petrişor Peiu. O convorbire despre acest volum care adună între coperţile sale mai multe materiale de până acum referitoare la Fondul Moldova, dar şi despre ideea acestui „plan Marshall al României pentru Moldova”.
Dan Dungaciu (stg.) și Petrișor Peiu
Cu unul dintre autori, prof. dr. Dan Dungaciu, președintele Fundației Universitare a Mării Negre (FUMN), director al Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I.C Brătianu” al Academiei Române.
Europa Liberă: Lansare de volum astăzi la Chişinău, sub auspiciile editurii „Cartier”, a cărţii „Fondul Moldova. Podul de investiţii peste Prut” pe care o semnaţi Dvs., împreună cu Petrişor Peiu. Întâi de toate, ce-aţi dorit să fie această carte, în condiţiile în care ideea, conceptul „Fondul Moldova” este în dezbateri de ceva vreme?
Dan Dungaciu: „Aţi spus foarte bine, e în dezbatere de ceva vreme. Din punct de vedere tehnic, acest volum este o consecință a unor dezbateri pe care FUMN le-a organizat şi a unor rapoarte pe care le-a publicat începând cu 2015, sfârşitul lui 2014. Rapoarte care erau titluri ce sugerau o atmosferă de urgenţă.
Your browser doesn’t support HTML5
Interviul dimineții cu prof. dr. Dan Dungaciu
În iunie, un raport se numea „Naţionalizarea” BEM scufundă Republica Moldova, în aprilie, Republica Moldova - modelul unui eşec economic, în ianuarie 2015, Republica Moldova - un cocktail exploziv la frontiera României. Aceste dezbateri au generat, de fapt, în cadrul Fundaţiei ideea Fondului Moldova. Din punctul de vedere al viziunii, Fondul Moldovei este o tentativă de a sugera că există încă posibile ancore chiar într-o situaţie extrem de dificilă şi fără precedent pe care o trăieşte astăzi Republica Moldova. Există ancore prin care Republica Moldova poate să fie legată de spaţiul european, în cazul acesta, de România prin aceste poduri economice, de data aceasta, concretizate în ceea ce noi am numit Fondul Moldova.”
Europa Liberă: La începutul lunii februarie a avut loc o asemenea dezbatere, la Chişinău, la care aţi prezentat acest concept. Nu toți participanții la acea dezbatere, în mare parte experţi, au considerat viabilă ideea, unul din motive fiindcă ea nu este asumată politic. De atunci s-au mai mișcat lucrurile?
Dan Dungaciu: „Asumarea politică a unei asemenea idei, în opinia noastră, trebuie să se facă şi la Bucureşti, şi la Chişinău. Sigur că punctul de plecare este la Bucureşti. Fondul Moldova fiind un fond care să investească în cumpărarea de active în Republica Moldova, cumpărare de obligaţiuni sau investiţii de tip greenfield. Punctul de plecare, repet, este la Bucureşti, dar decizia politică, pe care Dvs. aţi amintit-o, trebuie să fie una asumată, chiar dacă nu explicit, cel puţin implicit şi la Chişinău. Este vorba, în primul rând, de un parteneriat şi podurile, aşa cum aţi sugerat şi Dvs., au două capete.
Din punctul acesta de vedere, constatăm, astăzi, din păcate, că un asemenea mesaj încă nu a venit. Chiar dacă Fondul Moldova, cel puţin teoretic, este un instrument care poate să fie folosit, şi nu e nici o scuză ca el să nu fie încercat în condiţiile în care practic nu a mai rămas nimic la dispoziţie, faptul că din punct de vedere politic nu se dau semnale în acest sens sau semnale în perspectiva unui parteneriat între România şi Republica Moldova, din punct de vedere economic, nouă, cel puţin, ne dă de gândit. Această lipsă de parteneriate poate să sugereze că Republica Moldova îşi gândeşte sau îşi regândeşte viitorul, destinul în altă direcţie.”
Europa Liberă: Înainte de asumarea politică a acestei idei, totuşi ce ar trebui să se înţeleagă la nivel popular despre acest Fond, concept, realizare ş.a.m.d., deci la nivelul cetățeanului mediu care poate că îşi va modifica într-o măsură oarecare votul?
Afișul lansării de carte de la Chișinău
Dan Dungaciu: „Ce trebuie să înţeleagă populaţia, or cetăţeanul simplu pe care l-aţi sugerat Dvs., şi în România, şi în Republica Moldova, este faptul că punctul de plecare ar trebui să fie acei bani pe care România oricum i-a promis Republicii Moldova, cei 100 de milioane despre care s-a tot făcut vorbire.
Nu mă refer aici la împrumutul de 150 de milioane, care este altceva. Acei 100 de milioane, în opinia noastră, pot să fie folosiţi mai eficient printr-un fond care plecând de la aceste 100 de milioane să fie iniţiat de Ministerul de Finanţe de la Bucureşti şi care pe baza acestor 100 de milioane să încerce să-l construiască, să-l pună pe bursă, să-l facă funcţional după toate modelele corporatiste care există, să fie gestionat de profesionişti şi să îşi propună acest Fond Moldova, spre deosebire de planul Marshall pe care l-au făcut americanii în Europa, să investească, cum spuneam, în cumpărarea de active în Republica Moldova care se pot dovedi profitabile pentru investitorii în acest Fond. Fondul Moldova trebuie să plece de la 100 de milioane, care repet există teoretic promişi Republicii Moldova, dar şi care se poate baza pe economii care există în băncile româneşti şi care se ridica undeva la 80 de miliarde de euro, 50 de miliarde ale companiilor şi 30 de miliarde ale cetăţenilor.
Aceşti bani care stau în băncile din România la nişte dobânzi aproape insignifiante, la dobânzi modice, ar putea să fie, cel puţin o parte dintre ei, ţinând seama de o anumită simpatie care există nu chiar pentru Republica Moldova, puşi în mişcare sau puşi să lucreze prin acest fond de investiţii. Din punctul acesta de vedere ar fi un mecanism prin care, pe baze strict corporatiste şi strict ale eficienței, România să se ocupe într-un parteneriat cu Republica Moldova de ce se întâmplă în Republica Moldova fără să se axeze nici pe proiecte identitare, nici pe proiecte care ţin de burse. Lucrurile acestea intră într-o logică guvernamentală.
Fondul Moldova trebuie să acţioneze într-o logică economică. Prin asta banii vin din România ajungând în Republica Moldova şi Republica Moldova conectându-se pe cale de consecinţă la România şi la UE într-un mod pe care deocamdată cel puţin nu l-a făcut niciodată.”
Europa Liberă: Cum ar putea fi fructificat un astfel de fond, de vreme ce – cum pare – o majoritate parlamentară, informală cel puţin, nu vrea schimbări ireversibile în sensul dorit de România. Mai mult decât atât, este cel puţin suspicioasă privind orice preocupare a României faţă Moldova fostă sovietică? Cum în aceste condiţii, chiar dacă e vorba doar de aspectul economic, în primul rând, care ar trebui să funcţioneze de la sine?
Dan Dungaciu: „Lucrurile se pare că nu funcționează de la sine, din foarte multe puncte de vedere. Sigur că există multe oferte pe care Republica Moldova şi le poate asuma. Fondul Moldova este una dintre ele şi nu are legătură nici cu un proiect guvernamental sau nici cu o decizie politică de la Bucureşti. Noi am pus pe piaţă asemenea concept vrând să vedem reacţiile şi dacă cineva doreşte să-l utilizeze. Republica Moldova nu a utilizat multe instrumente pe care le-a avut la dispoziţie şi pe care, de data aceasta, chiar UE i le-a pus la dispoziţie. Această reticență din ce în ce mai pronunţată a Republicii Moldova de a încerca să rămână conectată de spaţiul european în condiţiile în care încrederea cetăţenilor în sistem este extrem de redusă sau încrederea partenerilor europeni faţă de Republica Moldova este şi ea la un nivel atât de jos încât nu cred că au mai existat comparații.
Această reticenţă poate să sugereze că destinul politic al Republicii Moldova se îndreaptă în altă direcţie. Eu, cel puţin, în acest moment, o altă explicaţie nu am faţă de un tip de reticenţă care se referă nu doar la Fondul Moldova. Cred că se referă chiar şi la un acord cu FMI pe care Republica Moldova, în pofida faptului că are nevoie de el într-un mod acut, este reticentă în a-l accesa. Cred că în acest moment e o decizie politică ca Republica Moldova să-şi gândească viitorul pe termen scurt şi pe termen mediu într-o altă direcţie.”
Europa Liberă: Când spuneți că destinul politic al Republicii Moldova se îndreaptă în altă direcţie, ce aveţi în vedere?
Dan Dungaciu: „Am senzaţia în acest moment că nu neapărat profitând de această oboseală sau exasperare a partenerilor europeni, dar profitând de „performanțele” Republicii Moldova în ultima vreme, am senzaţia că Republica Moldova încearcă într-un fel să compenseze aceste deficite printr-o soluţie politică sau geopolitică care pe termen scurt să-i schimbe proiectul şi profilul.
Altminteri spus, dacă nu există în acest moment şanse ca Republica Moldova să se integreze sau să meargă convingător spre spaţiul european, probabil că multă lume se gândește la Chişinău, şi nu numai la Chişinău, probabil că şi la Kiev, ca statele din imediata vecinătate a spaţiului european să se contureze într-un mod în care să nu mai fie nici cu Vestul explicit, nici cu Estul convingător. Pentru Republica Moldova asta înseamnă o formă de soluţionare a conflictului transnistrean care va avea ca şi consecinţă o Republică Moldova net diferită de ceea ce vedem astăzi.”
Europa Liberă: România, singurul stat capabil şi disponibil să îşi asume un plan de investiţii pentru Republica Moldova, „singura predispusă să facă un efort de o asemenea intensitate pentru Republica Moldova”, cum se arată în carte. Credeţi că un plan asemănător din partea Rusiei, de exemplu, în care cred mulţi enoriaşi politici din Republica Moldova, este cu neputinţă de închipuit?
Dan Dungaciu: „În acest moment Federaţia Rusă nu are bani nici să susţină Transnistria, aşa cum obişnuia să o facă, darămite să susţină Republica Moldova. Pe nota de plată a Rusiei se află nu doar criza economică a Federației Ruse, dar se află şi Crimeea, şi Donbas-ul. În acest moment Federaţia Rusă, tocmai că se confruntă cu o criză economică fără precedent, vrea să livreze indirect Occidentului direct Ucrainei şi Republicii Moldova spaţiile pe care nu le mai poate controla financiar. În cazul Ucrainei este vorba de Donbas, în cazul Moldovei – de Transnistria. Toate proiectele, care probabil că se gândesc în acest moment de a federaliza, fără a folosi cuvântul federalizare, Ucraina şi Republica Moldova şi e o consecinţă a faptului că Federaţia Rusă nu le poate finanţa şi din această „soluţionare” Occidentul să-şi asume într-un fel finanţarea ulterioară şi a Ucrainei, şi a Republicii Moldova. Acesta este după părerea mea una dintre consecinţele crizei economice a Federaţiei Ruse. Dacă Federaţia Rusă ar fi avut bani, cu siguranţă că în acest moment, dată fiind lista care se pregăteşte să fie scoasă la privatizare de către Republica Moldova, ar fi achiziţionat aceste active. Nu poate să o facă. Prin urmare încearcă formule prin care să extragă beneficii. Neputând acționa economic, va acționa politic şi geopolitic.”