Surpriză-surpriză! Un ocean de documente livrate sau interceptate de un personaj misterios spun că mulți din stăpînii lumii și-au trimis banii la păstrare în Panama. Doriți încă o revelație șocantă? În hîrtii, apar apropiați ai lui Vladimir Putin care au învîrtit cel puțin 2 miliarde de dolari. Din clipa în care a fost făcut public, așa numitul Dosar Panama (Panama Papers) a trimis presa mondială într-un leșin foarte activ. Nenumărați ziariști, lideri de ONG-uri și specialiști în finanțe apar, suspină și se revoltă detaliat împotriva liderilor corupți din Vest și din Est.
Ținta numărul unu sînt Vladimir Putin și, mai larg, oligarhia rusească. Dosarul Panama e tratat ca o revoluție în mișcare. Trebuie, totuși, spus, chiar dacă așa ceva pare să semaneleze un cinism gros, că Dosarul Panama e o descoperire minoră în raport cu zgomotul generat. În primul rînd, pentru că nu aduce la lumină ceva chiar atît de neverosimil, de pildă revelația după care viața a apărut pe pămînt după o vizită, la vremea aceea, neoficială, a unei delegații de marțieni. Mai mult chiar, se poate argumenta că marile revelații din Dosarul Panama îi pot uimi doar pe comentatori. În genere, oamenii de rînd știau demult și mult mai mult decît încape în milioanele de documente al Dosarului. Realitatea era la vedere.
Nimeni nu se îndoia în mod serios că Vladimir Putin și prietenii fac kilometri de bani murdari în fiecare zi. Două miliarde? Glumiți! Poate la micul dejun! Nu era nici un secret. Cine poate fură tot ce poate. Asta e regula în multe locuri din lume, dar mai cu seamă și mai aplicat în Rusia și în Estul Europei, cu Moldova în rol de vedetă. Nu e clar dacă autorii comentariilor care umplu de stupefacție paginile presei mondiale au notat cîteva lucruri care strigă demult, în speranța că vor fi băgate în seamă. O vizită pe Coasta de Azur e de ajuns pentru a oberva că luxul, palatele și cazinourile sînt fie rusești, fie în serviciul unui mare număr de ruși din care unii sînt iar alții nu sînt conectați la circuitul Putin. Aceeași poveste pe piața imobiliară de la Londra, unde case de milioane de lire bucata sînt cumpărate de ruși, cu bani gheață. Nemaivorbind de Universități de elită britanice pline de odrasle rusești care prăpădesc liniștit mia de lire sterline într-o zi. Sau Cipru, fosta insulă greco-turcă unde se refac ruși foarte neatenți la sărăcia concetățenilor rămași acasă, singuri cu votca în șanț. Ar mai fi de notat ziariști estici, între care mulți români, care vin la treabă în BMW sau se duc acasă unde îi așteaptă un jacuzzi într-o vilișoară nu tocmai de lepădat. Mai rămîne să aflăm cutremurați că există carteluri mexicane care nu își declară veniturile la fisc. Așadar, după o regulă destul de veche, realitatea a continuat să facă ce știe cel mai bine. Adică să existe. Ea spune ceva diferit de Dosarul Panama. Mesajul e: nu suma contează ci orînduirea. E exact ce nu înțeleg mulți din mirații care promovează dezvăluirile Dosarului. Dacă surpriza acestor oameni e autentică, atunci ea trebuie pusă în fața întrebării: și cînd aveți de gînd să îi luați înapoi banii lui Putin? Asta nu înseamnă că lucrurile nu trebuie spuse și că dovezile nu merită făcute publice. Înseamnă, în schimb, că prea mulți activiști și comentatori din afara lumii politice estice sau vestice numără boabe de mătrăgună și cer aceluiași tufiș să dea rod în portocale. Mai tristă e convingerea că dezvăluirile vor clinti o orînduire și că norodul își va răsturna stăpînii.