Marian Godină este un poliţist român care lucrează în poliția rutieră de la Brașov şi despre care până nu demult nimeni nu ştia nimic. El a devenit celebru după ce a pus pe Facebook, pe pagina sa proprie, povestiri hazlii, sau mai puţin hazlii despre viaţa de poliţist şi ce se întâmplă dacă eşti poliţist cinstit într-o Rumânie care luptă cu corupţia larg răspândită și cu mentalitățile bine înrădăcinate că… unii şoferi sunt mai egali decât alţii și că se pot și comporta „altfel” încălcând legile, ca și unii superiori din poliție, de altfel… Și așa, dintr-o istorioară în alta, Marian Godină a ajuns celebru. Eugen Tomiuc, de la serviciul central de ştiri al postului nostru de radio, a stat de vorbă cu el:
Your browser doesn’t support HTML5
Interviu cu Marian Godină
Marian Godină: „Totul a pornit când am început să postez nişte texte cu întâmplări din activitatea mea de poliţist. Erau nişte texte prin care voiam să arăt prietenilor mei că meseria de poliţist diferă mult de aceea ce se vede din exterior. Adică mulţi mă întrebau de ce sunt obosit, atunci când le spuneam că sunt obosit după serviciu, pentru că ei vedeau pe stradă doi poliţişti într-o maşină de poliţie care se plimbă şi bănuiau că aceasta fac toată ziua. Aveam pe Facebook un cerc restrâns de prieteni, vreo 200, maxim 200 de persoane, pe care le şi cunoşteam, nu aveam persoane necunoscute între prieteni. Și textele au fost distribuite rapid, în scurt timp au devenit virale. Deşi au existat şi păreri negative, ceea ce cred că e normal, reacţia comunităţii a fost una pozitivă, lucru demonstrat şi de numărul mare de mesaje şi comentarii pe care le primeam și în care oamenii îmi spuneau că, de când îmi citesc postările, şi-au schimbat radical părerea despre poliţie şi despre poliţişti.”
Europa Liberă: Celebritatea Dumneavoastră a avut un efect asupra meseriei, dar asupra felului în care interacţionaţi cu colegii Dumneavoastră s-a răsfrânt în vreun mod?
Marian Godină: „Trebuie să recunosc că am mai sesizat şi mici semne ale invidiei, cred că e un sentiment normal al omului, dar sunt nişte cazuri izolate. Şi, în general, mă înțeleg la fel de bine cu colegii mei ca și înainte, poate chiar mai bine.”
Europa Liberă: Dar la nivel de superiori?
Marian Godină: „Cu superiorii eu ştiu câteodată cum să le privesc atitudinea faţă de mine, adică ei se poartă foarte frumos acum. Nu ştiu dacă disimulează sau dacă chiar mă apreciază, însă cert e că în faţă nu-mi zice nimeni. Nimeni nu-mi reproşează nimic şi chiar se poartă mult mai frumos decât înainte. Dar nu sunt nici naiv, adică nu, le e teamă şi lor.”
Europa Liberă: Mi-a fost foarte greu să dau de Dumneavoastră prin canalul oficial, prin poliţie. Toată lumea mi-a spus că ceea ce faceţi este pe cont propriu şi ca persoană particulară şi poliţia nu se poate implica în niciun fel în a facilita interviuri. Mie mi s-a părut un pic ciudat, pentru că, în principiu, activitatea Dumneavoastră, chiar dacă e particulară, reflectă într-un fel atitudini şi incidente, instanţe, situaţii din cariera de poliţist. Dar aceasta a fost. Am acceptat explicaţia ofiţerului Simona de la IGPR, care mi-a explicat foarte rapid şi mi-a închis telefonul.
Marian Godină: „Mi-ar fi plăcut ca poliţia română să aibă o cu totul altă atitudine, chiar să-mi propună o colaborare pe care aş fi acceptat-o cu mare plăcere, chiar şi gratis, că nu e niciun secret. Din păcate, atitudinea aceasta de care îmi povestiți acum e aşa încă de la început şi de acest tip de răspuns s-au lovit cam toţi jurnaliştii care s-au interesat de mine la IGPR. Dar, într-un fel, au şi ei dreptate. Până la urmă, e o activitate pe care o întreprind pe cont propriu. Însă ar fi putut fi şi mai bine, pentru că ar trebui să recunoască că le aduc un plus de imagine, nu le fac deservicii.”
Europa Liberă: Un plus de imagine pozitivă. Pentru că imaginea negativă cred că este cu prisosinţă, au beneficiat în multe situaţii. Acum aş vrea să vă întreb: activitatea online poate că v-a adus prieteni printre cei care vă urmăresc pe Facebook, printre oamenii de rând v-a făcut unul-doi duşmani sau câţiva invidioşi, dar v-a pus vreodată în pericol fizic ori profesional?
Marian Godină: „Cred că o singură dată m-am simţit în pericol, dar profesional, nicidecum fizic, atunci când mi s-a cerut să îmi închid pagina de Facebook mi s-a spus că voi fi cercetat în consiliul de disciplină. Însă lucrurile s-au reglat apoi și nu a mai fost cazul. Să mă simt în pericol fizic nu mi s-a întâmplat şi nu cred că şi-ar permite vreun şef să-mi adreseze ameninţări.”
Europa Liberă: Dar aveţi sentimentul sau aveţi bănuiala, intuiţi cumva că v-aţi fi făcut duşmani în poliţie?
Marian Godină: „Nu am nici bănuiala și nici intuiţia, am certitudinea că am şi duşmani în poliţie. Cred că mi-e clar.”
Europa Liberă: Puteţi să-i numiţi? Puteţi să ni-i descrieţi?
Marian Godină: „Nu. Nu fac referire la... ”
Europa Liberă: Nu, zic îi ştiţi individual sau vă referiţi doar la grupuri?
Marian Godină: „La grupuri, nu mă refer la persoane. Dar sunt convins că mi-am făcut şi duşmani.”
Europa Liberă: Cum vă vedeţi în viitor? Vreţi să rămâneţi în continuare un om al legii sau vreţi să deveniţi un om al literelor? Aveţi un talent deosebit în ceea ce priveşte scrisul, povestirea.
Marian Godină: „Am spus-o de multe ori că eu mă consider în continuare poliţist și nu scriitor. Aşa că mă văd în continuare poliţist. Dar am învățat să nu-mi mai fac planuri, pentru că, dacă stau să mă gândesc, acum un an pe vremea aceasta, unde eram şi nici prin cap nu-mi trecea câte mi se vor întâmpla şi cât de mult mi se va schimba viaţa. Dar eu sper şi îmi doresc să fiu poliţist în continuare.”
Europa Liberă: Nu vă e teamă câteodată că aţi putea fi scos oarecum în faţă, prezentat ca o vitrină pentru şefi, pentru autorităţi, pentru a se făli cu rezultate în lupta anticorupţie, în timp ce lucrurile ar continua să meargă la fel ca înainte? Aveţi vreo strategie să preveniţi un asemenea scenariu?
Marian Godină: „Nu, nu mi-e teamă. Şi, după cum v-am spus, deja lucrurile se schimbă și s-au schimbat. Și sunt convins că România va deveni încet-încet la fel ca şi celelalte ţări în care corupţia este ceva de neconceput. Deci, chiar se simte o schimbare în bine. Dacă stau să mă uit în urmă cu zece ani, când am intrat eu în poliţie, şi compar cu vremurile pe care le trăim acum, e o comparaţie greu de făcut. Adică lucrurile s-au schimbat enorm, nu mai vorbesc de vremurile şi mai de demult, în care colegi de ai mei îmi povesteau că erau chemaţi să-şi ceară scuze de la şoferii cărora le reţineau permisul. Aceasta se întâmpla cu mulţi-mulţi ani în urmă, iar acum chiar nu mai are nimeni curaj să intervină sau să te certe, sau să-ţi reproşeze că ţi-ai făcut treaba. Aşa că lucrurile s-au schimbat mult de tot.”