Ana Ursachi: „La ce bun folosesc toate aceste legi foarte frumoase, dacă nu prea putem să ne bucurăm de ele?” (VIDEO)

Europa Liberă: Nu veți nega faptul că astăzi, după 25 de ani de independență, sunt mai multe posibilități de apărare a drepturilor omului. Faptul că dumneavoastră ați devenit una dintre cele mai cunoscute și cele mai vocale avocate este o confirmare vizibilă. Lucrurile acestea se întâmplă grație sau în pofida eforturilor pe care le face guvernarea de ieri, de mai alaltăieri, de astăzi?

Vasile Botnaru în dialog cu Ana Ursachi

Ana Ursachi: „Nici așa, nici așa. Într-adevăr, trebuie să recunoaștem că nu sunt doar puncte negre în acest parcurs de 25 de ani de când țara noastră este independentă. Îmi amintesc de o imagine dintr-o cărțulie din copilărie, unde Moldova era foarte frumos arătată cu vii, livezi, câmpii și deasupra era un curcubeu absolut fantastic. Văd imaginea aceasta până astăzi. Și, din păcate, dacă este să vorbim de acești 25 de ani care au trecut, de când suntem independenți, nu vom putea vorbi în culori. Este vorba doar de alb și negru. Aș prefera, aș prefera să nu fiu negativistă și să vorbesc de partea albă. Și, dacă am început să abordăm subiectul cu drepturile omului, recunosc că atât legislația, cât și abordarea unor aspecte de drept în ceea ce privește respectarea drepturilor omului ori punerea lor ca o valoare supremă a crescut. În pofida sărăciei, umilinței în care trăim, tot felul de chestii politice prin care trecem, astăzi putem vorbi despre ceea ce chiar nu aveam în anii ʾ90. Am început să activez din ʾ98, îmi amintesc încă vremurile când se bătea lumea la groază în comisariate, astăzi se combate tortura. Vorbim la nivel legislativ de combaterea violenței în familie și pedepsirea ei ca atare. Sunt foarte multe protocoale semnate care ne ajută astăzi, și, odată ce sunt implementate, să punem sus drepturile omului.”

Europa Liberă: Exact aceasta voiam să vă întreb: aceasta se întâmplă din cauza presiunii pe care o exercită organismele internaționale, a acordurilor noastre?

Ana Ursachi: „Doar din cauza lor. Doar din cauza lor. Dacă îmi permiteți să mai utilizez exemplul acesta cu curcubeul. V-am zis de partea albă și acuma vă zic de partea neagră. La ce bun ne folosesc toate aceste legi foarte frumoase, dacă nu prea putem să ne bucurăm de ele? Avem o convenție europeană la care am aderat încă din ʾ97. Are niște prevederi extraordinare care pun drepturile omului, dreptul la libertate și siguranță, dreptul la opinie, dreptul la alegerea politică, dreptul la întrunire, alte drepturi constituționale ale fiecărui stat normal, democratic le pun la o valoare supremă. Și sunt semnate, sunt ratificate, sunt instrumente, aceasta mă bucură ca jurist, am cu ce lucra. Într-adevăr, sunt instrumente pentru a le aplica, nu pot să neg. Dar la ce ne folosește, când avem un polițist corupt, un procuror neprofesionist, un judecător aservit politic? Toate utilitățile acestea bune despre care am vorbit și care înfloresc pe zi ce trece. Repet, nu vreau să dau doar chestii negative în ceea ce privește parcursul acesta de 25 de ani al țării noastre. Dar, din păcate, toată ponderea aceasta frumoasă, care ar putea servi respectării unor garanții ale fiecărui om, când iese din casă, că trăiește într-o țară liberă, că se întoarce nestingherit acasă, în momentul în care este în afara unui regim politic de asuprire, în afara criminalității care tinde să-l prindă pe străzile nocturne ale Chișinăului sau ale țării, un om care nu poate fi arestat din stradă, pentru că nu a comis nimic, un om care nu poate fi suprimat pentru libertatea de opinie, o presă care nu este cenzurată. Deci, tot aceasta se întâmplă în Moldova. Dar noi, avocații, tânjim, și sunt sigură că cine mă aude acum din colegi împărtășește acest lucru, tânjim după ziua când toate instrumentele acestea bune, frumoase, obținute pe parcursul anilor de când suntem independenți, cu ajutorul celor care ne-au deschis foarte demult porțile pentru a ne îmbrățișa, în Uniunea Europeană, nu le putem utiliza în deplină măsură.”

Europa Liberă: Dar, în definitiv, oamenii au posibilitatea să se adreseze la Curtea Europeană. Adică totuși au o speranță că, nedreptățiți, e adevărat, parcursul acesta durează, dar există un „bojica” unde pot să ajungă cu jalba în „proțap”.

Ana Ursachi: „Chestia aceasta cu „bojica” a devenit deja un „bojica” la superlativ pentru că am reușit în anii aceștia să transformăm Curtea Europeană în a patra instanță. Lumea merge încolo chiar dacă unele încălcări care se comit aici, pe național, nu prea corespund încălcărilor de convenție pentru că acesta este un semn de disperare. Lumea crede doar în Curtea Europeană și Curtea Europeană este supraîncărcată cu cereri din partea Republicii Moldova, un element care nu ne caracterizează deloc frumos, spre deosebire de Norvegia, de exemplu, care a aderat la Convenția Europeană din anul ʾ66, dacă nu greșesc, până în ʾ80, au avut o cerere la CEDO, iar din ʾ80 până astăzi au avut încă 20 și ceva de cereri pierdute. Și noi avem zeci de mii. Nu vreau să exagerez cu o cifră, dar este cu multe, multe zerouri. Avem extrem de multe instrumente, în comparație cu statele CSI, eu aș zice că suntem primii. Am lucrat împreună cu colegii din Ucraina, cu colegii din Rusia, vreau să vă zic că acolo este dezastru. Avocații nici măcar nu au cu ce apăra clienții lor. Eu, spre deosebire de ei, am instrumente, am în Codul de Procedură Penală o serie de reglementări cu care îl bat în „cap” pe procuror sau pe judecător. Mă bate el pe nedrept cu aservirea sa. Dar, dacă am noroc și dau peste un magistru și dau peste un procuror care este la fel de deschis unei aplicări corecte a legislației, sigur că, în cazul acelui om, triumfă dreptatea, și aceasta mă bucură.”

Europa Liberă: În condițiile concrete de astăzi, ale Republicii Moldova, repet, după 25 de ani de independență, cine, de fapt, sunt ghizii care conduc societatea spre una bazată pe lege și pe echitate? Magistrații, dumneavoastră, avocații, profesorii de la universitate care predau dreptul, învățătorii de școli care îi învață pe copii să nu fure? Cine sunt și ar trebui să fie ghizii spre o societate bazată pe drept?

Ana Ursachi: „M-aș bucura să pot selecta din fiecare din aceste categorii persoane care într-adevăr merită a se numi ghid. Din păcate, nu pot vorbi la general despre o breaslă sau alta. Nici noi, avocații, nu merităm să ne numim ghizi, sper să tindem și să putem să ajungem acolo. Nu mai vorbim de justiție, doar că aici chiar văd o îmbunătățire, mă bucură că apar tot mai mulți judecători rebeli. Nu știu dacă este bun cuvântul acesta, „rebel”, atunci când vrei să îți faci onest treaba față de alții care preferă să servească un regim sau altul. Dar o mică revoluție în sistemul de justiție o văd. Indiscutabil, judecătorul este cel care, odată când a bătut cu ciocănașul pe masă, a hotărât soarta omului. Ei ar trebui să fie ghizii. Ei și doar ei. Sigur că avem nevoie și de parlamentari, avem nevoie și de oameni care să voteze aceste legi. Sincer, nu aș vrea să supăr pe nimeni, dar eu nu cred că o să îmi fie mie ca unui profesionist utilă o lege votată cu participarea lui Țuțu sau a lui Zotea cu Radvan. Vă zic sincer. Calitatea parlamentarilor ar trebui schimbată pentru că este forul legislativ și de acolo vin pe pământ legile cu care lucrăm noi. Și de aici deocamdată ne salvează doar prescripțiile europene. Astfel, ghid spre Europa este tot Europa. Cam aceasta e concluzia.”

Europa Liberă: Eu nu m-am grăbit să pun politicienii în această categorie pentru că ei, probabil, au alte priorități.

Ana Ursachi: „Din păcate.”

Europa Liberă: Trebuie să „înflorească” partidul și după aceea poporul. În ordinea aceasta. Și nu uită nici de ei, „sărmanii”, de propriile beneficii. În ce măsură credeți dumneavoastră că formațiunile politice, politicienii ar putea deveni un motor al democrației adevărate?

Ana Ursachi: „Moralitatea, în primul rând. În momentul în care ar recăpăta moralitatea sau ar pune-o în capul mesei, politicienii ar avea această șansă. Și moralitatea înseamnă foarte multe lucruri. Să îți dai seama că nu ești competent să contribui la un proces legislativ, să te retragi, să nu tinzi acolo unde nu ai nicio treabă. Sau, dimpotrivă, toată competența pe care o ai să o dai poporului pentru că este bine să îl servești, în momentul în care ai fost ales și nu invers, să te servească el. Este bine, cum ați zis, partidele să nu se gândească la beneficiile pe care le obțin, din prima, în momentul în care au câștigat un scrutin electoral și să se gândească din start la popor. Și aceasta cere dedicație și cere moralitate. Un om care să se află la serviciu în slujba statului, înțelegând că va avea un salariu mai mic decât l-ar fi făcut într-un domeniu privat, înțelegând că va avea timp mai puțin decât și-ar fi permis să își aloce, dacă ar fi făcut o ocupație în privat, înțelegând că face acest lucru pe un termen limitat, timp în care i se va cere socoteală și o face pentru țara lui. Este un tablou idealist, dar am cunoscut oameni care vor să facă acest lucru. Din păcate, sunt puțini. Nu voi da niciun nume, nu aș face publicitate electorală, din păcate, puțini din ei se regăsesc printre lideri. Puțini din ei se regăsesc printre liderii de azi fie liderii din partea regimului, fie liderii din partea opoziției. Puțini din acei care corespund definiției pe care am dat-o mai devreme se regăsesc pentru primi motori. Și, cum să vă zic, benzină avem, motori nu prea. Cam așa e cu mașina Republicii Moldova.”

Europa Liberă: S-a schimbat masa critică, în general, în societate, cea care să vrea deja mai mult să trăiască în condiții noi decât să rămână în trecut?

Ana Ursachi: „Da, s-a schimbat. S-a schimbat pentru că am avut posibilitatea să le arătăm oamenilor că, dacă ești dârz și ești insistent pe drepturile tale, le poți obține. Și în momentul în care omul a făcut acest parcurs prin instanțe, pentru că, criticăm prea mult aceste instanțe de judecată, se poate găsi dreptate și acolo, chiar se poate găsi dreptate. Este ca o perlă prețioasă, selectată din tot noroiul și ce ar mai fi acolo, molozul din care s-ar extrage, și ar trebui să fie, de fapt, invers, să fie puțină murdărie și perle-perle-perle, prețioase, mă refer. Deocamdată cuvântul „perlă” referitor la justiție e doar la figurat, atunci când înseamnă un banc, o chestie nostimă, un umor, poate chiar și trist. Vreau să vă zic că îmi place că în breasla mea au apărut oameni care au zis ferm „Nu corupției!”, au zis ferm un „Nu!” încercărilor de a face mișmașuri cu acel cerc din care se face justiția, de fapt, acel triunghi: procurorul-judecătorul-avocatul. Mă bucur că sunt mulți avocați care s-au exclus din acest triunghi și au pornit-o pe calea cea dreaptă, înfruntând chiar și ostilitatea sistemului care se opune. Sunt unul dintre ei. A fost extrem de greu la început.”

Europa Liberă: Îmi vine să vă întreb: nu vă este frică?

Ana Ursachi: „Astăzi nu. Am trecut și frica, am trecut și dezamăgirea, am trecut, la un moment dat, și furie cu neputință pentru că în 17 ani de când dețin această licență am vrut să-i dau foc de vreo 10 ori, pe cuvântul meu. Să pun punct pe activitatea aceasta. Zic: „Ceva nu îmi iese. Vreau să fac și nu pot. Nu mă pot plânge că mă împiedică alții”. Într-adevăr, era vorba de un regim. Și era vorba chiar și de nesimțiții aceștia care sunt astăzi la guvernare. Regimul lui Voronin a fost la fel de drastic, practic, a fost tata și mama la toate aceste ilegalități pe care le vedem astăzi. El le-a născut. El le-a făcut.”

Europa Liberă: Deci, ați depășit dumneavoastră faza aceasta?

Ana Ursachi: „Am depășit. Am depășit, mă bucur. Și împărtășesc experiența aceasta zi de zi cu toți avocații cu care relaționez în special în dosare politice sau de rezonanță, în dosare în care atenția societății este asupra noastră și de acolo chestia aceasta cu moralitatea. Încerc să scot din acel dosar un mesaj pentru societate, nu doar pentru client. Că, de fapt, raportul avocat-client este o chestie foarte privată: s-a plătit un onorariu, omul este mulțumit că și-a luat un document pe care i l-ai obținut sau ceva, un bun, sau libertatea etc., și aici e punct. Suntem acoperiți de confidențialitate, de contracte, de chestii. Eu încerc, în mare parte din dosare, să aduc un mesaj societății: domnilor, uitați-vă încă un câștig…”

Europa Liberă: …că se poate…

Ana Ursachi: „…uitați-vă că i-am înfruntat, uitați-vă că se poate. Deci, chiar vreau să vorbesc în prezilele, nu mi se dă pe limbă cuvântul „sărbătoare” consemnării datei de 25 de ani de independență, vreau să spun: fraților, se poate. Mă bucur să o fac pentru oamenii care au zis că nu voi pleca nicăieri din țara aceasta, voi rămâne aici în pofida a tot-tot ce se întâmplă. Voi rămâne să lupt, voi rămâne, pentru că, chiar dacă nu dau o luptă mare, cum o dau unii, o fac pentru familia mea, pentru părinții bătrâni pe care nu vreau să îi las. Și, odată cu ei îndur tot, ce aș putea să nu îndur, dacă aș pleca în Europa, pentru că, în momentul în care ești acolo, trăiești decent, ți se respectă drepturile automat, ai salarii, ai ceva ce nu există aici. Nu putem pleca toți. Nu putem să le permitem acestora să facă un genocid al populației, genocid vorbim literar acum, poate nu se încadrează în noțiunea penală, pentru că trebui să începem să murim pe un capăt ca să fie genocid penal. Dar atâta timp cât ne moare speranța, mă tem eu că, cu aceasta o să ne înfruntăm. Și de aceea vin cu un mesaj pozitiv astăzi, ca o rază de lumină în întunericul acela care ne înconjoară și la instituirea căreia am contribuit inclusiv eu cu foarte multe mesaje negativiste în ultimul an care sunt date, pur și simplu, din înțelegerea realităților de azi. Dar realitatea și speranța sunt lucruri diferite. Și eu vreau să mă axez pe această speranță.”

Europa Liberă: Eu vă mulțumesc că ați venit cu confirmarea vizibilă că resursa de optimism și speranță nu s-a terminat.

Ana Ursachi: „Există. Categoric există.”

Europa Liberă: Cred că din aceasta putem să ne alimentăm.

Ana Ursachi: „Sper și eu și poate în următorii ani vom avea și dovezi mai palpabile.”