Cupola de pe Catedrala ortodoxă rusă a Sfintei Treimi în construcție pe Quai Branly în centrul Parisului
Andrew Higgins, de la New York Times, remarcă faptul că Moscova a reușit să-și plaseze viitoarea Catedrală Ortodoxă de la Paris, în vecinătatea unui palat prezidențial și a unui cartier împănat cu clădiri guvernamentale și ambasade străine. A fost nevoie de ani de lobby din partea Kremlinului pentru a-i convinge pe francezi de nevoia unui „centru spiritual și cultural”, o investiție evaluată la echivalentul a o sută de milioane de dolari, și pe care serviciile de securitate franceze au văzut-o de la bun început ca pe un posibil centru de ascultare bine plasat.
„În timp ce tancurile și artileria constituie armele de predilecție ale Rusiei pentru a-și proiecta puterea în Ucraina și Georgia învecinate - se scrie în New York Times - dl. Putin a mobilizat și credința în Dumnezeu pentru a răspîndi în lume bogăția și influența țării. Un dușman zelos al homosexualității și a încercării de a pune drepturile individuale deasupra celor ale familiei, Biserica Ortodoxă Rusă ajută la proiecția Rusiei ca un aliat firesc al tuturor celor care tînjesc spre o lume mai sigură, iliberală, eliberată de globalizare, multiculturalism și drepturi ale femeilor și gay-ilor.”
Proiectul Catedralei Ortodoxe Ruse de la Paris
Exemplul ales de Andrew Higgins pentru a ilustra aserțiunile sale îl constituie Moldova în legătură cu care afirmă: „Mulțumită unei strînse alianțe între Biserica Ortodoxă Rusă și Kremlin, religia se dovedește o unealtă deosebit de puternică în fostele ținuturi sovietice, cum este Moldova, unde înaltul cler loial ierahiei bisericești moscovite duce o campanie neistovită de a bloca integrarea țării în lumea occidentală.”
Your browser doesn’t support HTML5
Cotidianul New York Times despre relația între clerul ultraconservator moldovenesc și Biserica Otodoxă Rusă
„Biserica a devenit un instrument al statului rus. Ea este folosită pentru a extinde și a legitima interesele Kremlinului” - îl citează autorul articolului din New York Times pe Sergei Ciapnin, un fost redactor al ziarului oficial al Patriarhiei de la Moscova.
„Spre deosebire de Biserica Catolică, explică mai departe Andrew Higgins, care are un singur și necontestat conducător în Papa de la Roma, ramura ortodoxă sau răsăriteană a Creștinătății este divizată în mai mult de o duzină de provincii ce se auto-guvernează, fiecare cu patriarhul propriu. Cea mai mare dintre ele, Biserica Ortodoxă Rusă, acoperă nu numai Rusia, dar și noile state fragile, cum este Moldova, care au aparținut înainte Imperiului rus și, mai tîrziu, sovietic.”
Autorul articolului din New York Times îl citează, de asemenea, pe Iurie Leancă potrivit căruia: „Sîntem independenți de 25 de ani, dar Biserica noastră este încă dependentă de Moscova.” Iar comentariul din cotidianul american continuă: „În
Episcopul Marchel la o demonstrație în fața Parlamentului împotriva Legii anti-discriminare la Chișinău
avangarda cauzei anti-europene în Moldova se află Marchel Mihăescu, episcopul ortodox profund conservator de Bălți, numit în acest post de patriarhul Moscovei. El i-a avertizat pe credincioși că noile pașapoarte biometrice, cerute de Uniunea Europeană în schimbul liberalizării vizelor europen, erau „satanice”, deoarece conțineau o cifră 13. Tot el a încercat să torpileze legislația ce extindea protecția împotriva discriminării la locul de muncă pentru gay, avertizînd că faptul ar stîrni urgia lui Dumnezeu și ar submina relațiile cu „Rusia mumă”.
„Vocea Bisericii și cea a oamenilor politici ruși - nu a tuturor, dar a majorității covîrșitoare a politicienilor ruși - este aceeași. Pentru mine, Rusia este gardianul valorilor creștine” - i-a declarat episcopul lui Andrew Higgins. „Europa, spune episcopul, ne-a dat, cert, o mulțime de bani, dar vrea prea mult în schimb. Ea ne cere să plătim cu sufletele noastre, să ne înstrăinăm de Dumnezeu, iar aceasta nu este acceptabil.”
Andrew Higgins observă că, în determinarea lor de a respinge Occidentul, „preoții conservatori ortodocși au făcut cazuă comună cu politicieni de genul lui Igor Dodon...” și amintește că la ultima paradă gay de la Chișinău, Dodon și-a adunat sprijinitorii la „o acțiune rivală, consacrată valorilor tradiționale, în timp ce un grup de preoți ortodocși s-au adunat în apropiere pentru a intona rugăciuni și a-i înjura pe homosexuali.”
Influența Rusiei se manifestă, de altfel, pînă la Paris, unde - se scrie în New York Times - un așa-numit Institut pentru Democrație și Cooperare, un grup de cercetare condus de un fost diplomat sovietic, a intrat în acțiune pentru a-i prijini pe oponenții noii legi din 2013, care permite căsătoria între persoane de același sex, și a organizat o conferință zisă „de apărare a familiei” și de promovare a Rusiei și credințeoi ortodoxe ca protectori ai valorilor creștine în Europa.
New York Times îl citează pe scriitorul francez Michel Eltchaninoff cu opinia că noua catedrală ortodoxă rusă în curs de contrucție la Paris - care în fapt ese un complex de patru clădiri separate, cu o școală, săli de conferințe și un centru cultural rus, toate conduse de Ambasada Rusiei din Franța - este „un avanpost al celeilate Europe - ultraconservatoare și anti-moderne - în inima unei țări a liberei credințe și a secularismului”.