La Chişinău se desfăşoară Zilele Filmului Românesc. Evenimentul este organizat al doilea an consecutiv şi îşi propune să conecteze publicul din Republica Moldova la succesele cinematografiei româneşti. Filmele sunt proiectate la cinematograful Odeon începând de joi şi până duminică, 23 octombrie. Timp de patru zile, aşadar, cinefilii au ocazia să urmărească opt producții, unele dintre care vor fi ecranizate în premieră.
Cap de afiş al evenimentului este filmul „Sieranevada” în regia lui renumitului regizor român Cristi Puiu, film propus de România la Oscarul pentru cel mai bun film străin. Despre ce suprize îi mai aşteaptă pe amatorii de film şi cum au fost selectate proiecţiile în discuția cu unul dintre organizatorii evenimentului, preşedintele Asociaţiei Cineaştilor Independenţi din Republica Moldova?
Your browser doesn’t support HTML5
Interviul dimineții: cu Dumitru Grosei (ACI)
Europa Liberă: Domnule Grosei, joi a fost dat startul celei de-a doua ediţii a Zilelor Filmului Românesc la Chişinău, o să vă întrebăm cu siguranţă despre programul evenimentului, dar mai întâi aş vrea să ne spuneţi care sunt provocările unui eveniment atât de tânăr și ce misiune are cea de-a doua ediție?
La deshiderea Zilelor Filmului Românesc la Chișinău: Valeriu Matei (ICR), Valeriu Jereghi și Dumitru Grosei
Dumitru Grosei: „Sunt foarte multe greutăți pentru a face un asemenea eveniment de o mare anvergură culturală, chiar și calitativă, pentru că noi, cum reiese și din spotul nostru publicitar, încercăm să introducem orașul Chișinău în circuitul marilor festivale, neavând propriu-zis un festival cu premii. Noi, pur și simplu, încercăm să proiectăm cele mai mari succese ale cinematografiei românești, care au fost deja pe la marile festivale de seria A, să le proiectăm aici la Chișinău. Într-un fel, introducând Chișinăul în acest circuit, anticipăm probabil că urmează ca și noi să avem un asemenea festival, dacă nu de seria A, atunci cel puțin unul important.”
Europa Liberă: Dar când vorbiți de greutăți, vă referiți și la momentele birocratice sau nu neapărat?
Dumitru Grosei: „De tot felul, în primul rând greutăți financiare, după care lipsa de profesionalism a celor care încearcă să ne sprijine. În Moldova nu prea avem experiență de a organiza eveniment de acest gen, dar oricum noi cu toate greutățile mergem înainte și încercăm să căpătăm noi experiențe și să creștem de la an la an.”
Europa Liberă: Totuși, observăm că în ciuda greutăților, nu ați renunțat după prima ediție. În acest an, timp de patru zile, cinefilii vor putea vedea pe marelele ecrane opt filme, dintre care șapte realizate în ultimii doi ani, și unul clasic. Vă rog să ne spuneți de ce criterii s-a ținut cont atunci când au fost selectate aceste filme?
Dumitru Grosei: „Conceptul nostru este de a conecta publicul de la Chișinău cu cele mai mari succese ale cinematografiei românești în timp real, adică moldovenii să poată vedea filmele românești odată cu toată lumea. Anul acesta avem o surpriză, filmul lui Radu Jude „Inimi cicatrizate” va fi în avanpremieră în tot spațiul românesc. Filmul încă nu a fost proiectat într-o asemenea condiție nici în România.”
Europa Liberă: Dacă ar fi să comparăm filmul românesc cu cel basarabean, ce asemănări dar mai cu seamă diferențe ați remarca întâi de toate?
Dumitru Grosei: „Asemănările, în primul rând, sunt cele lingvistice, de tradiție, culturale etc. Nu prea sunt asemănări de calitate, pentru că noi suntem la pământ absolut cu tot ce înseamnă industria cinematografică. Acum s-a adoptat legea cinematografiei, anul acesta s-a constitutit Centrul Național al Cinematografiei, avem un director,
Valeriu Jereghi și fiul său, cineastul Cristian Jereghi
Valeriu Jereghi. Acum se lucrează la structura centrului, la regulamente, la tot ce va face să funcționeze centrul nostru. Se fac eforturi mari pentru a așeza lucrurile, și în viitor sperăm că vom avea și noi filme cu care să spargem gheața la marile festivaluri. Dar până acum, regizorii noștri, printre care Cobileanski sau alții, care sunt mai activi, fac filme dincolo de Prut. Am putea spune că sunt filme românești, nu moldovenești, pentru că Moldova nu a oferit încă asemenea finanțări pentru filme de lungmetraj.”
Europa Liberă: La conferința de lansare a evenimentului, domnul Valeriu Jereghi menționa că Zilele Filmului Românesc sunt începutul unui proiect comun de „apropiere și chiar unificare a cinematografiei din România și Republica Moldova”. La modul practic ce ar însemna această zisă unificare?
Dumitru Grosei: „În primul rând, este vorba de comunicarea dintre cele două centre naționale ale cinematografiei. Colegii noștri de dincolo de Prut ar putea să ne ajute pe toate palierele, și în ceea ce privește arhiva națională de film, care la noi aproape că nu există, sau se păstrează în mai multe locuri, spații care sunt sub orice critică. Mai sunt filme care se află la Zagorsk, în Rusia, la Kiev, chiar și la București sunt filme din perioada interbelică.
De exemplu, noi nu avem cinematecă și multe alte lucruri, și atunci putem să solicităm sprijin și chiar la nivel de consultări, cu experți, cu oameni concreți. Încetișor, să se pună și aici pe roate, pentru că a existat pe vremea sovietică în Moldova o industrie cinematografică, însă după prăbușirea Uniunii Sovietice, lumea s-a concentrat pe alte chestiuni, împărțiri de bani, lupte etc. Cinematografia a fost uitată. Toate cinematografele s-au prăbușit, au fost date pentru alte destinații, totul a rămas în paragină. Acum trebuie să ieșim din acest impas.”
Europa Liberă: De ce ar depinde eventuala relansare a industriei cinematografice în Republica Moldova, este nevoie și de un sprijin financiar din partea statului?
Dumitru Grosei: „Sigur că da. Pot să vă dau un exemplu - Estonia este o țară ex-sovietică, care are doar un milion de oameni, în comparație cu Republica Moldova, care are peste trei milioane.
Bugetul Centrului Național de Cinematografie din Estonia este de zece milioane de euro, în comparație cu bugetul Ministerului Culturii care este de peste patru sute de mii de euro...
Bugetul Centrului Național de Cinematografie din Estonia este de zece milioane de euro, în comparație cu bugetul Ministerului Culturii care este de peste patru sute de mii de euro. Ei deja au ajuns la o performanță de a avea un festival de seria A, mare, care este foarte prestigios. Plus au deja filme care circulă, și festivaluri mai mici, adică au înțeles importanța cinematografiei, care nu înseamnă doar film.
Asta la noi nu prea se înțelege, industria cinematografică cuprinde toate palierele structurilor economice. De exemplu, dacă vine o echipă din Franța, sau America, asta înseamnă cazare, locuri de muncă etc. Este un soi de sinergie cu celelalte ramuri ale economiei, nu este doar un film, un fel de moft, este ceva care aduce și imagine.
Cinematografia românească a ridicat România în ochii întregii lumi, prin regizorii care au fost la Cannes, unde au fost două filme românești în competiție. Este o chestie foarte interesantă care se întâmplă, și am putea și noi pentru că avem un potențial foarte mare.”
Europa Liberă: Cel puțin șapte dintre cele opt filme care vor fi ecranizate, fac parte din așa numitul Val Nou al cinematograifiei românești. Care ar fi importanța acestui Val Nou pentru estul Europei?
Dumitru Grosei: „România vrea să coaguleze niște încercări de a constitui un soi de școală românească de film... nu în sensul academic, dar școală ca și viziune, concept, ca estetică. De pildă, știe toată lumea că în anii '60-'70 a fost școala cehă, cu regizori foarte mari. România vrea să dezvolte niște încercări care au fost în anii '70-'80 cu Mircea Daneliuc, Lucian Pintilie sau Alexandru Tatos. Pe baza acestor direcții s-a constituit un soi de atitudine față de cinema, mai originală așa... care se numește noul cinema românesc și care este foarte la modă în ultima vreme. În comparație, celelalte țări din sud-estul Europei au intrat în umbră față de România. Probabil a venit și ceasul României să facă ceva interesant.”
Europa Liberă: Domnule Grosei, pentru că suntem pe finalul acestui interviu, voiam să vă întrebăm - din reacțiile sesizate în prima zi, cât de motivați sunteți să organizați și o a treia ediție la Chișinău?
Dumitru Grosei: „În primul rând sala a fost arhiplină. Ne-am așteptat cumva la acest suscces, pentru că și anul trecut au fost la deschidere peste 450 de oameni, într-o sală cu 400 de locuri. Lumea a fost foarte bucuroasă, am văzut fețe de anul trecut care s-au bucurat că am continuat cu acest eveniment. Asta ne dă curaj să mergem înainte, plus că anul acesta au apărut mai mulți parteneri, finanțatori de dincolo de Prut. La noi nu prea sar așa cu banul ca să finanțeze așa ceva, dar Centrul Național de Cinematografie ne-a sprijinit, Uniunea Cineaștilor, ICR Chișinău și deja alți parteneri mai mici.”