Curtea de Apel din San Francisco, mai precis, Curtea de Apel a districtului 9 din Statele Unite, a devenit faimoasă în ultimele zile, după ce a confirmat verdictul unei instanțe inferioare care suspenda temporar decretul executiv anti-migrațiune al noului președinte Donald Trump. Este vorba de decretul semnat pe 27 ianuarie, care interzicea temporar intrarea în țară a cetățenilor și refugiaților din șapte țări, predominant musulmane. Semnarea decretului a produs haos în aeroporturi, dar și în viețile a sute, poate, chiar mii de oameni, care peste noapte au aflat că nu mai pot intra în Statele Unite ale Americii. A provocat proteste și un val de interpelări la tribunale. Joi, Casa Albă, dar și președintele Donald Trump, într-o lungă conferință de presă, au anunțat că este în curs de elaborare un nou decret care să ia în considerare toate obiecțiile diverselor instanțe, chiar dacă președintele le consideră „decizii proaste”.
Cu această ocazie, am aflat că unul dintre judecătorii federali ai Curții de Apel din San Francisco, Alex Kozinski, este originar din România.
I-am cerut un interviu și iată ce ne-a povestit despre copilăria în România comunistă și amprenta pe care a lăsat-o asupra gândirii sale, implicit asupra modului în care își percepe şi astăzi rolul ca judecător.
De menționat că între 2007 și 2014, Alex Kozinski a fost și președintele Curții de Apel din San Francisco.
Your browser doesn’t support HTML5
Alex Kozinski: „Din 1961, decembrie, 24, că am sosit în Viena în ziua de Crăciun. A fost foarte cald şi foarte frumos. Când am plecat din Bucureşti, era viscol.”
Europa Liberă: De ce au decis părinții să plece?
Alex Kozinski: „Au plecat pentru că au putut să plece. Toată lumea, care a putut să plece din comunism, a plecat.”
Europa Liberă: Dar, din interviurile pe care le-ați mai dat, știu că părinţii erau comuniști convinși.
Alex Kozinski: „Nu. Mama nu a fost niciodată convinsă de comunism, ea nu a crezut niciodată. Tata a fost comunist convins. A fost membru de partid, înainte de război. Și l-au trimis în Transnistria. Pentru că a fost membru de partid în timpul războiului, a fost în Transnistria tot războiul. Şi, când a venit înapoi, era membru de partid, a avut o slujbă foarte bună. Dar a fost tare dezamăgit, tare dezamăgit, când a văzut cum, într-adevăr, este viaţa sub comunism, nu a fost deloc ceea ce a crezut că va fi.”
Your browser doesn’t support HTML5
Europa Liberă: Și dumneavoastră ați crezut în comunism, fiind copil?
Alex Kozinski: „Absolut. Am fost pionier. „Salut voios de pionier”. Ţin minte, am avut cravată roşie. Și eu am crezut în comunism: „Mulţumim din inimă partidului pentru toate lucrurile bune pe care ni le dă”. Părinţii nu mi-au spus niciodată să nu cred. Era foarte periculos să spui copiilor că nu este bine în ţară sau că în comunism e rău. Aşa că nu mi-au zis niciodată. Eu am crezut că aşa e viaţa şi e foarte bine. Şi am văzut la cinema fotografii din America şi întotdeauna era totul în negru şi rău. Părea că e foarte rău în America.”
Europa Liberă: Plecarea din România comunistă în Occident a fost un șoc? Cum v-ați adaptat?
Alex Kozinski: „Am locuit în Viena un an. M-am dus la şcoală şi părinţii au avut de lucru acolo. A fost foarte bine, mi-a plăcut foarte mult Viena. Am aflat despre capitalism şi tot belşugul ce se regăseşte în ţările capitaliste. Şi, peste noapte, m-am făcut capitalist. Am fost comunist şi, peste noapte, când am sosit în Viena, am devenit capitalist. După aceea am venit în America, tatăl meu a găsit de lucru imediat. Și, după scurt timp, a adunat destui bani ca să cumpere un magazin alimentar.”
Europa Liberă: Experiența comunistă v-a influențat decizia de a studia dreptul în Statele Unite? V-a făcut să dați, poate, o altă valoare principiilor și drepturilor individuale?
Alex Kozinski: „Absolut. Eu nu am ştiut, nu mi-am dat seama, cât am fost în România, că trăiam într-un regim foarte opresiv, unde oamenii nu aveau multe drepturi. Am crezut că aşa este viaţa obişnuită. Când am venit în America, am aflat că poţi să spui ce vrei, poţi să cumperi şi să vinzi ce vrei. În România, ţin minte, dacă aveai valută, dacă aveai bani americani, puteai să fii arestat. Și astfel de legi nu existau în America. Mi-am dat seama că este o diferenţă foarte mare între un regim dictatorial, cum a fost în România, şi o ţară liberă cum e America. Aceasta m-a influenţat foarte mult în alegerea dreptului ca o meserie. Și m-a făcut să fiu sceptic față de puterea guvernului şi să cred în libertatea individuală.”
-------------------
Am discutat cu judecătorul Alex Kozinski, desigur, și despre rolul justiției în actuala confruntare cu administrația americană și, în general, în sistemul de „check and balances” american, în care executivul, legislativul și aripa judiciară se controlează și limitează reciproc. Interviul integral este pe pagina noastră de internet.