Soluția pentru ajutarea țărilor în curs de dezvoltare să-și rezolve problemele este educația populației de gen feminin.
Mereu am avut dubii referitor la așa numitele „gloanțe de argint” care se presupune că pot soluționa o mulțime de probleme. „Viața nu poate fi atât de simplă”, cred eu. „Cu siguranță mai există ceva la mijloc”.
Dar există un pas care poate fi făcut pentru a îmbunătăți semnificativ viețile – și care ar face lumea un loc indefinit de bun – doar dacă guvernele și-ar asuma angajamentul să îl realizeze. Lăsăți-mă să vă spun ce trebuie de făcut: aveți grijă ca toate fetele să meargă la școală.
În prezent, adevărul șocant este că aproximativ 61 de milioane de fete cu vârste cuprinse între 5 și 14 ani din întreaga lume sunt private de dreptul la educație. În țări precum Nigeria, Afganistan și Pakistan milioane de fete nici măcar nu au avut șansa să pășească pragul unei săli de clasă.
În unele locuri, nici măcar nu există instituții de învățământ, iar în altele, fetele nu beneficiază de educație din cauza prejudiciilor, violenței și sărăciei. Oricare ar fi motivul, din cauza eșecului de a le permite fetelor să meargă la școală au de suferit societățile.
Dacă liderii politici ar realiza care sunt beneficiile de a oferi oportunitatea pentru educație fiicelor din țările lor, așa cum le este oferită fiilor, atunci tuturor le-ar fi incomensurabil mai bine.
Vreți să vă dezvoltați economia? Sau să reduceți presiunile asupra populației? Ce spuneți despre reducerea nivelului mortalității infantile și îmbunătățirea alimentației la copii? În fiecare dintre aceste cazuri, cea mai eficientă soluție este să le oferim fetelor oportunitatea de a merge la școală. Aceasta nu este doar o opinie, este un fapt dovedit.
Voi lăsa concluziile studiului Națiunilor Unite să vorbească de la sine. Dacă toate fetele ar studia, atunci mortalitatea infantilă s-ar reduce cu 50% și trei milioane de vieți ar fi salvate anual. Aproximativ 12 milioane de copii ar crește fără să fie afectați de malnutriție.
Boris Johnson
Tragedia mariajelor cu copii minori, de asemenea, ar deveni mai rar întâlnită. ONU a calculat că, dacă fiecare fată ar finaliza liceul, atunci prevalența mariajelor cu copii s-ar reduce cu două treimi.
Și presiunile referitor la creșterea numărului populației ar fi aduse sub control. Femeile din Africa Subsahariană care nu au mers la școală dau naștere în medie la 6,7 copii. Cele care au absolvit liceul – 3,9 copii.
Concluzia este foarte clară: este corect de la sine ca fetelor să le fie permis să meargă la școală, dar este și un stimulent puternic pentru dezvoltare și progres. Este și cea mai sigură modalitate de a atinge o mai mare emancipare a femeilor, lucru care toți ar vrea să se întâmple. Atunci când fetele sunt private de dreptul la educație ele devin vulnerabile și fără putere – o pradă ușoară pentru cei care ar vrea să le oblige la muncă forțată sau căsătorie prematură.
Din fericire, situația se îmbunătățește ușor în multe țări, nu în ultimul rând datorită muncii enorme a Secretarului britanic de Stat pentru Dezvoltare Internațională, Priti Patel, și a Departamentului pe care îl conduce.
Anul trecut, am văzut cu ochii mei cum Departamentului pentru Dezvoltare Internaţională (DFID) a ajutat șase milioane de fete să meargă la școală în provincia Punjab din Pakistan. Am vizitat Universitatea Kabul din Afganistan unde am văzut celebra tragedie Macbeth, scrisă de către William Shakespeare, jucată de către o trupă formată parțial din femei. Acest lucru ar fi fost de neconceput acum două decenii când mișcarea talibanilor ataca orașul Kabul. În fața mea erau femei afgane care jucau o piesă de Shakespeare în limba Dari.
Înainte de 2001, numărul fetelor care mergeau la școală în Afganistanul controlat de mișcarea talibanilor era aproape de cifra zero. De fapt, fetele nu aveau dreptul să studieze. Profesoarele au fost concediate, iar din moment ce formau majoritatea angajaților din acest domeniu, rezultatul a fost colapsul sistemului educațional.
Astăzi, prin comparație, cel puțin două milioane de fete studiază în Afganistan – în mare parte datorită prezenței forțelor britanice în țară. Dacă vreți să evidențiați realizarea majoră a muncii și valorii militarilor noștri, atunci nu trebuie să mergeți mai departe de Afganistan unde fetele au acum șansa să meargă la școală.
În întreaga lume, DFID furnizează bani și implementează proiecte pentru a ajuta la educația fetelor. Însă nu trebuie să ne facem iluzii că nu există și o mulțime de alți factori, pe lângă privarea dreptului la educație, care nu le permit fetelor și femeilor să se manifeste.
Una dintre prioritățile mele în calitate de ministru de Externe este să utilizez toate platformele relevante pentru a avansa în domeniul educației pentru fete.
Luna aceasta voi merge să vizitez ONU la New York, pentru a participa la săptămâna Comisiei pentru statutul Femeilor, cea mai importantă reuniune globală dedicată promovării egalității de gen. Anul acesta voi găzdui o conferință dedicată viitorului Somaliei. Voi profita de această ocazie pentru a sublinia faptul că lipsa educației fetelor împiedică dezvoltarea țării.
Vreau ca Ministerul de Externe să joace un rol important și să reflecteze asupra modului în care putem atinge obiectivul egalității de gen în propria noastră organizație.
Am organizat o recepție la Ministerul de Externe în cadrul căreia am anunțat desemnarea unuia dintre cei mai importanți diplomați, Joanna Roper, în calitate de Reprezentant Special pentru Egalitate de Gen.
Sper ca într-o zi să nu mai fie o raritate ca femeile din Afganistan să studieze în universități – și să joace piese de Shakespeare dacă își doresc acest lucru. Aștept cu nerăbdare ziua când fiecare fată va avea șansa să meargă la școală.
* Articol semnat de Secretarul de Stat britanic și apărut inițial în standard.co.uk. Traducerea în română a fost oferită de Ambasada Marii Britanii în Republica Moldova.