Înainte să plece la Consiliul European de primăvară, președintele Klaus Iohannis a ținut să spună că nu toate statele Uniunii „se mișcă cu aceeași viteză” și că „e o constatare facilă” faptul că țările comunitare se deplasează cu viteze diferite.
Această tautologie exersată de președintele român este un răspuns nu atât la cele cinci scenarii lansate de președintele Comisiei Europene prin documentul intitulat Cartea Albă, cât mai degrabă la concluzia ivită din mini-summit-ul ținut la Versailles zilele trecute.
Acolo, statele europene cu economiile cele mai puternice, Germania, Franța, Italia și Spania au optat pentru o Uniune Europeană cu mai multe viteze. Altfel spus, cele patru consideră că o integrare diferențiată, cu păstrarea obiectivelor comune ar face Europa mai puternică.
Discuția despre viitorul Uniunii Europene a fost lansată înainte de aniversarea a 60 de ani de la punerea temeliei comunității europene (care va fi sărbătorită la Roma în 25 martie) și coincide cu începerea deliberărilor pentru Brexit.
Viitorul Uniunii Europene este nesigur și cetățenii statelor membre simt deja acest lucru. Potrivit sondajelor de tip Eurobarometru, încrederea în UE este în scădere accelerată.
În paralel, partidele populiste amenință statele din inima continentului și propaganda rusească ia avânt.
Nimeni la nivel înalt nu vorbește, deocamdată, despre principalul beneficiar al unei divizări a Uniunii Europene în cercuri concentrice și nici măcar despre eventualele costuri economice ale punerii în aplicare a noii viziuni îmbrățișate la Versailles, locul unde s-au trasat unele dintre cele mai importante direcții din istoria europeană a secolului trecut și unde pare să ia naștere și viitorul continentului.
Înainte să plece la Bruxelles, Klaus Iohannis a sugerat că nu contează ritmul în care se mișcă țările Uniunii, ci scopul spre care tind și că „trebuie să ne gândim ce va fi peste 10 ani sau peste 50 de ani” și de la aceste gânduri să înceapă construcția unei Uniunii Europene puternice.
Pentru a fi și mai clar, președintele român le-a trimis liderilor statelor membre ale Uniunii un document care precizează poziția României.
Textul, scris în limbaj de lemn, este plin de lozinci și de îndemnuri în spatele cărora nu există nimic, nicio analiză, nicio strategie, nicio ecuație, nicio ipoteză de lucru:
„Cuvintele cheie ale acţiunii noastre viitoare trebuie să fie: securitatea (internă şi externă), creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă, respectarea valorilor şi a libertăţilor fundamentale”.
Președintele român pledează pentru o viziune comună, la care se poate ajunge printr-o Uniune „mai coezivă”, „fără pași înapoi”, care să „prezerve și să construiască” pe baza „realizărilor fundamentale ale Uniunii: cele patru libertăţi interconectate, piaţa internă, Schengen, euro, politica de coeziune şi extinderea”.
Întregul document militează petntru păstrarea actualului status quo al Uniunii, în care statele mai sărace și mai corupte să nu trebuiască să se ostenească pentru a le prinde din urmă pe celelalte, în care indiferent de eforturi, toate țările să se poată bucura de un confort relativ egal.
Klaus Iohannis nu îndrăznește să o ofere o soluție cât de cât concretă sau să arate cu degetul spre pericolul care pândește continentul în cazul unei noi divizări.