Your browser doesn’t support HTML5
România. Cât de mare e influența lui Dragnea, și de ce pierde teren
Președintele principalului partid de guvernământ din România Liviu Dragnea a fost preocupat în toate cele șapte luni câte au trecut de la câștigarea alegerilor, mai mult de oportunitățile pe care i le oferă puterea pentru a-și rezolva problemele juridice, decât de administrarea țării.
A creat două crize politice majore din acest motiv, prima în februarie, când guvernul a dat Ordonanța de Urgență 13, prin care se intrducea grațierea colectivă și se anihila abuzul în serviciu și a doua acum o lună și jumătate, când Liviu Dragnea a decis schimbarea premierului, fără să fi avut vreun motiv concret.
Ambele mișcări au fost coordonate de Liviu Dragnea pentru a se salva de dosarul penal pentru abuz în serviciu aflat în pronunțare la Înalta Curte de Casație și Justiție și pentru a găsi o portiță de a prelua el însuși conducerea executivului.
În România, celor care au fost condamnați pentru fapte penale le este interzis prin lege să facă parte din guvern, iar Liviu Dragnea condamnat acum un an la doi ani de închisoare cu suspendare pentru fraudarea referendumului din 2012 se află în această categorie.
După alegeri, cu ajutorul Avocatului Poporului a fost făcută o sesizare la Curtea Constituțională pe această temă.
Judecătorii Curții au stabilit că persoanele care au fost reabilitate sau amnistiate vor putea face parte de-acum încolo din guvern.
Noul executiv condus de Mihai Tudose a făcut deja un proiect pentru modificarea Codului Administrativ în acest sens, numai că la cei doi ani cu suspendare pe care i-a primit Liviu Dragnea în 2016 se mai adaugă încă 3 ani de încercare, stabiliți tot de Înalta Curte, ceea ce înseamnă că liderul PSD ar putea deveni membru al guvernului abia în 2021, dacă până atunci nu intervine o amnistie.
La Parlament există în stadiul de proiect o lege a grațierii, dar despre amnistie încă nu s-a vorbit la modul serios. Amnistia șterge nu doar pedeapsa, ci și cazierul, iar biografiile infractorilor amnistiați se curăță complet.
Pe șeful PSD, doar o măsură de acest fel l-ar mai putea salva de justiție, inclusiv de anchetele despre recentele acuzații de spălare de bani din Brazilia și de folosirea unei rețele infracționale în județul Teleorman.
Teama de mișcări de stradă de amploare a făcut, însă, ca PSD să nu ia în calcul amnistia, cel puțin nu în mod deschis.
Pe de altă parte, Liviu Dragnea și-a pierdut puterea de seducție pe care o avea asupra partidului său anul trecut după câștigarea alegerilor.
Mai mulți baroni vechi ai PSD și-au arătat deja nemulțumirea în interiorul partidului pentru felul riscant în care liderul social-democrat ia deciziile, iar alții vorbesc deja în afara PSD.
Fostul ministru de finanțe, senatorul Eugen Teodorovici, acum consilier al premierului, a explicat că Stadionul de la Alexandria, fieful lui Liviu Dragnea, pentru care ministerul Dezvoltării vrea să aloce 12 milioane de euro, nu se justifică.
Teodorovici este un opozant deschis, care se alătură celorlalți excluși din PSD. Cum este, de pildă, europarlamentarul Cătălin Ivan care cere un congres extraordinar al socail-democraților, care să-l evalueze pe Liviu Dragnea, pe care îl consideră vinovat de „convulsiile” care au avut loc de la începutul anului încoace.
Cătălin Ivan îl acuză pe Dragnea că de la preluarea guvernării „PSD este într-o continuă aventură”, că acum toată lumea află că „dușmanul comun este George Soros” și își îndeamnă colegii de partid să se întrebe „de ce trebuie să se încoloneze toți în această bătălie”.
Unii se încolonează fiindcă primesc bani de la centru prin ministerul Dezvoltării, pe care Dragnea îl controlează prin ministra Sevil Shaidehh, alții se tem să nu-și piardă pozițiile, dar tot mai mulți sunt nemulțumiți că partidul a început să piardă simpatizanți încă din primul an de guvernare și că PSD, cu toate că deține majoritatea împreună cu ALDE, nu a reușit să oprească mașinăria DNA.
Liderul principalului partid aflat la putere, Liviu Dragnea se află într-o poziție foarte inconfortabilă, în care anchetele procurorilor anticorupție se înmulțesc, guvernul pierde teren, iar credibilitatea lui s-a redus la jumătate.