Nicio săptămână fără un episod din „palpitantul” meci Dodon și guvernarea. Președintele ales cu cântec s-a pricopsit în sfârșit cu o sentință de „victimizare” din partea Curții Constituționale care, în urma refuzului său repetat și îndârjit de a-l numi în funcție pe ministrul Apărării propus de PD, a constatat că Dodon a încălcat Constituția. În consecință, Curtea acordă dreptul de numire a miniștrilor președintelui Parlamentului sau primului-ministru, și menționează totodată în hotărârea sa că Igor Dodon este pasibil de suspendare din funcție.
Nu și-au încheiat bine magistrații lectura deciziei, că socialistul s-a și repezit cu critici la adresa Curții Constituționale.
Dodon acuză Înalta Instanță că în loc să interpreteze Legea, instituie norme noi în interesul PD. Mai mult: Dodon i-a amenințat pe magistrați că vor răspunde după viitoarele alegeri parlamentare – pe care le consideră un fel de scadență pentru actuala putere – și că nici măcar cetățenia română nu-i va apăra de pedeapsă. Și pentru a părea mai războinic, Dodon a avertizat a câta oară că-și va convoca suporterii în stradă. „Nu ne ispitiți!”, a spus el.
Se întâmplă, iată, că într-un stat extrem de fragil și copleșit de atâtea probleme economice, politice, dar mai ales umanitare, la vârf se poartă o luptă aprigă între niște personaje politice care, altfel, conlucrează fructuos în chestiuni esențiale: au sabotat împreună candidatul unic al Opoziției antioligarhice la alegerile prezidențiale de anul trecut – candidat pe care coordonatorul Plahotniuc nu îl agreează, fiindcă, după opinia fostului premier Ion Sturza, enunțată într-un proaspăt interviu pentru Radio Europa Liberă, „varianta cu Maia Sandu-președinte ar fi însemnat pentru el o catastrofă veritabilă” (ne întrebăm ce vină poartă Republica Moldova pentru problemele dlui Plahotniuc?); iar în acest an adoptarea sistemului electoral mixt a consfințit alianța nedeclarată dintre cele două partide, PSRM și PD, un sistem ce le va permite să fure, să mintă și să manipuleze în continuare.
De aceea, chiar dacă replicile dintre Dodon și „majoritatea absolută” au ajuns atât de dure și avem textul fără echivoc al Curții Constituționale, există motive să credem că asistăm la o mascaradă, la o farsă cu roluri precis distribuite. Așadar, Dodon va fi „eroul suspendat”, care voia binele poporului (deși nimeni n-a văzut „binele” lui, ci doar slugărnicie în fața Rusiei), dar, năpastă!, „guvernarea cea rea” nu-l lasă și pace. Iar PD cu liderul său maxim vor fi salvatorii cursului proeuropean împotriva unui președinte care vrea să ne vândă rușilor.
Acest duel ar trebui să țină mobilizate ambele tabere. Cei situați în afara binomului PD-PSRM, mă refer la Opoziția proeuropeană și antioligarhică, sunt ținta atacurilor concertate ale democraților și socialiștilor. În ziua când Dodon s-a răstit la Curtea Constituțională și ne-a spus, din nou, că soluția sunt alegerile anticipate și statul prezidențial (nu statul de drept, nu separația puterilor, nu instituțiile independente: tot ce-și dorește Dodon e o putere personală nelimitată, cum o are idolul său, Putin), în aceeași zi și-a ținut și Vlad Plahotniuc declarația de presă. Liderul PD, deși a citit cu emoție de pe foaie rezoluțiile partidului, a manifestat o neașteptată vocație pedagogică.
Trimițând săgeți ironice în direcția Maiei Sandu, căreia i-a comunicat în glumă că a mai „uzurpat” ceva, Plahotniuc a spus, în fond, că e nevoie de reforma reformei în învățământ, după ce Partidul Democrat a preluat și Ministerul Educației. Liderul PD și-a amintit că a avut și el părinți pedagogi, copleșiți de cursuri ce nu le lăsau destul timp pentru educația copiilor, și a vorbit despre programele școlare excesiv de încărcate. Așa încât, analizând, luând în considerare sugestiile și semnalele din teritoriu, partidul a decis să impună un moratoriu privind închiderea școlilor, după ce chiar guvernul Filip dispusese închiderea unor școli profesionale și școli-internat, măsură despre care însă șeful PD nu a zis nimic.
Replica partidului Maiei Sandu nu s-a lăsat așteptată. PAS califică drept impostură crasă pretenția de pedagog național a lui Plahotniuc și spune că închiderea școlilor este consecința directă a dezastrului general, a sărăciei și pârjolului pe care l-a provocat o clasă politică venală și coruptă. Sunt sate în care școlile nu pot funcționa, nemaiavând elevi. Oamenii fug din Moldova cu tot cu copii, pentru că nu mai cred că au un viitor în țara lor.
Pe acest fundal de replici și paradă verbală, vestea cea mai importantă a ultimelor zile este că PAS și Platforma DA vor merge pe o listă comună în alegerile parlamentare de anul viitor. Este o decizie așteptată, pentru mulți previzibilă. Era normal ca, după prezidențialele de anul trecut, această colaborare să se dezvolte și în cadrul unor alegeri parlamentare care, ca de fiecare dată, se anunță cruciale pentru destinul european al Republicii Moldova. Alianța celor două partide limpezește măcar o parte din segmentul de dreapta al eșichierului politic basarabean și lasă în off-side Partidul Democrat, care pretinsese mai devreme Opoziției antioligarhice să se alieze cu el (și, logic, a fost refuzat, pentru că nimeni nu-și pune de bună voie juvățul în gât). Noua alianță, încă neformalizată, încearcă să fie un pol de atracție și pentru alte forțe politice cu viziuni afine, simplificând alegerea pentru adepții valorilor europene.
Anunțul privind noua construcție electorală a declanșat instantaneu artileria contestatarilor. Se fac speculații că PAS ar pierde, aburcându-și în spate un PPDA mai puțin popular. Alte voci susțin contrariul: Platforma DA ar fi putut accede în parlament și fără această alianță, întrucât în sondajele reale (ascunse cu abilitate de manipulatori, adică de Plahotniuc) s-ar afla într-o poziție mult mai bună. „Casandre” interesate ale politicului moldovean prevestesc deschiderea sezonului de certuri între liderii celor două partide, Maia Sandu și Andrei Năstase, care s-ar fi aliat doar de ochii lumii. E ca în basmul românesc: copilul n-a ieșit încă din casă, n-a făcut primii pași, dar diverse ursitoare invocă pericolul drobului de sare.
O necunoscută rămân partidele unioniste, care n-au comentat deocamdată crearea noii alianțe de centru-dreapta, antioligarhice. Până acum, partidele unioniste mai degrabă au încercat să se detașeze de PAS și de Platforma DA. Într-un fel, dorința lor de individualizare este firească. Calculul celor de la PUN, bunăoară, care l-au invitat pe Traian Băsescu pe post de „locomotivă electorală”, este să-i adune sub faldurile lui, dacă se poate, pe toți unioniștii din Moldova, deși, ca partid nou, PUN nu se simte confortabil în sondaje. În alegerile prezidențiale din 2016, candidații declarat unioniști au obținut scoruri foarte mici. Majoritatea covârșitoare a electoratului prezumat unionist (cele circa 30%) a preferat-o pe Maia Sandu, politicianul pro-Vest cu cele mai multe șanse.
Ce vor face partidele unioniste, se vor alătura blocului PAS-PPDA, întărind tabăra antirusească, sau vor încerca să rupă anemic din același bazin electoral, coborând scorul comun al proeuropenilor sub cota PSRM? Socialiștii nu-și fac probleme cu alegerile viitoare: se bucură de susținerea maselor cu simpatii pro-rusești și au înțelegeri temeinice cu actuala guvernare legate de împărțirea puterii.
Cred că partidele unioniste ar trebui să reflecteze cu înțelepciune, răbdare și fără ostilități afișate în raport cu partenerii lor virtuali de pe centru-dreapta asupra strategiilor electorale, întrucât scandaluri și dispute are cine să întrețină în Moldova, vezi concubinajul „cu scântei” PD-PSRM.