Guvernul Filip condus de Partidul Democrat și-a ținut marți, 11 iunie, prima ședință de la declanșarea conflictului pentru putere cu noua majoritate PSRM-ACUM înființată sâmbăta trecută. În ședința neanunțată din timp, cabinetul Filip a adoptat decizia de a muta ambasada moldoveană în Israel de la Tel Aviv în Ierusalim și a aprobat din nou vânzarea terenului fostului Stadion Republican ca Statele Unite să-și construiască acolo o nouă ambasadă la Chișinău. „Am fost în situația să aprobăm de urgență aceste proiecte având în vedere [...] ultimele evoluții politice prin care unul dintre partidele care au încercat să le blocheze permanent încearcă să preia în mod ilegal puterea”, a declarat Pavel Filip, într-un aparent efort de a câștiga simpatia Statelor Unite. Guvernul Filip a mai aprobat tranzacția și anul trecut, iar Parlamentul precedent a aprobat o lege specială, care însă a fost respinsă de președintele Igor Dodon, liderul informal al PSRM.
Cât privește mutarea ambasadei la Ierusalim, urmând exemplul Statelor Unite, discuțiile între guvernul moldovean și cel israelian s-au intensificat vara trecută, după ce în mai, la Ierusalim fusese inaugurată ambasada americană. În iulie însă, Ministerul de externe de la Chisinau declara Europei Libere că Republica Moldova cunoaște dorința Israelului ca ambasadele străine din Tel Aviv să se mute în Ierusalim, dar că Chișinăul nu a luat nicio decizie în această privință. „Partea moldovenească a luat act de poziția diplomației israeliene, care promovează la toate nivelele subiectul relocării sediilor ambasadelor de la Tel-Aviv la Ierusalim. În acest moment (…) nu există nici o decizie luată de statul moldovean”, se spune în răspunsul Ministerului Afacrilor Externe și Integrării Europene (MAEIE).
Sâmbătă, Partidul Democrat a refuzat să cedeze puterea noii majorități PSRM-ACUM, considerând-o nelegitimă, iar Pavel Filip a semnat duminică un decret de dizolvare a Parlamentului ales pe 24 februarie. Departamentul de Stat de la Washington a spus ulterior că alegerile din februarie „au fost competitive și au respectat drepturile fundamentale”, iar „voința poporului exprimată în acele alegeri trebuie respectată fără interferențe”.