Victor Parlicov: „Gazprom nu poate alimenta regiunea transnistreană fără a trece prin Ucraina”

Președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, a anunțat că la sfârșitul acestei săptămâni va pleca din nou la Moscova, unde ar avea prevăzută o întâlnire cu președintele Rusiei, Vladimir Putin, în care pe agendă se află livrarea gazelor rusești către Moldova. Anunţul a fost făcut la scurt timp după ce Dodon s-a întâlnit, luni, la Moscova, cu președintele concernului Gazprom, Alexei Miller, cu care a discutat despre reducerea prețului pentru gazele livrate în ultimul trimestru, dar mai ales despre aprovizionarea R. Moldova cu gaze din Rusia după 1 ianuarie, dacă Gazprom renunță la tranzitul prin Ucraina. Un punct de vedere la acest subiect al expertului Victor Parlicov, fost director al ANRE.

Victor Parlicov: „Toată lumea își dă seama că la sfârșitul anului 2019 se finalizează concomitent câteva lucruri – expiră contractele de furnizare a gazelor pentru Republica Moldova din partea Gazprom-ului, expiră contractele de tranzit al gazelor prin Republica Moldova între Moldova-Gaz și Gazprom și, în mod normal, ar trebui semnat alt contract între Moldova, Transgaz și Gazprom direct; expiră contractul de tranzit al gazelor între Naftogaz Ucraina și Gazprom și se finalizează construcția gazoductului Turkish Stream, fluxul turcesc. Deci, în primul rând, contextul s-a schimbat odată cu finalizarea gazoductului Turkish Stream și toată structura contractuală trebuie revăzută. Pentru noi, după mine e cel mai important ca noi să avem în sfârșit separarea contractelor între malul stâng și malul drept. Deci, Moldova-Gaz nu trebuie să mai cumpere gaz pentru consumatorii din stânga Nistrului fără a avea o claritate când, cum, în ce mod noi banii aceștia îi recuperăm din stânga Nistrului.”

Victor Parlicov

Europa Liberă: Irealist, nu?

Victor Parlicov: „Sigur că, dacă pornim de la premisa că pur și simplu noi mergem la Gazprom și le spunem: „Haideți, vă rog, separați contractele”, sigur că ei nu vor s-o facă. Dar din cauza asta și am spus că este foarte important să ne creăm pârghii de negociere. Pârghiile de negociere se creează prin actualizarea sau modernizarea sistemului de transport al gazelor în așa fel ca noi gazele naturale să le putem primi nu doar dinspre Ucraina și, respectiv, dinspre Tiraspol, dar să le putem primi și din alte părți, astfel încât să putem spune: „Uitați-vă, stimați prieteni din Gazprom, noi vrem să solicităm ca voi să ne livrați volumul nostru necesar de gaze pe malul drept pe aici, la capacitatea respectivă, la condițiile negociate, mai departe cu partea transnistreană noi nu mai vrem să avem de-a face, noi nu mai vrem să le vindem lor gaze. Rezolvați problema, negociați cu ei la direct, puteți să le dați gazul gratuit”...”

Europa Liberă: Și Dvs. credeți că poate să se întâmple asta până la sfârșitul lui 2019?

Victor Parlicov: „Eu nu cred că... Deci, eu am mari dubii că scenariul acesta poate reuși până la sfârșitul anului 2019, dar eu repet: eu bat clopotele despre faptul că trebuie de organizat reversul pe gazoductul transbalcanic nu din 2019, eu bat clopotele din 2014-‘15. Posibilitatea tehnică de asigurare a pompării gazelor în regim revers dinspre Turcia înspre Republica Moldova prin gazoductul transbalcanic este o opțiune care ne-ar permite să avem pârghii de negocieri puternice și noi în raport cu Gazprom-ul...”

Europa Liberă: S-a discutat vreodată la modul serios în cadrul guvernării despre asta?

Victor Parlicov: „Eu mă bucur că, dacă nu greșesc, prin 2018 prima dată am auzit neoficial de la lucrătorii ministerului că această opțiune se discută. Deci, cel puțin era pe masa de negocieri, pe masa de discuții. Din păcate, cred că ne-am mișcat extrem de lent și dacă nu erau ucrainenii care vor să rezolve problema asta cardinal și rapid, care acum, din câte am înțeles eu, au luat procesul acesta în mâinile lor și ei sunt cei care întind negocierile pe această dimensiune, inclusiv cu România, eu nu cred că noi reușeam doar cu eforturile depuse de ministerul nostru, nu cred că reușeam. Datorită faptului că cei din Ucraina sunt acum foarte interesați, ei se pregătesc de scenariul în care Rusia nu va mai tranzita gaz prin Ucraina deloc, inclusiv prin gazoductul transbalcanic, începând cu 1 ianuarie 2020 și ei caută alternative, inclusiv pentru alimentarea părții de sud a regiunii Odesa. După mine, e cam puțin timp; dacă te apuci la jumătate de an și încerci în jumătate de an să rezolvi problema asta, nu cred că se rezolvă undeva prin ianuarie 2020, dar cel puțin mă bucură faptul că subiectul acesta îi pus în discuție.”

Europa Liberă: Dl Parlicov, dar ca și alternativă, Dvs. la modul serios, când credeți că ar putea Guvernul să aibă o alternativă?

Victor Parlicov: „Dacă noi ne-am fi apucat de lucru din 2015-‘16-‘17, demult era gata, iar în 2018 eu cred că era real să finalizăm până la sfârșitul anului 2019. Acum, dacă ne-am apuca de lucru la mijlocul anului 2019, cu ajutorul ucrainenilor, eu cred că e real în timp de un an, un an și ceva să finalizăm. Deci, în mod normal, ca poziție de negocieri, având în vedere că noi mai avem un răgaz de timp pentru a rezolva problema cu reversul, noi trebuie să negociem acum pur și simplu o extindere a contractului pe un an sau pe doi, nu știu cât va preconiza ministerul că avem nevoie pentru a face lucrările necesare pentru a asigura reversul. Mai mult ca atât, dacă reversul va fi finalizat, eu cred că Transgaz-ul românesc va renunța la toată povestea asta cu (gazoductul) Iași-Ungheni și după ce se va asigura reversul prin gazoductul transbalcanic, toată vânzoleala asta în jurul la Iași-Ungheni se va termina.”

Europa Liberă: Dl Sturza scria deunăzi pe Facebook că o să dea Gazprom-ul gaze cum a dat și după 2019, o să continue tot așa. Ce credeți că avea în vedere?

Victor Parlicov: „Exact așa cum am prognozat și eu anterior, cel mai probabil că, începând cu data de 1 ianuarie 2020, pe dimensiunea balcanică nu se va schimba mare lucru, în primul rând, datorită faptului că noi nu vom fi pregătiți pentru o schimbare. În situația actuală, noi suntem, dacă vorbim din punctul de vedere al șahului, într-o situație de pat, o situație irezolvabilă, o situație în care nimeni nu poate câștiga. Pe de o parte, vedem că Gazprom nu poate alimenta regiunea transnistreană fără a trece prin Ucraina, pentru că pur și simplu nu-i gata infrastructura alternativă, inclusiv reversul; pe de altă parte, malul drept nu poate fi alimentat nici el din alte surse sau prin alt mod, cel puțin fiabil, inclusiv partea de sud decât prin gazoductul transbalcanic. Respectiv, cel mai probabil că pe dimensiunea balcanică se va păstra și în continuare și după 2019 exact același regim. Deci, gazul va curge din Rusia prin Ucraina înspre Balcani cel puțin pentru a alimenta regiunea transnistreană și Republica Moldova. Deja mai departe, România poate să rezolve problema prin Bulgaria, prin reversul din Bulgaria, deja cum se vor înțelege mai departe, că acolo sunt variante mai multe. Ideea Turkish Stream-ului era să ocolească tranzitul prin Ucraina, dar Gazprom-ul nu-și poate permite în prezent să lase Republica Moldova sau consumatorii din Republica Moldova și de pe malul stâng al Nistrului fără gaze. Respectiv, tranzitul prin Ucraina pentru regiunea transnistreană și Republica Moldova eu sunt 90 la sută convins că se va menține. Dacă până atunci noi vom avea posibilitatea, deși nu cred, fiindcă pur și simplu nu se reușește tehnic de a aduce gaz în regim revers dinspre Turcia înspre Republica Moldova, atunci ar putea fi revizuite anumite regimuri. Dar eu nu cred că asta ar putea avea loc până la 1 ianuarie 2020. Cred că pe dimensiunea balcanică nu se va schimba absolut nimic, pe dimensiunea tranzitului în Europa prin Ucraina, acolo ar putea interveni schimbări, ar putea, deși schimbările vor fi foarte minore, deși partea maritimă a gazoductului Nord Stream-2 teoretic încă mai poate fi finalizată către sfârșitul anului 2019, deși asta tot destul de complicat va fi din cauza poziției Danemarcei, dar nu este gata partea terestră. În Germania, în interiorul Uniunii Europene nu sunt gata gazoductele care să poată prelua acest volum de gaze din malul Mării Baltice ca să fie transportat în interiorul Germaniei. Respectiv, cel puțin în următorii câțiva ani, minimum vreo doi ani, tranzitul prin Ucraina va fi păstrat. Poate se vor micșora puțin volumele, dar el va fi păstrat, de asta eu repet: eu nu văd un risc iminent după 1 ianuarie 2020.”

Europa Liberă: Acum previziunea Dvs. cu tariful. Ce ar putea să se întâmple, pentru că se așteaptă o vizită a premierului la Moscova și, din ce înțeleg eu, subiectul cel mai important ține de tariful la gaze?

Victor Parlicov: „Oficialitățile noastre pentru a amortiza șocul tarifar care ar veni inevitabil dacă nu se ieftinește acum brusc gazul, poartă negocieri cu Gazprom-ul pentru claritate, ca să înțelegem. Prețul gazelor naturale pentru Republica Moldova acum include o taxă de export în mărime de circa 30 la sută impusă de Federația Rusă la exportul gazului din Federația Rusă. Deci, din câte înțeleg eu, subiectul negocierilor este exact acesta ca Federația Rusă să accepte excluderea acestei taxe la export, care ar permite ieftinirea semnificativă a gazului pentru consumatorul din Republica Moldova, implicit amortizarea șocului tarifar care inevitabil ar veni fără asta.”

Europa Liberă: De ce Gazprom-ul ar accepta excluderea?

Victor Parlicov: „Nu știu. Prin faptul că noi inițiem negocierile în lipsa vreunor pârghii reale, în lipsa unor opțiuni alternative de a aduce gazul în Republica Moldova, în lipsa unor furnizori alternativi noi suntem într-o poziție de negocieri extrem de slabă și mergem acolo într-un fel să cerșim niște reduceri de atâta că ne trebuie, dar eu sunt absolut sigur că chiar și dacă noi vom obține de la Gazprom o reducere, asta va veni pe contul unor concesii pe care va trebuie să le acceptăm pe alte dimensiuni, de pildă pe dimensiunea politică. Dacă vorbim despre prețul gazelor de la Gazprom, atunci da, asta este și a fost întotdeauna sub o formă sau alta, deși putem să considerăm asta corect, putem să considerăm asta incorect, dar asta a făcut întotdeauna parte din pachetul de negocieri, inclusiv politic. Asta a fost inclusiv făcut de Federația Rusă, agenda asta a fost promovată în toate țările. Ei au încercat să utilizeze gazul ca instrument de negociere politică. De asta și spun: negocierea între prim-miniștri, între președinți, între Moldova-Gaz și Gazprom întotdeauna va avea o latură politică și Gazprom va încerca să utilizeze această posibilitate de a da reducere la preț pentru a obține anumite beneficii politice în favoarea Federației Ruse. Eu nu știu ce vor solicita ei, dar intuiția mea îmi spune că ei vor solicita ca noi să aderăm la Uniunea Euroasiatică. Pur și simplu, Gazprom-ul să ne dea o reducere de 30 la sută la preț n-are s-o facă. Asta este evident. Nu cred că Guvernul Maia Sandu va accepta, în calitate de condiții pentru reducerea prețului la gaze, să renunțăm la Acordul de Asociere sau să renunțăm la vectorul european și să ne apropiem de Uniunea Euroasiatică. Eu asta nu cred.”

Europa Liberă: Ultima informație care era că prețul de import pe acest an crescuse cu vreo 30 la sută sau cu cât crescuse?

Victor Parlicov: „Prețul mediu de achiziție a gazelor în primul semestru al anului 2019 a fost cu circa 30 la sută mai înalt decât prețul gazelor inclus în tarif.”

Europa Liberă: Dacă va continua tot așa, asta ar însemna o iminență a majorării?

Victor Parlicov: „Da, dacă continuă tot așa, absolut. În mod normal, tarifele trebuiau majorate încă anul trecut.”

Europa Liberă: Și cum se întâmplă că ANRE-ul nu purcede, Moldova-Gaz nu cere?

Victor Parlicov: „Păi n-a purces până acum... Asta-i consecința faptului că activitatea Agenției a fost politizată în exces, că Agenția în loc să se ocupe de reglementare se ocupa de politică, iar politicienii în loc să se ocupe de politică se ocupau de reglementare. Moldova-Gaz cred că nu bătea alarma de atâta că, parțial, la Moldova-Gaz nu era nici președinte al Consiliului de administrație, era un interimar...”

Europa Liberă: Dar acum, iată, cu această numire parcă s-au dezghețat lucrurile?

Victor Parlicov: „Eu sper că acum noua conducere de la Moldova-Gaz să ia situația sub control și să vedem acțiuni din partea lor și nu doar pe dimensiunea tarifară, dar inclusiv să vedem acțiuni în tot ce ține de un audit, o verificare a ceea ce s-a întâmplat în trecut, pentru că există foarte multe întrebări vizavi de modul în care a fost gestionată această companie pe parcursul anilor – de la fondare și până în prezent. Datoriile, cel puțin cele aferente malului drept, cuantumul acesta de datorii sunt absolut inexplicabile, dacă e să pornim de la o logică economică sănătoasă. Pe malul drept să acumulezi datorii de 400 și ceva de milioane de dolari față de Gazprom, trebuie să fii foarte talentat în gestionarea banilor la această întreprindere.”

Europa Liberă: Dl Parlicov, dar vă imaginați că putea să fie acolo un alt om? Vă întreb, pentru că – știți cum – există părerea asta. Iată, Blocul ACUM a cedat și funcția asta.

Victor Parlicov: „Da, eu cred că a fost o partajare politică, cred că funcția asta a cerut-o președintele Dodon, mai ales că el era și într-o poziție mai bună decât oricine altcineva să negocieze cu partea rusă, pentru că până la urmă partea moldovenească înaintează candidatul, dar este nevoie oricum de acceptul Gazprom-ului. Deci, Dodon era cel mai bine plasat pentru a asigura că candidatul propus de Guvernul Republicii Moldova va fi acceptat și de partea rusă. Și eu cred că acesta a fost unul din argumentele care s-au invocat atunci când s-a negociat și această funcție a fost partajată, eu cred că politic, PSRM-ului și dlui Dodon. Unicul lucru, eu aș fi vrut ca toate aceste partajări să fie explicite. Eu nu văd o problemă, apropo, cu partajările acestea politice, pentru că până la urmă politicienii trebuie să-și asume deciziile pe care le iau. Or, asumarea deciziilor înseamnă inclusiv asumarea responsabilității pentru persoanele pe care ei le-au selectat și le-au numit în funcții. Eu cred că dl Ceban a demonstrat capacități foarte bune în poziția de manager și în poziția de vicebașcan și dacă o să vă uitați la statistica economică, autonomia găgăuză a asigurat cea mai rapidă creștere economică pe parcursul ultimilor ani, respectiv capacitățile lui de a atrage investiții și finanțări putem considera că sunt probate. Acum să vedem dacă el va putea face față unei întreprinderi cu un specific foarte mare legat de elitele regionale, raionale și dimensiunea extrem de sensibilă politică legată și de Gazprom, și de regiunea transnistreană.”