Repatrierea germanilor din România, deportaţi în Uniunea Sovietică, a fost însoţită, în 1949-50, de o masivă campanie politico-ideologică. Ziarele din România relatau despre întâlniri cu cei reîntorşi şi despre şedinţe festive de întîmpinare, organizate de activişti ai Partidului Muncitoresc Român (PMR) şi Comitetului antifascist german din România, înfiinţat după interzicerea Organizaţiei Antihitleriste Germane (DAO).
Your browser doesn’t support HTML5
William Totok - 2020 – un an al comemorărilor III
În atmosfera anti-germană, întreţinută după 23 august de numeroşi activişti, pînă şi Organizaţia Antihitleristă a germanilor fusese demonizată drept o asociaţie pro-fascistă.
„Stalin” - Alfred Margul-Sperber (Neuer Weg, 21. 12. 1949)
Într-un amplu reportaj din Braşov, publicat în cotidianul „Neuer Weg” pe 20 ianuarie 1950, este descrisă o manifestaţie dedicată repatriaţilor. Pe lângă reproducerea unor cuvântări şi declaraţii ale celor reveniţi, se relatează şi despre un program artistic, în cursul căruia au fost recitate poezii, ca de pildă elogiul versificat, scris de poetul Alfred Margul-Sperber în cinstea lui Stalin. Poeme dedicate repatriaţilor au semnat în următoarele ediţii ale ziarului numeroşi autori care au contribuit la aşezarea literaturii germane din România pe linia proletcultismului şi realismului socialist. Unul dintre ei fusese şi Franz Johannes Bulhardt, altul Hans Mokka. Despre Mokka s-a aflat abia după deschiderea arhivelor că făcuse parte din echipele de pază ale lagărului de concentrare din Auschwitz şi tot acolo fusese şi bibliotecar. Amândoi acceptaseră să devină agenţi ai Securităţii.
„Mărturisirea unui repatriat” - Oskar Pastior (Neuer Weg, 6.2. 1950)
În ediţia din 6 fabruarie 1950 a ziarului Neuer Weg este publicată şi o poezie semnată de Oskar Pastior, însoţită de două texte („Mărturisirea unui repatriat” şi „Către Neuer Weg”). Poezia de debut al celui care, după 1968, s-a impus ca unul dintre cei mai importanţi poeţi moderni ai literatura germane contemporane, a fost inspirată de şederea într-un lagăr sovietic. Referindu-se la acest text, Ernest Wichner, fost membru al Grupului de Acţiune Banat şi ex-director al Casei Literaturii din Berlin, care este editorul operelor complete ale regretatului Pastior, afirmă că redacţia ziarului a intervenit şi a prelucrat poezia. Celelalte două texte, spune acelaşi Wichner, au fost fabricate de redactorii lui „Neuer Weg” (cf. Oskar Pastior, „... sage, du habest es rauschen gehört”. Werkausgabe Bd. 1, Hanser Verlag, München, 2006, pp. 359-360.) Din cauza unor poezii în care Pastior a tematizat viaţa din lagărele sovietice, texte depozitate la o prietenă din Sibiu, scriitorul a intrat în vizorul Securităţii. Deţinătoarea poeziilor a fost supusă unor represalii, în urma unei semnalări de către un fost nazist care acceptase să lucreze pentru poliţia politică stalinistă (a se vedea serialul, „Agent sub Hitler, Gheorghiu-Dej şi Ceauşescu”, 1, 2, 3, 4, 5, Radio Europa liberă, 2015).
Amintirile lui Pastior despre cei patru ani petrecuţi într-un lagăr au furnizat, de altfel, Hertăi Müller materialul care stă la baza romanului ei: „Leagănul respiraţiei”.