Pandemia de COVID-19 nu poate să nu afecteze – dramatic – și sectorul vitivinicol al Republicii Moldova. Cum se prezintă realitatea și ce viitor se întrezărește deja pentru industrie în împrejurările de acum? Ce este de făcut ca efectele crizei economice să fie diminuate, astfel încât într-o nouă realitate, cea de post-COVID-19, redresarea industriei să se producă cât mai rapid cu putință? O convorbire pe această temă cu directorul Oficiul Național al Viei și Vinului (ONVV), Gheorghe Arpentin.
Your browser doesn’t support HTML5
Interviul matinal cu Georghe Arpentin
Gheorghe Arpentin: „Avem primele date referitoare la activitățile economice pe primul trimestru ale sectorului vitivinicol. Dacă luăm în total pe primul trimestru, se mențin încă exporturile, fiindcă trebuie să menționăm că Republica Moldova exportă 85 la sută din produsele vitivinicole și doar 15% rămân pentru piața internă.
Suntem foarte influențați de modul în care se comportă piețele noastre.
În luna martie simțim primele scăderi ale exporturilor, ceea ce se întâmplă pentru prima dată în ultimii cinci ani.
Datele statistice ne arată că în luna martie simțim primele scăderi ale exporturilor, ceea ce se întâmplă pentru prima dată în ultimii cinci ani. De la crearea Oficiului Național al Viei și Vinului noi simțim scăderi în vânzările noastre atât în valoare, cât și în volum. Cele mai mari scăderi le avem pe piețele noastre tradiționale, cum ar fi Kazahstanul, Ucraina, Rusia și din altă parte, pe piețele din Europa Centrală, care au apărut în urma lucrului de diversificare a piețelor: Polonia, România, Cehia, China.
Deci, trebuie să interpretăm aceste date cu mare precauție, fiindcă sunt date care se bazează pe activități care au fost înainte și am avut creșteri, iar acum ne aflăm într-un punct din care vor urma descreșteri ale exporturilor. Estimările noastre ne arată o descreștere de până la 50 la sută din exporturile noastre după un scenariu mai pesimist și 30 la sută în cazul în care unele piețe au să se comporte mai altfel pentru a recupera exporturile.
Ne așteptăm la situații mai grele, fiindcă în afară de industria vitivinicolă, chiar dacă e un pilon al economiei naționale care contribuie cu 1,5% la Produsul Intern Brut și asigură mai mult de 7 la sută din balanța pozitivă a comerțului nostru, sunt alte probleme majore care trebuie să fie rezolvate, dar desigur nu trebuie să uităm și de industriile care stau la baza economiei țării. Trebuie să mai adăugăm aici în context ca să fie clar până la capăt că vinăriile sunt în perioada lucrărilor de primăvară în vii, care trebuie să fie efectuate, fiindcă se pune baza viitoarei recolte și totuși vița de vie trebuie să continue ca să asigurăm viitoarea recoltă pentru afacerile care vor veni după perioada asta de criză.”
Europa Liberă: Este cert că una din cele mai stringente sarcini în actualele condiții este cea a păstrării locurilor de muncă. Cum însă, dle Arpentin, ce posibilități au angajatorii din industrie în acest sens? De ce au nevoie?
Gheorghe Arpentin: „Eu cred că situația cu forța de muncă, cu angajații va deveni acută, sunt deja primele cazuri de șomaj tehnic, e o problemă mare să menținem locurile de lucru cu rezervele care mai sunt la vinării.
Cred că situația cu forța de muncă, cu angajații va deveni acută, sunt deja primele cazuri de șomaj tehnic.
Să nu uităm că unele vinării fac afaceri, deci vânzările merg, dar sunt și unii care vor intra în dificultăți mari, mai ales micii producători care dispun de mijloace circulante mai modeste. Desigur trebuie de găsit soluții, noi trebuie să recunoaștem că nu avem soluții în prezent cum să fie păstrate ... Lucrările în câmp se fac cu rezervele care au fost, situația se schimbă pe zi ce trece și eu cred că o să se adâncească problema aceasta
. Acum suntem împreună cu reprezentanții sectorului, cu Consiliul de Coordonare al Oficiului Național al Viei și Vinului suntem în căutarea soluțiilor, dar acestea trebuie să fie realiste pentru situația pe care acum o avem, fiindcă propuneri sunt foarte multe, dar trebuie să vedem ce ne putem permite în această perioadă.”
Europa Liberă: Probleme o grămadă acum, în noile realități. Ar fi momentul, dle Arpentin, pentru o restructurare cumva calitativă a sectorului, acum când aceste probleme capătă o dimensiune poate că și îngrijorătoare? Ce ar trebui să includă o asemenea restructurare?
Gheorghe Arpentin: „Noi vedem situația aceasta de criză ca o oportunitate pentru a promova cu toată forța reformele structurale care, după părerea noastră, au întârziat. Și au întârziat, fiindcă noi înainte de criza sanitară deja eram într-o criză de supraproducere. Tot timpul apăreau tensiuni înaintea culesului strugurilor. Deci trebuie de luat măsuri structurale pentru a elimina persistența lor și aici trebuie să spun că sunt măsuri diferite de intervenție asupra ofertei vinului nostru sau ceea ce producem noi, cu atât mai mult că ne așteptăm la scăderea cererii pe piețele noastre țintă odată cu dezvoltarea stării epidemiologice, mai ales pe piețele pe care le-am numit (România, Polonia) cererea încă va mai scădea.
Noi putem să acționăm asupra ofertei noastre, să diminuăm volumul de vinuri, ne gândim la distilări pentru a obține noi produse.
Noi putem să acționăm asupra ofertei noastre, să diminuăm volumul de vinuri, ne gândim la distilări pentru a obține noi produse. Chiar și detergenții aceștia pentru dezinfecție, bioetanol, deci alte produse pentru a elibera lichidități din stocurile care sunt la vinării și ele să le folosească pentru alte activități care sunt necesare.”
Europa Liberă: Anul 2019 a fost un an al recordului la exporturile de produse vinicole. Vinurile au constituit 94 la sută din totalul exporturilor, divinurile și distilatele din vin acoperind doar 3%, de exemplu. E bine, e rău, mai ales dacă ne gândim la stocurile mari de vin acum?
Gheorghe Arpentin: „Sunt mai multe măsuri sau instrumente pentru a echilibra cererea și oferta, instrumente care sunt folosite și de alte țări care au aceeași situație de supraproducere. Dvs ați remarcat bine că putem să facem brandy și divinul nostru, dar filiera de vin și brandy tot nu putem să o îngreunăm, să facem cantități mai mari decât putem să comercializăm pe piețe. Și filiera de divinuri tot nu se află în cea mai bună situație în ceea ce privește echilibrul acesta și stocurile tot cresc și acolo și, făcând un produs, nu trebuie să creăm o altă problemă colegilor care lucrează în sectorul vitivinicol cu alte produse.
Desigur putem să mai acționăm asupra recoltei viitoare, dar nu putem acum să facem prognoze, o să devină limpede la începutul verii în timpul înfloririi, atunci vom avea primele estimări, dar văzând condițiile climaterice care s-au instalat deja, mai ales seceta care a fost anul trecut și continuă și în prezent cred că o să influențeze asupra volumului recoltei. Vom vedea care o să fie, dar trebuie de menționat că noi am avut în 2017 și în 2018 recolte cu mult mai înalte decât media de la noi, iar în 2019 cam ne-am întors la o recoltă medie. Vom vedea cum va fi, fiindcă de recoltă și de stocuri care constituie disponibilitățile noastre vor depinde mai departe și prețurile la struguri, prețurile la vinurile noastre, fiindcă vinurile în stoc apasă asupra prețurilor, desigur și a materiei prime.
Sunt și alte măsuri de a diversifica produsele din struguri, de a face nu numai vinuri, întrucât scade cererea la ele pe piețele externe, mai ales în timpul acesta și nimeni nu știe cum vor evolua. Dacă până la criză era o stagnare a consumului de vin, nu sunt așa mari oportunități, chiar dacă sunt noi le sesizăm, lucrăm foarte mult la aceea ca să dinamizăm exporturile, dar nu-i o problemă de export, ci e o problemă mai mult structurală, fiindcă în prezent nu putem să vindem atâta cât producem, mai ales că în ultimii ani au intrat în producere noi plantații de bună calitate și asta a adus la aceea că noi avem volume mai mari decât putem să comercializăm.
Sunt diverse căi ca să ameliorăm situația prin a diversifica produsele din struguri și eu cred că aici sunt foarte multe oportunități pentru a dezvolta filiere întregi cu locuri de muncă, sunt foarte multe lucruri interesante care pot fi aplicate aici ca să diversificăm produsele. Nu trebuie uitat, de altfel, și vinul fără alcool, care este foarte solicitat de 52% de populație care nu poate să consume din diferite considerente alcool și vinurile acestea pot să devină un element de diversificare foarte interesant pentru sector.”
Europa Liberă: Unii ar spune, dle Arpentin, că vinul stocat nu va dispărea nicăieri, că atunci când se va reveni la normal, la un fel de normal, să zicem, pierderile se vor putea recupera prin vânzări mai mari. Sau și în această privință nu e prea mult loc pentru iluzii?
Noi trebuie să limităm volumele de vin, să le echilibrăm cu ceea ce putem noi, cu posibilitățile pe care le avem pe piețe.
Gheorghe Arpentin: „Eu am spus mai sus că stocurile constituie o problemă nu atât a vânzărilor, cât a structurii. Nu sunt posibile în termen scurt atâtea vânzări pe cât noi producem și de aceea noi trebuie să limităm volumele de vin, să le echilibrăm cu ceea ce putem noi, cu posibilitățile pe care le avem pe piețe. Iată, dacă ne uităm în ultimii cinci ani, până în 2019 a funcționat, deci am avut tot timpul creșteri ale exportului, dar nu mai poate să fie, consumul la nivel internațional e stagnat, nu crește, pe unele piețe chiar are tendințe să descrească. De aceea trebuie să întreprindem alte măsuri decât să facem vânzări.
Desigur, nu trebuie să uităm de vânzări, dar piața are o posibilitate de absorbție...Trebuie să avem, deci, activități maxime pentru a susține aceste vânzări, dar eu cred că problema aici e legată mai mult de stocurile noastre de producere și de stocurile care persistă, deci nu-i primul an, din 2013 sunt permanente, după o mică scădere, după ce a fost al doilea embargou și după asta stocurile noastre au început iarăși să crească.”
Europa Liberă: Da, și este de presupus, bănuiesc că și alți producători de la curți mai mari vor încerca să scape de stocurile mari de vin și vor vinde probabil la prețuri mult mai reduse decât are un vinificator moldovean posibilitatea, nu?
Gheorghe Arpentin: „Riscul acesta este mare, fiindcă dacă ne uităm la statisticile valorii vinului, ale vânzărilor, prețului mediu al unui litru de vin pe piețele internaționale, noi ne aflăm la coadă. Vrem acum prin lansarea unei noi strategii să valorificăm mai bine vinul nostru, măcar să-l aducem la prețul mediu mondial, undeva la trei dolari per litru, dar în situațiile acestea de supraproducere, când se face concurență neloială cu prețurile... toate acestea nu duc la valorificarea mai bună a vinurilor.
Mai mult ca atât, e clar că această criză sanitară va duce la pierderi, la falimentarea unor vinării și o vinărie falimentată, desigur, are prețurile la vin cele pe care le are, mai ales dacă se află în proces de lichidare... Deci o să fie o presiune enormă asupra prețurilor, cu atât mai mult că multe țări vor reveni cu volume de vin importante și competiția va fi foarte dură.”