Cum să-l ajutăm pe procurorul Stoianoglo?

Cum să-l ajutăm pe procurorul Stoianoglo?

Procurorul general Alexandru Stoianoglo s-a plâns deunăzi pe lipsa de cooperare a instanțelor de judecată și altor instituții ale statului în marile anchete de corupție, inclusiv în dosarul de crimă organizată, escrocherie și spălare de bani al oligarhului fugar Vlad Plahotniuc. Dosarele legate de frauda bancară, în opinia lui Stoianoglo, sunt blocate în instanţe de unii magistraţi şi pe deasupra Banca Naţională nu face mare lucru pentru ca să se afle adevărul despre falimentul celor trei bănci din 2014. Dialogul cu instanţele judecătoreşti e anevoios, iar şedinţele de judecată au loc la intervaluri mari de timp.

Un soi de amărăciune şi neputinţă se degajau din discurusul procurorului general şi, uitându-mă la el, am simţit un soi de milă învăluindu-mă. Îmi era milă de procuror şi îmi era milă de cetăţenii Republicii Moldova, care aşteaptă ani de zile finalizarea acestor dosare.

Mărturisesc că nu e prima oară când văd nişte ditamai politicieni şi funcţionari moldoveni plângându-se de faptul că cineva le pune beţe-n roate. Parcă are omul o funcţie importantă, parcă e influent şi impunător, dar… nu poate să obţină rezultate din cauza unor făcători de mişmaşuri. Simt o strângere de inimă ori de câte ori aud asemenea confesiuni triste ale unor mari conducători moldoveni. Şi parcă îmi vine să-mi fac bagajele şi să plec pe alte meridiane.

Păi, stimabililor, dacă voi nu puteţi să finalizaţi dosarele şi să pedepsiţi hoţii, noi, simplii muritori, ce ar trebui să facem? Să vă ajutăm? Dar cum? Eu unul nu ştiu. Dacă mesajele astea pline de neputinţă ni le adresaţi nouă, aţi greşit adresa. Noi nu ştim ce să facem. Dar vrem totuşi să apară nişte verdicte. Aşa că încercaţi totuşi să fiţi mai puternici, mai încrezători, şi munciţi, munciţi cu acribie. Sau părăsiţi funcţiile importante şi ocupaţi-vă cu alte chestiuni…