Dimensiunea libertară a operei lui Eugen Ionescu

„Fac parte din generația cea mai norocoasă pe care a cunoscut-o pînă acum istoria României. Nici înainte, nici după generația noastră, România n-a mai cunoscut libertatea, belșugul, și disponibilitatea de care ne-am bucurat noi, cei care am scris între 1925 - 1940.”

Din această cea mai norocoasă generație de care vorbea Mircea Eliade Europei Libere la Paris în 1961, au făcut parte, alături de el, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Constantin Noica și Mihail Sebastian, și foarte mulți oameni tineri care absolviseră universităţi de prestigiu din Europa. Dintre ei, Eliade, Cioran și Ionescu au devenit faimoși pe plan internațional, după ce au plecat în exil, unde șiau publicat operele.

Însă între Eugen Ionescu, pe de-o parte, și Mircea Eliade şi Emil Cioran, pe de alta, există o diferență fundamentală: în vreme ce Eliade și Cioran au avut în perioada interbelică atitudini legionare, anti-semite și pro-fasciste, Ionescu s-a opus atitudinii politice a prietenilor săi, iar după război a scris articole împotriva nazismului şi a formei acestuia din România, legionarismul. „Maladia nazistă, sămănătorismele, specificul etnic, ura împotriva universalului trebuiau suprimate din rădăcini”, îi scria Eugen Ionescu lui Tudor Vianu de la Paris în 19 septembrie 1945. Și în acelaşi an spunea că pentru Mircea Eliade, citez: „totul e pierdut de vreme ce a învins comunismul. Ăsta e un mare vinovat. Şi el, şi Cioran (...)”, am încheiat citatul.

Înainte de 1989, autorul de teatru al absurdului și deținătorul fotoliului cu numărul șase de la Academia Franceză a criticat de nenumărate ori regimul Ceaușescu, în special în emisiunile „Teze și antiteze la Paris” realizate pentru radio Europa Liberă de Monica Lovinescu și Alain Paruit.

Din cauza asta, piesele sale au fost interzise în România, singura trupă care a reușit să joace un text de Ionescu în anii 1980 fiind Ars Amatoria & Fiii, de la Facultatea de filologie din Cluj. Era vorba de „Englezește fără profesor”, varianta în limba română a piesei „Cântăreața cheală”, în regia profesorului și criticului literar Ion Vartic.

În 26 noiembrie 1989, Eugen Ionescu împlinea 80 de ani. Și pentru că dramaturgul fusese de multe ori oaspetele emisiunii „Teze și antiteze la Paris”, Monica Lovinescu a decis să realizeze o ediție specială a programului dedicată acestei aniversări, dar în absența sărbătoritului. Emisiunea a fost difuzată în 30 noiembrie 1989. (Lucian Ștefănescu)