Codul vestimentar feminin musulman în public în UE

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat dreptate unei firme belgiene care nu a acceptat pentru un stagiu o candidată de confesiune musulmană, pentru că insista să poarte vălul islamic.

Codul vestimentar feminin musulman în public în UE

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis așadar joi 13 octombrie că interzicerea simbolurilor religioase în companii private nu constituie o „discriminare directă”, dacă reglementările interne sunt aplicate în mod „nediscriminatoriu”. Altfel zis, dacă interzicerea însemnelor religioase privește toate cultele, iar nu doar islamul. Cu alte cuvinte, compania privată care interzice vălul islamic trebuie să interzică și kippa evreiască sau portul unei cruciulițe, ca să nu mai vorbim de icoane prin birouri.

Avizul juridic final al Curții spune: «În sfârșit, Curtea precizează că, la aprecierea existenței unei justificări a unei discriminări indirecte, dreptul Uniunii nu se opune ca o instanță națională să acorde, în cadrul evaluării comparative a intereselor divergente, o mai mare importanță celor ale apartenenței religioase sau convingerilor decât celor care rezultă în special din libertatea de a desfășura o activitate comercială, în măsura în care acest lucru decurge din dreptul său intern.»

Legislația nu este însă clară

Legislația nu este însă deloc limpede, cel puțin la nivel european. În urmă cu un an, în noiembrie 2021, o gafă a Consiliului Europei (instituția paneuropeană de la Strasbourg, care nu are legătură cu UE) a dus la un întreg imbroglio instituțional și la o serie de confuzii culturale, unele inacceptabile.

Pe scurt, totul a plecat de la o campanie anti-discriminare a Consiliului Europei. Afișele, arătând femei cu văl islamic, alternate cu altele cu capul gol spuneau: „Frumusețea stă în diversitate, așa cum libertatea stă în hijab”!… adică în voalul islamic, cel cu multe nume, în funcție de țările musulmane, și care ascunde parte din față și – mai ales – părul.

### Vezi și... ### Hijabul, o confuzie în Consiliul Europei și neștiința jurnaliștilor

Campania Consiliului Europei (cu finanțare parțială de la UE, care a dat 340.000 euro fără să verifice proiectul) a costat cu totul circa o jumătate de milion de euro (concepția grafică, afișele etc.) pentru ca în final să promoveze un veșmânt religios fundamentalist musulman, interzis de purtat pe stradă în mai multe țări europene!

Codul vestimentar feminin musulman în public în UE

Azi, în unele mari orașe occidentale, poți vedea deseori mai multe femei cu voal decât la Kabul. În schimb, în Afganistan, începând din anii 2001-2002, imediat după fuga talibanilor, am putut vedea bucuria femeilor de a nu mai purta burqa, oroarea de preș care învăluie femeia și o transformă în abajur cu picioare.

Întors atunci la Bruxelles, în cartierul turco-albanez în care locuiesc (nu Molenbeek de unde ies teroriștii, nu… alt cartier, dar vezi aici: Islam în Bruxelles: Molenbeek = Ferentari cu turbane) am dat peste femei în burka, după ce văzusem cum în Kabul și-o aruncă și se bucură că au scăpat de ea.

Am dat și de ideoloage, inclusiv șefa partidului ecologist din Bruxelles, cu care m-am certat definitiv, care apărau burqa și îmi explicau în ce fel e o alegere și un semn al demnității femeii musulmane… Nu este asta, în realitate, ci este un semn de dominație si de supușenie. Și o spălare a creierului încă din copilărie.

Văzusem exuberanța cu care femeile afgane tinere lepădau cât puteau și purtau, sub abajurul obligatoriu de care voiau sa scape, jeans și sandale și abia așteptau să poată să umble cu pletele în vânt, ca să aud după aia doamne occidentale apărând voalul integral ca făcând parte din „demnitatea femeii”.

Intervenția legislatorului

Recent, în mai multe țări europene s-a pus problema legiferării în chestiunea codului vestimentar musulman în public. Spuneam că în multe mari orașe occidentale, poți vedea deseori mai multe femei voalate decât în Kabul. Asta, desigur, și pentru că fundamentalismul islamic este în primul rând un fenomen urban. La țară, la sat, în lumea musulmană, femeia lucrează la câmp și în curte. Voalul integral, burka ar împiedica-o să facă treabă. La oraș – bărbatul înstărit își arată femeia voalată ca să dovedească că e suficient de avut ca femeia lui să nu lucreze.

### Vezi și... ### Moartea Mahsei Amini continuă să provoace proteste în Iran

Mai multe țări europene, Franța și Belgia în primul rând, au legiferat în chestiunea vălului islamic în public. Germania de asemenea, însă într-o astfel de țară federală, fiecare Land are legislația lui, astfel încât interdicțiile respective funcționează în unele orașe, în vreme ce în altele legislația locală e încă indiferentă.

În Franța, mai bine de 30 de orașe au interzis acele burkini, voalul integral pentru plajă, o formă de burqa pentru mers la mare și intrat în apă.

În ultimii doi-trei ani, însă, impunerea măștii medicale în public, din pricina pandemiei, a transformat într-o comicăreală legile anterioare care interziceau, în public, hijabul, burqa, niqab, abaya sau chadorul, sau orice voal islamic care acoperă fața.