Anglia nu mai este creștină, iar o franțuzoaică rusofilă a ajuns în fruntea Adunării Parlamentare NATO

Pentru prima dată în istorie — și poate în mod ireversibil — mai puțin de jumătate din populația Angliei și a Țării Galilor (Wales) se consideră creștini, indiferent de apartenență.

Este vorba de cifre oficiale, furnizate de o anchetă guvernamentală. The Guardian, la Londra, subliniază evidența: schimbările sunt importante într-o țară cu o biserică oficială, cum e cea anglicană. Bisericii anglicane i se acordă influență și privilegii despre care unii susțin că sunt excesive, în vreme ce o proporție tot mai scăzută a populației se identifică drept creștină.

În 2020, cu un an înainte de realizarea recensământului în cauză, British Social Attitudes Survey a întrebat: „Vă considerați ca aparținând unei anumite religii? Dacă da, care?” S-a constatat atunci că 53% dintre adulții britanici au spus că nu au o religie la care aderă, în timp ce doar 37% s-au identificat ca fiind creștini.

Cum o constată și foarte conservatorul The Times, numărul persoanelor care se declară „ fără religie” aproape s-a triplat de la începutul mileniului, din anul 2000 încoace.

Anglia și Țara Galilor au devenit astfel foarte puțin religioase. Recensământul din 2021 arăta deja că 37,5% din populație, sau aproximativ 22,3 milioane de oameni, declară că nu aparțin vreunei religii. Cifra este în creștere comparat cu 15%, sau aproximativ 7,8 milioane de oameni, în 2001 și 25%, aproximativ 14 milioane de oameni, în 2011.

Cifrele recensământului au arătat, de asemenea, că ponderea grupului "etnic britanic alb" din Anglia și Țara Galilor a scăzut în masa populației.

Peste ocean, The Washington Post constată la rândul său o profundă modificare demografică a Angliei, ducând la o societate foarte diversă și îndepărtată de valorile religiei.

Alibaba și cei 40 de hoți chinezi aflați la putere

În acest timp, într-o altă țară de mult timp fără religie, China, fondatorul giganticei companii Alibaba, Jack Ma, s-a refugiat la Tokyo.

Miliardarul Jack Ma, cândva cel mai bogat om al Chinei, se află în capitala japoneză „de aproape șase luni”, în vreme ce represiunea din China „împotriva sectorului tehnologic și a celor mai puternici oameni de afaceri” continuă, cum o revelează Financial Times.

Ma a dispărut din viața publică de când a criticat autoritățile fiscale chineze în urmă cu doi ani, acuzând băncile de stat că au o „mentalitate de creditori și de amanet”.

De atunci, cele două companii pe care el le-a fondat, Ant și grupul de comerț electronic Alibaba, s-au confruntat cu o serie de obstacole de reglementare. Antreprenorul fugar pare acum a fi devenit un „colecționar entuziast” la Tokyo. Unii dintre prietenii săi spun că „s-a apucat de acuarelă pentru a-și petrece timpul”. Oricum, el se cam pitește acum.

Twitter nu mai cenzurează postările legate de Covid

În China (și Rusia, Iran etc.) se cenzurează masiv. În schimb, Twitter-ul lui Elon Musk a încetat să mai cenzureze dezinformarea în legătură cu Covid. În loc să anunțe direct această schimbare, platforma a adăugat pur și simplu o notă în paginile care subliniază politicile sale de moderare: „Începând din 23 noiembrie 2022, Twitter nu mai aplică politica anterioară privind informațiile înșelătoare Covid-19”, scrie site-ul de informații tehnologice The Verge.

La fel ca majoritatea celorlalte rețele sociale, Twitter avea reguli precise pentru combaterea informațiilor false privind sănătatea în timpul pandemiei, semnalând și eliminând mesajele cu informații greșite despre vaccinurile Covid și suspendând conturile de propagandă ostilă în momentul pandemiei, după cinci denunțuri. Potrivit datelor publicate de compania cu pasărea albastră, din ianuarie 2020, 11.230 de conturi au fost suspendate și aproape 100.000 de tweet-uri au fost șterse.

Qataractă la Mondial

Peste ocean, la Paris, săptămânalul politico-satiric francez Le Canard enchaîné râde în acest timp, chiar în prima pagină (doar în ediția pe hârtie), de atitudinea filozofului la modă Michel Onfray, care “marchează cu capul”, anunțând solemn în Le Figaro că el nu va privi “nici un singur meci al Cupei”. Grea lovitură pentru Qatar!…

Spune Michel Onfray: «Ni-l imaginăm cu greu pe Bergson participând la un maraton, pe Deleuze sărind cu prăjina, sau Sartre făcând natație.» Și totuși, Onfray își zice el singur “populist”, dar iată că el nu are intenția să se amestece cu «tribul microbiștilor».

Deși am scris deja sever despre derivele populiste ale lui Michel Onfray, care se arată a fi pe deasupra și un morocănos anti-european, mărturisesc că felul în care el respinge religia mediatică a fotbalului atinge anumite lucruri pe care le mai spusesem aici despre această pasiune populară, fotbalul, devenită atât de politizată.

NATO: o rusofilă în fruntea Adunării Parlamentare

În sfârșit, același Canard enchaîné mai scrie pe larg și despre surprinzătorul concurs de circumstanțe care a făcut că Adunarea Parlamentară a NATO, care reunește parlamentari din cele 30 de țări membre, are acum ca președintă… o rusofilă: senatoarea franceză Joëlle Garriaud-Maylam.

Aceasta (care este și colonel în rezervă) nu doar că și-a afișat ani de-a rândul peste tot filo-putinismul, dar, invitată în toamna trecută la Sankt-Petersburg la nunta Marelui Duce moștenitor al Romanovilor, ea a sărbătorit la locuința lui Putin și a postat pe Facebook fotografii cu ea și diverse personalități, printre care și cu extremistul Aleksandr Dughin, pe care ea îl numește: “un pasionant politolog” (despre nunta din toamnă a Marelui Duce Romanov am mai scris aici).

Le Canard, care mai scrisese despre cum atât senatul francez cât și serviciile secrete au început să se neliniștească, cum o confirmă site-urile de experți francezi în geopolitică și lumea serviciilor secrete, revelează în ultimul său număr și că Joëlle Garriaud-Maylam a fost deja în vizită în Crimeea, invitată de autoritățile ocupante ruse. Această «matrioșka hiperactivă», cum o numește Le Canard, s-a pronunțat sistematic în favoarea anulării sau ușurării sancțiunilor impuse Rusiei, iar în timpul pandemiei ea a lăudat virtuțile vaccinului rusesc Sputnik.

Mecanismul prin care ea a urcat pe podiumul Adunării Parlamentare NATO este unul al "alternanței", similar și cu ceea ce se practică în Parlamentul European. Sunt alternate partidele politice și, cum fostul președinte al Adunării NATO era un democrat din SUA, Gerald Connolly, cutuma cerea ca rolul să-i revină acum unui conservator din Europa, iar cum Franța avea o femeie conservatoare (membră a partidului Les Républicains) ca vicepreședintă a Adunării, iar acest post nu a revenit încă niciodată până acum unei femei, calea era deja stabilită.

Desigur, nu doar prezența ei, în toamna trecută, la masa Romanovilor și a lui Putin la Sankt-Petersburg ridică semne de întrebare, dar faptul, printre altele, că ea l-a lăudat cu bună știință pe ideologul Aleksandr Dughin, care îndeamnă pe față la anexarea unor țări vecine cu Rusia pentru a reface vechiul spațiu sovietic.

În aprilie anul trecut deja, senatoarea Joëlle Garriaud-Maylam postase pe Twitter laude fără rezerve pentru... poliția rusă și felul în care s-a implicat în manifestațiile de protest după condamnarea opozantului Aleksei Navalnii.

De îndată ce ea a devenit, pe 21 noiembrie, președinta Adunării parlamentare a Alianței Nord Atlantice, site-ul NATO anunța că «matrioșka hiperactivă» a declarat că ea «condamnă Rusia și sprijină Ucraina»… “Cu zelul convertiților”, ricanează Le Canard.

«Tovarășii de drum» ai Kremlinului în Occident

Am mai scris despre cum mulți conservatori, dar și, în dreapta și stânga, extremele occidentale sunt fascinate de Rusia și de Putin. La fel — despre felul în care justiția italiană anchetează asupra felului în care Rusia lui Putin a putut finanța în parte Lega lui Matteo Salvini.

Tot așa, legăturile dreptei din Austria cu Kremlinul sunt mai vechi, iar Putin a produs senzație, în august 2018, mergând ca musafir la nunta lui Karin Kneissl, pe atunci ministra de externe a Austriei. Ba chiar Putin a dansat atunci, în târgul Gamlitz, cu mireasa, care conducea diplomația țării ei ce tocmai preluase președinția rotativă a UE. Între timp, fosta mireasă îmbujorată din Austria a devenit colaboratoare la Russia Today.

Cum o scrisese atunci la München Süddeutsche Zeitung (făcând, fără să-l numească, o aluzie și la fostul cancelar socialist german Gerhard Schröder, numit de Putin în conducerea Gazprom și apoi a Nord Stream), iată încă un politician occidental care acceptă să fie întreținut pe banii contribuabililor ruși.

Sigur, Karin Kneissl va putea oricând să pretindă că nu a făcut toate acestea pentru bani, ci din recunoștință pentru darul lui Putin, care la nunta ei, cum a revelat-o Tageszeitung, i-a adus cu un avion special Corul Cazacilor de pe Don.