Parchetul general a transmis autorităţilor judiciare franceze o serie de documente făcînd parte din aşa numitele dosare „afacerea Jimbolia” şi „Afişe pentru PDSR”.
28 martie 2001
Actualitatea. (Moderator: Radu Călin Cristea; reporter: Andreea Pora).
Nou scandal în PDSR cauzat de transmiterea unor documente justiției franceze.
Omul de afaceri Adrian Costea este implicat în mai multe dosare cu ramificaţii în Romania. Încă din 1998, Transfin, serviciul de prelucrare a informaţiilor şi de actiune impotriva circuitelor financiare clandestine din Franta a solicitat autorităţilor judiciare romane constituirea unei comisii rogatorii pentru una din anchetele privindu-l pe domnul Costea. În 26 februarie, anul curent, răspunzînd unei noi cereri de asistenţă judiciară formulată în cadrul comisiei rogatorii, constituite la solicitarea Transfin, Parchetul general a onorat această solicitare punînd la dispozitia autorităţilor judiciare franceze documente din aşa numitele dosare „Jimbolia” şi afacerea „dosare pentru partid”. Dosare în care, după cum ascultătorii noştri probabil că îşi mai amintesc, se formulau diferite suspiciuni legate de legalitatea unor acţiuni în care ar fi fost implicate şi vîrfuri ale PDSR, inclusiv fostul lider al acestui partid, Ion Iliescu. Justiţia trebuie lăsată în pace să cerceteze acest caz, a spus domnul Iliescu, nu acum însă, ci în mai 2000, după audierea sa în unul din dosarele Costea. Cercetînd aparent în pace cazul Costea, justiţia reuşeşte să stîrnească mînia unor cercuri ale actualei puteri. O mînie a cărei cutie de rezonanţă pare să fie procurorul general Joiţă Tănase, extrem de „framîntat” şi pare-se definitiv neputincios în tentativa de retuşarea acestui caz.
Un nou scandal a izbucnit în sînul puterii. Un scandal în care sunt implicate numele preşedintelui Ion Iliescu şi al procurorului general Joiţă Tănase şi în care, în pofida comunicatelor şi a dezminţirilor venite atît dinspre preşedinţie cît şi dinspre Parchetul General, conotaţiile politice sunt greu de evitat. Ce s-a întimplat de fapt ?
Pe data de 26 februarie 2001, conducerea secţiei de combaterea corupţiei şi a criminalităţii organizate din Parchetul general a transmis, în urma solicitărilor autorităţilor judiciare franceze o serie de documente menţionate ca făcînd parte din aşa numitele dosare „afacerea Jimbolia” şi „Afişe pentru PDSR”. Preşedintele Iliescu a aflat de acest lucru abia la sfîrşitul săptămînii trecute de la avocaţii săi care îl apără în procesul cu Adrian Costea. Supărarea preşedintelui a fost atît de mare, încît, potrivit unor surse din Parchet, Joita Tănase s-a aflat la un pas de demitere. Necazul preşedintelui este de înţeles.
Ultimul termen stabilit de justiţia franceză pentru concluziile finale ale părţilor implicate este pe 3 aprilie, după care, magistraţii vor trebui să stabilească dacă preşedintele Iliescu trebuie sau nu să plătească cele circa nouă milioane de franci francezi pe care i le cere Adrian Costea pentru afişele electorale tipărite în 1996. Documentele trimise cuprindeau declaraţiile date de Ion Iliescu şi Gheorghe Pascu în vara trecută în cadrul unui supliment de comisie rogatorie cerută de partea franceză în dosarul Adrian Costea care este suspectat de spălarea a peste 100 de milioane de dolari în folosul unor demnitari PDSR.
Necazul cel mare se pare însă că se leagă de dosarul Jimbolia. În acest moment pe masa judecătorului de instrucţie Henri Ponce, aflîndu-se declaraţiile tuturor demnitarilor implicaţi în caz. Ale unor cadre de conducere din SRI, MI şi din poliţia de frontieră. De asemenea, între documentele trimise la Paris se mai află şi cele referitoare la comisioanele încasate oficial de SRI pentru aşa numitele „prestări de servicii” în timpul embargoului împotriva Iugoslaviei.
Interesant este că scandalul a izbucnit numai acum şi că, în comunicatul remis de către Parchet, se vorbeşte numai despre transmiterea documentelor referitoare la cazul Adrian Costea.
nu şi la cele vizînd cazul Jimbolia. Argumentul prin care Joiţa Tănase se disculpă este acela că transmiterea documentelor s-a făcut de către secţia anti-corupţie, fără a avea „aprobarea obligatorie a conducerii ministerului public, cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale convenţiei europene, potrivit cărora retransmiterea de documente se face, obligatoriu prin ministerul Justiţiei.”
Robert Cazanciuc, purtătorul de cuvînt al Parchetului General afirmă că documentele nu aveau semnătura procurorului general: „Orice act care părăseşte o unitate de parchet trebuie semnată de conducătorul respectivului parchet. Este foarte simplu.”
Europa Liberă : Si, domnul Joita Tănase, domnul procuror general nu a semnat acest act ?
R. Cazanciuc : Exact.
Numai că fostul adjunct al secţiei anti-corupţie, procurorul Doru Dobocan, cel care, alături de procurorul Ovidiu Buduşan s-a ocupat de instrumentarea cazului susţine contrariul, după cum reiese dintr-o declaraţie dată ziarului Ziua. Mai precis, că documentele rezultate în urma audierilor la comisiile rogatorii nu puteau fi transmise fără acordul conducerii. [...]
Semnificativ este că în acţiunea de „curăţire” a Parchetului General, de înlocuire a unor procurori indezirabili, cel mai bun exemplu fiind cazul Silviei Cerbu, fosta procuroare şefă a secţiei judiciare din Parchetul General, cea care se ocupa de studierea memoriilor pentru recursurile în anulare în cazurile Chiţac, Stănculescu şi Cozma, în aceasta campanie, deci, au fost demişi acum trei săptămîni şi procurorii Doru Dobocan şi Ovidiu Buduşan care au fost mutaţi la Parchetul din Cluj. [...]