„Atuurile francofoniei” de Florent PARMENTIER

Lucrare doctă ce-şi propune să prezinte „aşa cum se cuvine relaţiile speciale dintre moldoveni şi francezi”.

Când toată lumea pare să fi trecut definitiv de partea englezei, dacă nu chiar a americanei, iată-l pe cineva care vorbeşte – haut et fort! – despre Moldova. Atuurile francofoniei, Arc, 2011. Noblesse oblige: se numeşte Florent Parmentier, este doctor în ştiinţe politice, şi a mai publicat – în colaborare – Imperiul în oglindă, Cartier, 2008, despre care am vorbit la apariţie.

Nu ştiu dacă Florent Parmentier l-a citit pe Petru Zadnipru, comparaţia dânsului: „Sunt tot atâtea motive de a iubi Moldova câte boabe în strugure” parcă-mi aminteşte de: „strugure(le) de poamă/ de pe harta Uniunii”. Este, ca să zic aşa, nota lirică personală într-o lucrare altminteri doctă ce-şi propune să prezinte „aşa cum se cuvine relaţiile speciale dintre moldoveni şi francezi, dar şi, mai general, dintre moldoveni şi francofonii care se simt foarte aproape de această ţară, pe cât de necunoscută, pe atât de atrăgătoare”. Nimic nu-i scapă tânărului savant, de la aspectele cu conotaţii istorice: „În Principatul Moldovei (…) francofonia se manifestă prin prezenţa, la curţile princiare sau nobiliare, a unor dascăli care predau limba şi cultura franceză. (…) Peste această francofonie de elită se suprapune francofonia de masă, în ciuda politicii de rusificare din perioada ţaristă (1812-1918), care consta în discriminarea, mai mult sau mai puţin intensă, după epoci, a limbii locale. Limba franceză redevine accesibilă în Basarabia între cele două războaie mondiale, când provincia este integrată în România…” la cele care ţin de politica lingvistică a URSS-ului şi, ulterior, a ex-republicilor sovietice. În cele peste 50 de paragrafe sunt dezbătute tot felul de probleme, de la cele geopolitice la cele economice, accesul punându-se pe latura practică – de ex., „Cum să faci cunoştinţă cu Moldova: portalul francofon moldavie.fr”. Nu în ultimul rând, autorul pledează pentru un summit al Francofoniei la Chişinău, în partea finală a lucrării – „Chişinău: atuurile unei candidaturi”.
Bref, vive la francophonie en Moldavie!