După absolvirea clasei a XII-a, de un lucru era sigur – voia să plece peste hotare. Făcuse un liceu francofon la Chișinău, așa că știa și țara spre care să se orienteze. Rămânea de ales ce să învețe mai departe.
A oscilat, la fel ca mulți dintre colegii săi, între Economie, Drept și Medicină, mai ales că venea dintr-o familie de doctori. Până la urmă, și-a spus: „Ei bine, eu o să fac vin!”.
Din podgoriile franceze la cele americane
Astfel, Silviu a ajuns, în 2017, la Dijon, un oraș situat în estul Franței, în regiunea Bourgogne – Franche – Comté, renumită pentru vinurile sale. Așa cum nu a întâlnit mulți moldoveni acolo, a fost nevoit să plonjeze dintr-odată în interacțiunea cu francezii.
„Sigur că nu a fost ușor la început. Deși știam franceza, a fost mai complicat atunci când a trebuit să trec la conversațiile în limbajul de zi cu zi sau când a trebuit să caut chirie”, spune el.
O podgorie din Franța, unde Silviu a mers pentru puțin timp în 2023.
Cu toate acestea, a rămas concentrat pe scopul său: înainte de toate, voia să înțeleagă cum se produc unele dintre cele mai bune vinuri din lume. Pentru a reuși, a mers să lucreze la un domeniu familial, vechi de 15 generații.
„Beciurile lor sunt din 1506, ei cultivă pământurile pe care au lucrat stră-stră-străbunicii lor. Deci, pe lângă identitatea vinului, e și un fel de aură diferită. Acei oameni nu doar că sunt pasionați de vin, ei trăiesc cu asta. Respectiv, vinul lor are ce-ți povesti”, explică Silviu.
După cei 5 ani de studii în Franța, urmând o tendință populară în Vest, a decis să-și ia un an sabatic, pentru a călători și a experimenta munca din sectorul vinicol în alte țări.
„Acest domeniu de activitate cere să fii implicat în lucrul sezonier, de la culesul strugurilor și până la producerea vinului. Iar în perioada asta e nevoie de multe brațe de muncă în diverse țări”, mai spune Silviu.
Așa, a ajuns, prin intermediul unui program similar cu Erasmus, doar că dedicat absolvenților de la Agricultură, Apicultură, Silvicultură și Vinificație, la Oregon, în Statele Unite. Urma să învețe acolo, timp de jumătate de an, cum este să lucrezi într-o mare companie vinicolă, cu accent pe partea de business.
„Ca să faci un vin bun, ai nevoie de multă experiență”
La încheierea sezonului, se împrietenise cu un coleg din Argentina, care i-a propus să meargă în țara lui. Familia colegului avea o vinărie la Mendoza, un oraș situat în vestul Argentinei, la poalele Munților Anzi, cunoscut drept centru al industriei vinicole argentiniene.
Atunci când la Oregon se încheia sezonul de cules struguri și de procesare a vinului, în Argentina abia începea. Silviu a reușit, astfel, să participe la două sezoane succesiv și s-a bucurat că a putut să profite din plin de acestea.
În perioada când a muncit în SUA, pentru Jackson Family Wines, anul 2022.
„Ca să faci vin, ai nevoie de multă experiență. Culesul e doar o dată pe an, iar procesul de producere e ireversibil. Deci, dacă nu ți-a ieșit anul acesta, trebuie să aștepți un an întreg ca să încerci din nou”, precizează tânărul.
La Mendoza, odată ce strugurii ajungeau în secția de producere, Silviu, alături de alți colegi, era responsabil de transformarea acestora din materie primă în produs finit. A descoperit că aceasta este perioada care-i place cel mai mult: când, observând sucul strugurilor, putea prognoza calitatea vinului.
„Gustăm bobițele și cântărim când să culegem, dacă aciditatea e bună, dacă e destulă culoare, dacă au destul zahăr. Tot procesul ăsta e, pur și simplu, fascinant”, povestește Silviu.
Silviu la Salta, în Argentina, lucrând la Estancia Los Cardones, anul 2022.
După întoarcerea din Argentina, a muncit câteva luni în Franța și, apoi, în Elveția, înainte de a reveni acasă. Fusese deja la câteva interviuri de angajare în Moldova, când a fost contactat de către fostul său șef de la Geneva. I-a oferit postul de responsabil de producere la „Domaine du Paradis”, o podgorie care se întinde pe 25 hectare.
Tranziția de la ulcior la sticlă și de la sticlă, la pahar
De mai bine de un an, Silviu se află în Elveția, unde monitorizează, alături de șeful său, tot ce se întâmplă în vie și ia deciziile legate de felul în care soiurile de struguri de acolo pot fi transformate în vinuri unice.
Pe lângă asta, se ocupă și de prezentarea produselor, participă la evenimente și saloane. „E o meserie complexă, care necesită implicarea în toate procesele, de la podgorii și până la îmbuteliere, dar știu sigur că-mi place să fac asta. Nu-mi regret nicio secundă alegerea”, recunoaște el.
Visul său e să-și deschidă într-o zi propria vinărie, acasă. Simte, însă, că mai are nevoie de experiență. „Acum, ce lipsește e consumatorul intern căruia să-i vinzi producția ta. Așa cum spun eu între prieteni: tranziția de la ulcior la sticlă și de la sticlă, la pahar. Dar, probabil, asta o să vină atunci când vom avea satisfăcute necesitățile primare și oamenii își vor dori să guste ceva diferit. Cred că mai e puțin până acolo”, încheie oenologul.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te