Agonie și extaz: victoria lui Biden în presa europeană și rusă

„Un escrutinio agónico”, scrisese în ajun principalul cotidian spaniol, El Pais, analizând niște alegeri care se eternizau într-o tensiune cu zvârcoleli care, etimologic, ne trimiteau la o agonie prelungită.

Astăzi, în dimineața de duminică, odată încheiată așteptarea agonică, e greu de găsit o publicație majoră europeană care să nu jubileze după anunțul victoriei lui Biden. Începând chiar cu presa din Marea Britanie, unde The Guardian are un titlu similar cu cel din El Pais: „De la agonie la transă”. „Președinția lui Biden va fi obstrucționată la fiecare pas”, estimează The Guardian. Fostul lider laburist David Milliband își pune însă întrebarea, într-un interviu-podcast, dacă nu cumva acesta este „sfârșitul trumpismului”. În orice caz, scrie The Observer, victoria marchează „sfârșitul războiului lui Trump împotriva democrației și a adevărului.

Foarte conservatorul The Times oferă un comentariu al scriitorului și satiristului american P. J. O'Rourke, care spune admirativ: „​America asta a mea, vulgară, certăreață, murdară, pusă pe trișat arată că a rămas la fel”. „Biden va guverna o țară extrem de divizată”, estimase deja, tot în Anglia, acea biblie săptămânală a finanțelor din Londra care este The Economist.

În Irlanda, țara de origine a familiei Biden, The Irish Independent a mers în târgul Ballina, de unde provin strămoșii viitorului președinte SUA, realizând acolo un scurt reportaj printre localnici despre bucuria lor de a ști că președintele Americii provine dintre ei.

Peste Canal, în Franța, Le Monde estimează că Biden va fi pacificatorul-șef, dar că tranziția se anunță deja tumultuoasă. „Donald Trump a guvernat mai mult cu Twitter și Facebook decât cu elita administrativă a țării”, este verdictul lui Alain Frachon, editorialist în Le Monde.

În acest timp, corespondentul la Bruxelles al cotidianului stângii intelectuale pariziene, Libération, Jean Quatremer, a atras atenția, pe platoul televiziunii franceze LCI, asupra eșecului generalizat al sociologilor și experților în sondaje (pollsters), care s-au înșelat din nou în bună parte, prevestind o victorie mult mai importantă a lui Biden, deși Washington Post atrăsese atenția asupra lungii istorii a eșecurilor specialiștilor în sondaje.

Totuși, în vremea aceasta Trump joacă golf, constată Libération, care ilustrează asta cu o fotografie. La Bruxelles, Le Soir publică de asemenea mai multe fotografii, cu titlul: „Incredibilele imagini cu Trump jucând golf în momentul înfrângerii”.

Libération pune în același timp întrebarea dacă Trump va fi capabil să stârnească haos în timpul perioadei de «lame duck» (literalmente «rață șchioapă») care va dura până în ianuarie, până la investitura noului președinte. Scrie Libération: „Această perioadă post-electorală este în mod tradițional ocazia, pentru președinții aflați pe picior de plecare, care nu mai au nimic de pierdut, să ia unele decizii deloc consensuale. Cu Donald Trump, care păstrează toate puterile până când Joe Biden va depune jurământul, și care a arătat vreme de patru ani că nu-i pasă de normele și instituțiile democratice, cele două luni și jumătate care urmează promit frenezie și haos.”

Tot în Franța, revista dreptei extreme Valeurs Actuelles are titlul: Înfrângerea lui Trump și victoria (parțială) a „trumpismului”. Moștenirea lui Trump va continua să apese multă vreme asupra politicii americane, estimează publicația apropiată de ideile lui Le Pen. În mod doar aparent paradoxal, aceeași este și opinia cotidianului Partidului Comunist francez L'Humanité.

În Spania, El Pais răspunde întrebării: ce se va întâmpla dacă Trump refuză să recunoască victoria lui Biden? Răspunsul este simplu: totul va fi decis de «marii electori», atunci când se vor reuni pentru a-l desemna pe viitorul președinte. De la George Washington (1789-1797) încoace, fără excepție, toți președinții au acceptat verdictul «marilor electori». Cu toate astea, scrie El Pais, date fiind antecedentele lui Trump și atitudinea sa actuală, nu poate fi exclus riscul unor incidente neprevăzute. Cotidianul spaniol constată în același timp că Partidul Republican nu pare deloc dispus să-l urmeze pe Trump pe calea contestării fundației înseși a sistemului democratic al SUA.

Tot în Spania, foarte conservatorul El Mundo, ziar care sprijină politica Partidului Popular spaniol din opoziție, face un portret admirativ al coechipierei lui Joe Biden: „Kamala Harris, femeie puternică, simbol al înnoirii, pe care Trump o vedea ca pe o amenințare”.

La München, Süddeutsche Zeitung pune un titlu care e un clin d'œil pentru publicul german, un joc de cuvinte greu de tradus, aluzie la fraza Angelei Merkel, în 2015, în momentul crizei refugiaților, când a fost întrebată dacă Germania va putea administra fluxul de refugiați: „Wir schaffen das” („O s-o rezolvăm”, „o să o ducem la capăt”). Titlul de azi din Süddeutsche Zeitung despre victoria lui Biden, este: "Wir haben es geschafft!" („Am făcut-o și pe-asta!”)

În Italia, La Repubblica se ocupă în acest timp de „​avalanșa de fake news" cu care Kremlinul a încercat să influențeze alegerile din SUA. În mare, constată La Repubblica, scopul ofensivei a fost acela de a-l sprijini pe Trump și a-l discredita pe Biden. Una din temele învârtite și repetate insistent de troli a fost aceea că un al doilea mandat al lui Trump ar duce la ameliorarea relațiilor dintre SUA și Rusia, în vreme ce o președinție Biden ar dăuna ambelor.

Rusia: un interes moderat

La Moscova, cotidianul guvernamental Rossiiskaia Gazeta pune întrebarea: „Pentru ce victoria lui Biden este atât de amară pentru democrați”? Altfel zis: unde e victoria triumfală anunțată, dat fiind că ea a fost smulsă la limită? „Trumpismul e viu și va trăi multă vreme”, estimează Rossiiskaia Gazeta.

În schimb, Izvestia pune titlul: „S-a aflat despre planurile lui Biden de a schimba o serie de legi ale lui Trump”. Kommersant, la rândul său, oferă lista liderilor care l-au felicitat deja pe Biden, pomenindu-l și pe premierul israelian Beniamin Netaniahu, însă Kommersant precizează că Netaniahu s-a folosit de ocazie ca să-i mulțumească public încă o dată lui Trump pentru recunoașterea Ierusalimului drept capitală și a anexării Înălțimilor Golan.

Cotidianul de opoziție Novaia Gazeta se ocupă însă de relativa lipsă de interes a marelui public rus pentru alegerile din SUA. Nimic nou aici, estimează Novaia Gazeta. Deja în 1983, poetul și dizidentul Dmitri Prigov scrisese un poem care începea așa: „Iată că s-a ales un nou președinte al SUA... Bun, și ce? Un președinte, na!... al SUA, iată.” Concluzia cotidianului este: „Nici Trump și nici Biden n-au să ne ajute pe noi în 2021.”

Schadenfreude în China

Până la anunțul rezultatului, presa chineză jubilase în fața contestațiilor lui Trump. „America e pierdută", a scris un comentator al agenției oficiale de știri Xinhua. „Democrația SUA e o glumă”, a comentat și ziarul din Pekin Ta Kung Pao.

„Cam ca într-o țară în curs de dezvoltare”, fusese concluzia în Global Times.

Sfârșitul expectativei în UE

În tot acest timp, la Bruxelles, site-ul Politico analizează ce va însemna Biden pentru Europa: în chestiunea multor teme-cheie, de la China la modificările climatice, viitorul președinte american va restaura relațiile transatlantice. Scrie astfel Politico: „După patru ani de certuri permanente, critici și ostilitate pe față, Europa poate să respire ușurată; a scăpat de Donald Trump. În Joe Biden, un atlantist de-o viață, care întreține legături strânse cu toți liderii importanți ai Europei, inclusiv cu Angela Merkel, Europa regăsește la Casa Albă un aliat atât de bun, de parcă ar fi unul de-al său.”

Biden, estimează Politico, va reintroduce SUA în Acordul de la Paris asupra climei pe care Trump îl părăsise.

Dar, desigur, Biden nu va schimba totul. De pildă, în privința NATO „2% rămâne 2%”, altfel zis țările europene își vor menține angajamentul de a cheltui acest procent din PIB pe apărare, chiar dacă Biden riscă să fie mai puțin răutăcios decât Trump cu țări precum Germania care nu ating acest obiectiv.

Pe vechiul continent, liderii UE au păstrat până în această noapte o tăcere totală, așteptând rezultatele finale, cu excepția notabilă a premierului sloven Janez Janša, care l-a felicitat de îndată pe Donald Trump, chiar pe 4 noiembrie, fără a aștepta rezultatul.

Asta l-a făcut pe șeful diplomației UE, Josep Borrell, să intervină deîndată, atrăgând atenția că e nevoie de reținere înainte de a-l aplauda pe vreunul din rivali, mai ales că, iată! a fost aplaudat cel care nu trebuia.

Dar, desigur, Janez Janša este premierul Sloveniei, țara de origine a Melaniei Trump. Cu toate astea, președintele Sloveniei, Boris Pahor, l-a felicitat ieri seară, pe Twitter (în slovenă), pe Joe Biden, în vreme ce premierul Janša și-a menținut tweetul în care afirmă că „e limpede că poporul american i-a ales pe Donald Trump și Mike Pence pentru încă patru ani”.

Asta arată mari diviziuni în interiorul clasei politice slovene. „Fiecare se rușinează după rangul său”, a fost concluzia principalului cotidian sloven, Delo.